Unt Ghee BIO, 270g

Ce este untul ghee, unt clarifiat BIO

Untul ghee este unt clarifiat: unt încălzit încet până când apa din el se evaporă, iar particulele solide din lapte se separă și sunt îndepărtate prin strecurare. Rămâne grăsimea untului, limpede și aurie cât este caldă, cu gust de unt copt. Borcanul acesta are un singur ingredient, declarat pe etichetă astfel: „100% grăsimi curate din unt clarificat din agricultură ecologică”. Lista nu cuprinde sare, arome sau alte adaosuri, iar valorile declarate arată 99,8 g de grăsimi la 100 g.

Diferența față de untul obișnuit se vede în cifre. În Uniunea Europeană, untul are prin lege cel puțin 80% și mai puțin de 90% grăsime din lapte, cel mult 16% apă și cel mult 2% substanță uscată negrasă din lapte, adică în principal proteine și lactoză (Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, anexa VII). Clarificarea scoate tocmai apa și această parte negrasă. Standardul internațional Codex Alimentarius pentru produsele din grăsime de lapte (CXS 280-1973) cere pentru ghee minimum 99,6% grăsime din lapte.

Ghee-ul vine din bucătăria Indiei, unde este grăsimea de gătit de zi cu zi. Față de untul clarifiat simplu, ghee-ul este ținut în mod tradițional ceva mai mult pe foc, până când particulele din lapte rămase pe fundul vasului se rumenesc ușor. De acolo vine aroma lui, mai apropiată de untul copt și de alune decât de untul proaspăt. Același standard Codex spune că ghee-ul se deosebește de celelalte grăsimi din lapte prin aromă și prin structură, nu prin altă materie primă.

La temperatura camerei, ghee-ul este moale și opac, galben-auriu, adesea cu o textură fin granulată. Încălzit, devine lichid și limpede; răcit, se întărește la loc. Trecerea dintr-o stare în alta este firească pentru o grăsime din lapte și se poate repeta de câte ori este nevoie. Untul folosit provine din agricultură ecologică, iar eticheta poartă sigla europeană pentru produse ecologice, cu mențiunea „Agricultură UE”.

Ghee-ul se poate face și acasă, iar asta ajută la înțelegerea produsului. Untul nesărat se topește la foc mic, fără amestecat; spuma care se ridică se ia cu lingura, iar vasul rămâne pe foc până când grăsimea devine limpede și particulele de pe fund prind o culoare aurie. La final se strecoară printr-un tifon des. Cum untul are cel puțin 80% grăsime, dintr-un kilogram de unt ies în jur de 800 g de ghee. Borcanul de față scutește de această muncă și vine cu certificare ecologică.

De ce unt ghee și nu unt obișnuit

La tigaie, untul obișnuit se rumenește repede: partea lui negrasă se prinde de fundul vasului și se arde, iar apa îl face să sfârâie și să stropească. Ghee-ul nu mai are nici apa, nici aceste particule, de aceea se poartă altfel pe foc:

• Suportă mai bine focul iute: pe etichetă, producătorul indică un punct de ardere de circa 250°C. Ca la orice grăsime, tigaia nu se lasă pe foc până fumegă.
• Nu stropește: fără apă, grăsimea se topește liniștit.
• Are gust de unt copt: o cantitate mică ajunge pentru o tigaie întreagă.
• Stă în cămară: condițiile de păstrare declarate sunt loc uscat și răcoros, sub 25°C, deci nu ocupă loc în frigider.
• Aduce mai multă grăsime la aceeași greutate: 100 g de unt înseamnă cel puțin 80 g de grăsime, 100 g de ghee aproape 100 g. În rețete se pune, de aceea, ceva mai puțin ghee decât unt.

Întrebarea care apare cel mai des este dacă ghee-ul mai are lactoză. Răspunsul cinstit: foarte puțină, dar nu neapărat zero. Într-o măsurătoare publicată în 2015 (Portnoi și MacDonald, Molecular Genetics and Metabolism Reports), cinci probe de ghee au avut între nedetectabil și 2,9 mg de lactoză la 100 g, față de 685-688 mg la 100 g în două probe de unt. Cifrele descriu probele din acel studiu, nu borcanul acesta, iar proteinele din lapte nu au fost măsurate acolo.

De aceea nu prezentăm produsul ca „fără lactoză” sau „fără cazeină”. Untul ghee rămâne un produs din lapte, iar laptele este alergen cu declarare obligatorie în Uniunea Europeană (Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, anexa II), fără excepție pentru untul clarifiat. Nu este un produs pentru persoanele cu alergie la proteinele din lapte. Cine are intoleranță la lactoză și vrea să îl încerce are aici cifrele din literatură și poate cere părerea medicului.

Caracteristici produs

• Certificat ecologic: unt din agricultură ecologică, cu sigla europeană pe etichetă.
• Un singur ingredient: grăsime din unt clarifiat, fără sare, arome sau alte adaosuri.
• Alergeni: conține lapte.
• Păstrare: loc uscat și răcoros, sub 25°C; după deschidere, de consumat în 3 luni.
• Ambalaj: borcan de sticlă, 270 g.

