Matcha: Ce Este, Câtă Cafeină Are Și Cui Nu Îi Face Bine

Pe scurt - Matcha nu se infuzează, se înghite. La ceaiul verde obișnuit frunza stă în apă și apoi se aruncă, cu tot ce a rămas în ea. La matcha bei pulberea întreagă, deci primești și ce nu s-ar fi extras niciodată în apă. - O porție de 2 g are, după măsurători publicate, undeva între 12 și 89 mg de cafeină. Intervalul e atât de larg pentru că pulberile chiar diferă între ele. Cifrele din articol sunt cele publicate de laboratoare pe alte pulberi, nu pe produsul din magazin. - „Ceremonial” și „culinary” nu există în nicio lege. Sunt denumiri comerciale. Ce e definit oficial este cu totul altceva: matcha se face din tencha, frunză umbrită și neframântată, iar ceaiul măcinat cu o moară obișnuită are în Japonia alt nume. - Cifra „de 137 de ori mai mulți antioxidanți” nu spune ce se crede. Studiul original a măsurat o singură catechină și a comparat cu un singur sortiment de ceai. Tot acolo scrie care e cifra onestă: de cel puțin trei ori. - În Uniunea Europeană nu există nicio mențiune de sănătate autorizată pentru ceai verde, catechine, EGCG, L-teanină sau cafeină. Una singură, pe cafeină, a fost formal refuzată în 2016. - Cui chiar nu îi face bine: femeilor însărcinate peste anumite cantități, copiilor, persoanelor cu fier scăzut și celor care iau anticoagulante. Ultimele două motive vin tot din faptul că se înghite frunza.

Matcha se caută în România de aproximativ 22.000 de ori pe lună, iar în septembrie vârful trece de 40.000. Aproape tot ce se scrie în română despre ea vine de la farmacii și magazine, și aproape toate paginile repetă aceleași trei lucruri: că are de 137 de ori mai mulți antioxidanți, că dă „energie calmă” și că ajută la slăbit.

Am urmărit fiecare dintre cele trei până la sursa primară. Niciuna nu rezistă în forma în care circulă, iar lucrurile cu adevărat interesante despre matcha sunt complet altele.

Toate verificările din text sunt făcute la 22 septembrie 2026.

Ce este matcha și prin ce diferă de ceaiul verde măcinat

Matcha este pulbere fină din frunză de Camellia sinensis, cultivată la umbră în ultimele săptămâni înainte de recoltare, oprită din oxidare cu abur, uscată și măcinată. Definiția tehnică internațională, publicată de ISO, cere exact asta: frunze tinere crescute la umbră, inactivate cu abur, uscate fără etapa de rulare a frunzei, apoi măcinate fin.

Detaliul care contează e „fără rulare”. Ceaiul verde obișnuit, sencha, trece printr-o etapă de framântare care rulează frunza. Frunza neframântată și uscată, din care se face matcha, are nume propriu: tencha. Standardul de etichetare al industriei japoneze de ceai, adoptat în 1991 și revizuit ultima oară în iulie 2026, definește matcha ca tencha măcinată la piatră. Și tot acolo, la altă poziție din același tabel, stă o categorie separată: funmatsucha, adică pulbere de ceai, ceaiul măcinat cu o moară obișnuită.

Asta înseamnă că sencha măcinat nu este matcha, după definiția japoneză a produsului. Diferența nu e de calitate, ci de identitate: sunt două lucruri cu proces diferit și nume diferite, vândute în Europa sub același cuvânt.

Mărimea particulei confirmă distincția: matcha comercială are particule de ordinul micronilor, iar standardul național chinezesc, singurul standard de stat care chiar definește matcha pe niveluri, cere un diametru de cel mult 18 micrometri.

Umbrirea: ce se schimbă în frunză și ce nu

Pentru matcha autentică, plantația se acoperă cel puțin 20 de zile înainte de cules. Sub plasă se întâmplă trei lucruri măsurabile, iar numai unul dintre ele e cel din reclame.

Clorofila crește, și aici marketingul are dreptate. Într-un studiu pe umbrire cu plasă, clorofila b a fost de aproximativ 1,4 ori mai mare la 15 zile de umbrire față de martor, iar raportul dintre clorofila a și b scade constant. De asta verdele e mai adânc și mai rece. Într-o comparație directă, matcha a avut între 12.100 și 17.300 mg de clorofile totale pe kilogram de substanță uscată, față de aproximativ 1.060 mg la un ceai verde neumbrit.

Catechinele scad, și aici marketingul greșește. Într-un experiment zi cu zi, la un cultivar umbrit 95%, epigalocatechina a coborât de la 32,52 la 8,51 mg pe gram în douăsprezece zile, iar EGCG de la 50,50 la 31,36 mg pe gram. Umbrirea, adică exact tehnica ce definește matcha, reduce catechinele.

Cafeina crește. În același experiment, cafeina a urcat de la 35,58 la 51,83 mg pe gram în douăsprezece zile de umbrire, adică plus 46%.

Rămâne teanina, aminoacidul din care se scrie jumătate din marketingul matchai. Aici datele sunt cel mai puțin liniștitoare pentru poveste: la un cultivar teanina a crescut cu 52% în douăsprezece zile, la altul aproape deloc, iar după patru zile de lumină valorile au revenit de unde plecaseră. Mecanismul explică de ce: lumina activează enzima care descompune teanina, deci umbra nu fabrică teanină, ci doar oprește distrugerea ei.

Umbrirea are și un cost pe care nu îl vezi în preț: la umbrire de 95%, masa proaspătă recoltată a fost de aproape două ori mai mică decât la martor. Mai puțină frunză de pe aceeași suprafață, plus o instalație separată de uscare, plus măcinare lentă. Asta e explicația reală a prețului, nu ceremonia.

Frunza întreagă schimbă tot calculul

La ceaiul de frunze, apa face o selecție. Într-o măsurătoare pe sencha preparată în stil japonez, într-o ceașcă au ajuns 52 mg de cafeină și 53 mg de EGCG, dar asta însemna doar 28% din cafeina și 13% din EGCG-ul aflat în frunze. Restul rămâne în frunza pe care o arunci.

La matcha nu există această selecție. Pulberea e suspendată în apă și înghițită integral, deci raportul dintre compuși e fixat de pulbere, nu de temperatura apei sau de timpul de infuzare.

Consecința se vede în ambele direcții. Primești mai mult din ce e bun de primit, dar și tot ce nu s-ar fi extras: mineralele grele din frunză, fluorul, vitamina K. Aproape toate deciziile din restul articolului decurg din propoziția asta.

Cât conține, de fapt, o porție de 2 g

Aici încep problemele cu cifrele care circulă. Într-un studiu pe șapte pulberi comerciale, analizate prin aceeași metodă, cafeina a variat între 5,95 și 44,43 mg pe gram, EGCG între 13,15 și 86,76 mg pe gram, iar L-teanina între 2,48 și 44,65 mg pe gram. Nu e zgomot de laborator, sunt pulberi diferite.

Într-o reanaliză a 75 de probe vândute în Japonia și 67 vândute în afara ei, probele japoneze cu teanină mare au avut 41,4 mg de teanină pe gram, iar cele vândute în străinătate 8,7 mg pe gram, adică aproape de cinci ori mai puțin. Cafeina și EGCG-ul au mers invers: pulberile cu teanină mică au avut mai mult EGCG.

Cifrele de vitamină K și fier vin din tabelul oficial japonez de compoziție a alimentelor, poziția 16035, care dă pentru matcha 2.900 µg de vitamina K și 17,0 mg de fier la 100 g de pulbere. Fluorul e măsurat direct: între 118,39 și 121,65 mg pe kilogram de pulbere.

Toate cifrele de mai sus sunt măsurate de laboratoare pe pulberile din studiile citate, nu pe produsul din magazinul nostru, deci nu le împrumutăm pentru el. Orice pagină care îți dă o cifră rotundă pentru „matcha”, fără să spună pe ce produs a fost măsurată, îți dă o cifră luată dintr-un studiu făcut pe altceva.

Cafeina: cât înseamnă, comparativ, și pragurile reale

Comparația corectă nu se face pe gram de pulbere uscată, ci pe ceașcă. Pe gram, matcha bate cafeaua detașat, dar din cafea folosești șapte până la zece grame, iar din matcha două.

Reperele publice pentru cafeină vin din avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară din 2015: până la 200 mg într-o singură priză și până la 400 mg pe zi, din toate sursele, nu ridică probleme de siguranță la adultul sănătos; pentru femeile însărcinate, limita e 200 mg pe zi; pentru copii și adolescenți, autoritatea spune că informația disponibilă nu permite stabilirea unui nivel sigur.

Două sau trei porții de matcha pe zi rămân, la aproape orice pulbere, sub aceste praguri. Trei porții dintr-o pulbere foarte tare, însă, se apropie de limita de 200 mg indicată în sarcină. De asta pe pagina noastră scrie „maxim 2-3 porții pe zi”.