Un borcan de 270 g înseamnă în jur de 50 de lingurițe, socotind aproximativ 5 g pentru o linguriță. Pentru cine gătește zilnic la tigaie, asta înseamnă câteva săptămâni de folosit, adică în interiorul celor 3 luni pe care eticheta le cere după deschidere.

Certificarea ecologică privește felul în care a fost obținut untul. Regulamentul (UE) 2018/848 cere, între altele, furaje ecologice pentru animale și interzice organismele modificate genetic în producția ecologică, iar respectarea regulilor este verificată de un organism de control, al cărui cod apare pe etichetă lângă sigla europeană. Codul și țara de origine sunt trecute în secțiunea cu detaliile produsului, mai jos pe pagină.

De ce untul ghee și nu alte grăsimi pentru gătit

Alegerea între grăsimile de gătit ține mai ales de gust și de felul de mâncare:

• Față de uleiul de cocos extravirgin: ghee-ul dă gust de unt copt, uleiul de cocos o aromă de cocos. Uleiul de cocos este vegetal, deci rămâne varianta pentru cine nu consumă lapte.
• Față de uleiul de măsline extravirgin: ghee-ul este pentru tigaie și cuptor, pe când uleiul de măsline își arată gustul mai ales la rece, în salate și peste mâncarea gata făcută.
• Față de untul obișnuit: aceeași origine și un gust înrudit, mai intens, fără apa și fără particulele care se ard primele.

În bucătăria indiană, ghee-ul este grăsimea în care se călesc condimentele la începutul gătitului: semințe de chimen, turmeric, coriandru, ghimbir. Condimentele își lasă aroma în grăsimea caldă în mai puțin de un minut, apoi se adaugă ceapa, legumele sau leguminoasele. Tot așa se termină un dal: o lingură de ghee în care s-au călit câteva semințe de chimen se toarnă la final peste lintea roșie fiartă. Peste orezul fierbinte ajunge o linguriță de ghee topit.

Nici bucătăria europeană nu este străină de untul clarifiat: este grăsimea clasică pentru șnițele și pentru sosul olandez, tocmai fiindcă dă gust de unt și rabdă tigaia încinsă. Ghee-ul îi poate ține locul în toate aceste rețete, cu un gust ceva mai pronunțat, de unt copt.

În bucătăria de zi cu zi, ghee-ul merge la ouă ochiuri și omletă, la clătite, la legume sotate și la cartofi la cuptor: cartofii tăiați se amestecă înainte de copt cu o lingură de ghee topit, sare și rozmarin. La fel se face o tavă de legume: dovlecei, morcovi sau conopidă, amestecate înainte de copt cu o lingură de ghee topit. La micul dejun, o linguriță de ghee peste pâinea prăjită sau peste terciul de ovăz ține locul untului. Popcornul făcut în ghee are gust de unt fără să fie nevoie de unt topit deasupra. La copt, ghee-ul ține locul untului în aluaturi fragede și biscuiți; pentru 100 g de unt din rețetă ajung cam 80-85 g de ghee, iar dacă aluatul iese prea sfărâmicios se adaugă o lingură de lapte sau de apă. Restul gamei este în colecția de uleiuri, unt și oțet, iar mirodeniile în colecția de condimente.

Pentru cine este potrivit

Untul ghee este pentru cine gătește la tigaie și la cuptor și vrea gustul untului fără grija că acesta se arde: sotat, prăjit, copt. Este la locul lui în rețetele indiene și în cele în care untul se rumenește oricum, de la sosuri la aluaturi. Cine numără carbohidrații găsește în valorile declarate 0 g glucide la 100 g, de aceea ghee-ul apare des în meniurile keto și low-carb, ca grăsime de gătit.

Nu este potrivit pentru vegani, fiind un produs de origine animală, și nici pentru persoanele cu alergie la proteinele din lapte. Fiind aproape numai grăsime, este foarte bogat în calorii și se folosește cu măsură, ca orice grăsime de gătit: o linguriță ajunge de obicei pentru o tigaie. Grăsimea în care s-a prăjit deja ceva nu se păstrează pentru altă dată.

După deschidere, borcanul se ține închis, la loc uscat și răcoros, iar ghee-ul se ia de fiecare dată cu o lingură curată și uscată. Apa și resturile de mâncare ajunse în borcan sunt cele care îi scurtează viața. Dacă stă la rece, se întărește și se ia mai greu; câteva minute la temperatura camerei îl înmoaie la loc.

Când rețeta cere ghee topit, se încălzește doar cantitatea de care este nevoie, într-un vas mic sau direct în tigaie. Borcanul întreg nu se încălzește și nu se topește de mai multe ori la rând: de fiecare dată când este încălzit și deschis, în el poate ajunge umezeală. Pentru o măsurare ușoară, o linguriță rasă are aproximativ 5 g, iar o lingură în jur de 15 g.

Livrare: Comenzile plasate pana la ora 13:00 sunt expediate in aceeasi zi. Livrare in 1-2 zile lucratoare oriunde in Romania.

Plata: Card bancar, ramburs la curier sau transfer bancar.