Aici e și o curiozitate juridică pe care nu o scrie nimeni. Băuturile cu peste 150 mg de cafeină pe litru trebuie să poarte, prin anexa III la Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, mențiunea „Conținut ridicat de cofeină. Nu se recomandă consumului de către copii și de către femeile însărcinate sau care alăptează”, urmată în paranteze de conținutul exact. Un matcha preparat din 2 g la 200 ml poate depăși lejer acel prag. Avertismentul tot nu apare, pentru că același text exceptează explicit băuturile pe bază de ceai a căror denumire conține cuvântul „ceai”. Scutirea ține de nume, nu de cantitatea de cafeină din pahar.

Ce nu are voie să scrie nimeni despre matcha

Am căutat, cuvânt cu cuvânt, în versiunea consolidată în vigoare a listei europene de mențiuni de sănătate permise, Regulamentul (UE) nr. 432/2012, actualizat la 20 august 2025. Cuvintele „caffeine”, „catechin”, „theanine” și „Camellia” apar de zero ori. Singurii polifenoli care au mențiune autorizată în toată lista sunt cei din uleiul de măsline.

Asta înseamnă că nicio afirmație de sănătate despre matcha nu e permisă în Uniunea Europeană. Nici antioxidantă, nici de imunitate, nici de concentrare, nici de metabolism. Nu pentru că nimeni nu a studiat subiectul, ci pentru că evaluările făcute nu au dus la o autorizare.

Povestea cafeinei merită spusă întreagă, fiindcă arată cum se ia o astfel de decizie. Autoritatea europeană a dat, în 2011, avize favorabile pentru cafeină și starea de alertă, respectiv atenția, cu o condiție: cel puțin 75 mg de cafeină pe porție. Comisia a redactat un proiect de regulament care ar fi autorizat mențiunile. În iulie 2016, Parlamentul European s-a opus adoptării lui și a cerut retragerea proiectului, pe motiv că ar fi favorizat consumul de băuturi energizante în rândul adolescenților. Rezoluția notează, printre altele, că 68% dintre adolescenți consumă regulat astfel de băuturi.

În august 2016, printr-un alt regulament, Comisia a refuzat formal o cerere de autorizare a mențiunii „cafeina ajută la creșterea stării de alertă” pentru produse cu cel puțin 40 mg pe porție. Motivul din text: la doza propusă de solicitant nu s-a stabilit o relație cauză-efect, iar autoritatea și-a menținut pragul de 75 mg.

Deci mențiunea despre cafeină și atenție nu lipsește dintr-o scăpare. A fost evaluată favorabil științific, blocată politic și refuzată formal.

Catechinele, pragul de 800 mg și cine intră sub el

În 2022, Uniunea Europeană a restricționat catechinele din ceai verde printr-un regulament care se citește greșit mai peste tot. Textul vizează „extractele de ceai verde care conțin EGCG”, nu ceaiul și nu pulberea de frunză. Ele au fost introduse simultan în două părți ale anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006: în partea substanțelor restricționate, unde porția zilnică de aliment trebuie să conțină mai puțin de 800 mg de EGCG și unde eticheta trebuie să poarte trei avertismente, și în partea substanțelor aflate sub supravegherea Uniunii.

Cele trei avertismente obligatorii pentru extracte sunt: să nu se consume dacă în aceeași zi se consumă alte produse cu ceai verde, să nu se consume de femeile însărcinate sau care alăptează și de copiii sub 18 ani, și să nu se consume pe stomacul gol.

Matcha este frunză măcinată, nu extract, deci nu intră sub această restricție și nu poartă avertismentele. Ceea ce nu înseamnă că raționamentul din spatele lor nu o privește deloc.

Avizul științific pe care se sprijină regulamentul, din 2018, spune două lucruri în aceeași pagină. Primul: catechinele din infuziile de ceai verde preparate tradițional sunt, în general, considerate sigure. Al doilea: la 800 mg de EGCG pe zi sau mai mult, luate ca supliment, studiile de intervenție au arătat o creștere semnificativă statistic a transaminazelor serice. Iar aportul mediu de EGCG din infuzii în Uniune este de 90 până la 300 mg pe zi, cu vârfuri de până la 866 mg pe zi la consumatorii mari. Adică peste pragul de la care a pornit restricția, doar din băut ceai.

Aceeași evaluare notează un amănunt practic: administrarea pe stomacul gol crește semnificativ expunerea la EGCG față de administrarea cu mâncare. Ritualul „matcha dimineața, pe nemâncate” merge exact în direcția opusă.

„Ceremonial” și „culinary”: gradele care nu există nicăieri

Cuvintele „ceremonial grade” și „culinary grade” nu apar în standardul internațional care definește matcha, nu apar în standardul japonez de etichetare, nu există niciun standard JAS de produs pentru ceai care să le definească și nu apar nicăieri în dreptul european. Sunt limbaj comercial.

Mai mult, regulile de aplicare ale standardului japonez de etichetare interzic explicit șapte superlative de calitate folosite fără temei obiectiv, printre care „cel mai bun”, „extra superior”, „selecție specială” și „suprem”.

Gradele comerciale nu sunt totuși aleatorii: corelează cu compoziția. Într-un studiu pe trei grade din aceeași regiune, teanina a scăzut de la 978 mg la 100 g la gradul ceremonial până la 352 mg la gradul alimentar, iar cafeina de la 473 la 260 mg la 100 g.

Dar iată rezultatul care strică povestea. Într-un studiu care a pus în aceeași metodă cincisprezece ceaiuri verzi comerciale, ceaiurile la plic și cele gunpowder au avut conținut fenolic total și capacitate antioxidantă mai mari decât toate produsele matcha. Iar între produsele matcha, cele culinare, mai ieftine, le-au depășit pe cele ceremoniale. Autorii scriu direct că ceaiurile la plic și gunpowder au fost cele mai ieftine produse din studiu și rămân alegerea economică pentru cine vrea catechine.

Ce separă cu adevărat o matcha bună de o pulbere ieftină nu e cuvântul de pe cutie, ci teanina, adică umbrirea. Într-o analiză pe 76 de pulberi vândute în Japonia și 67 vândute în afara ei, 50 din cele japoneze depășeau 17 mg de teanină pe gram, față de 6 din 67 pentru cele vândute în străinătate.

Mitul celor 137: de unde vine și ce spune, de fapt, sursa

Cifra vine dintr-un singur studiu, publicat în 2003 în Journal of Chromatography A de Weiss și Anderton. Rezumatul lui spune, în engleză, că EGCG-ul disponibil din consumul de matcha este de 137 de ori mai mare decât cel din ceaiul verde „China Green Tips”, și adaugă imediat: „de cel puțin trei ori mai mare decât cea mai mare valoare din literatură pentru alte ceaiuri verzi”.

Trei lucruri s-au pierdut pe drum. Studiul a măsurat EGCG, adică o singură catechină, nu „antioxidanți”. Comparația de 137 de ori e cu un singur sortiment comercial de ceai. Iar cifra onestă, dată de autorii înșiși în același rezumat, e de cel puțin trei ori.

Merită adăugat un lucru pe care legea îl spune limpede: capacitatea antioxidantă măsurată în eprubetă, prin metode ca ORAC sau FRAP, nu este recunoscută ca efect fiziologic benefic. Chiar dacă numărul ar fi corect, el tot nu ar putea susține nicio afirmație.

Matcha și slăbitul: ce arată meta-analizele

Aici cifra decisivă e ușor de reținut. Într-o meta-analiză care a adunat studiile făcute în camere de respirație, amestecul de catechine și cafeină a crescut cheltuiala energetică pe 24 de ore cu 428,0 kJ, adică 4,7%. Cafeina singură a crescut-o cu 429,1 kJ, adică 4,8%. Catechinele nu au adăugat nimic peste cafeină la cheltuiala energetică. Diferență a apărut doar la oxidarea grăsimilor, unde amestecul a dat plus 12,2 g, semnificativ statistic, față de plus 9,5 g pentru cafeină singură, care nu a atins pragul de semnificație.

Revizia Cochrane pe preparate din ceai verde, publicată în 2012, dă și partea care nu convine niciunei tabere. În cele șase studii făcute în afara Japoniei, diferența medie de greutate a fost de minus 0,04 kg, cu interval de încredere de la minus 0,5 la plus 0,4 și P egal cu 0,88, pe 532 de participanți. Adică nimic. În cele opt studii făcute în Japonia, rezultatele au fost prea diferite între ele ca să poată fi însumate, iar scăderile raportate au mers de la 0,2 la 3,5 kg, în favoarea ceaiului verde, pe 1.030 de participanți.

Indiferent de cum se citește asta, în Uniunea Europeană orice referire la ritmul sau la cantitatea de slăbire e interzisă expres, prin articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

„Energia calmă”: ce doze aveau studiile

Ideea că teanina din matcha îmblânzește cafeina vine din studii reale, dar cu doze care nu au legătură cu o ceașcă.

Studiul de referință, din 2008, a folosit 250 mg de L-teanină și 150 mg de cafeină. O porție de 2 g de matcha japoneză măsurată direct conținea 48 mg de teanină, adică de cinci ori mai puțin. La un matcha de grad alimentar, aceeași porție ajunge la aproximativ 7 mg.

În plus, același studiu are un rezultat despre care nu scrie nimeni: luată singură, teanina a crescut scorurile de durere de cap și a înrăutățit performanța la o probă de calcul mental. Combinația a mers mai bine decât placebo la mai multe probe, dar o meta-analiză ulterioară pe unsprezece studii randomizate a arătat că efectul crește mai mult cu doza de cafeină decât cu cea de teanină.

Există și studii direct pe matcha. Cel mai lung, pe douăsprezece luni și 99 de participanți, a ratat ambele obiective principale. Iar într-un studiu acut, chiar autorii, cercetători ai unui mare producător japonez de ceai, scriu că efectul observat după o doză unică s-a datorat probabil cafeinei.

Cui nu îi face bine

Trei categorii de motive, toate cu sursă.

Cafeina. Femeile însărcinate au reperul de 200 mg pe zi din toate sursele. Pentru copii și adolescenți, autoritatea europeană spune că datele nu permit stabilirea unui nivel sigur. Cine are sensibilitate la cafeină, hipertensiune, anxietate sau insomnii intră în aceeași discuție.

Fierul. Polifenolii din ceai leagă fierul non-hemic din mâncare și îi împiedică absorbția. Într-un studiu cu izotopi pe zece femei tinere, adăugarea unui extract de ceai verde într-o masă a scăzut absorbția fierului de la 12,1% la 8,9%. Vestea bună e că efectul se poate ocoli: într-un alt studiu, o oră distanță între masă și ceai a redus inhibiția de la 37% la 18%. Iar la populații cu rezerve normale de fier, consumul de ceai nu a fost asociat cu un status mai slab; problema apare la cei care stau deja prost.

Vitamina K. Aici e consecința directă a faptului că matcha se înghite. În tabelul japonez de compoziție, matcha are 2.900 µg de vitamina K la 100 g, iar infuzia de ceai verde practic nu are deloc, pentru că vitamina K rămâne în frunză. O porție de 2 g aduce în jur de 58 µg, adică 77% din aportul zilnic de referință. Pentru oricine ia anticoagulante de tip antagonist al vitaminei K, asta e o informație care se discută cu medicul curant, nu una care se ignoră.

Contaminanți: de ce limitele europene presupun că arunci frunza

O observație care lipsește complet din paginile românești despre matcha.

În Regulamentul (UE) 2023/915, care stabilește nivelurile maxime de contaminanți, ceaiul apare exact în două locuri: la alcaloizi pirolizidinici, cu 150 µg/kg pe produsul uscat, și la perclorat, cu 0,75 mg/kg. În toată secțiunea metalelor grele, de la plumb la nichel, ceaiul nu apare deloc. Am verificat în versiunea consolidată în vigoare la 19 august 2026.

Nu e o scăpare, e o logică: limitele se construiesc pe expunerea reală, iar frunza de ceai se infuzează și se aruncă. Plumbul, de exemplu, trece prost în infuzie, cu transferuri raportate de 7% la ceai verde. Pentru comparație, suplimentele alimentare, care se înghit integral, au limită proprie de plumb, 3,0 mg/kg.

Matcha se înghite integral, dar juridic rămâne ceai. Nu e un motiv de panică: concentrațiile măsurate în frunza de ceai sunt de ordinul zecimilor de miligram pe kilogram, iar dintr-o porție de 2 g iese foarte puțin. E doar un motiv bun ca produsul să vină cu certificare și trasabilitate, nu la kilogram din surse necunoscute.

La pesticide, în schimb, regula e deja pe partea care se consumă: limitele maxime de reziduuri pentru ceai se stabilesc pe frunza uscată, la codul 0610000 din legislația europeană, nu pe infuzie. Iar controalele europene sporite la frontieră pentru reziduuri de pesticide privesc ceaiul din China, nu pe cel din Japonia.

Încă un lucru care apare des în discuții: controalele speciale impuse la importul de alimente din Japonia după accidentul de la Fukushima au fost abrogate integral în iulie 2023. Nu mai există azi nicio măsură europeană specifică pentru ceaiul japonez pe motiv de radioactivitate.

Cum se prepară, fără mistică

Reperul din literatura de specialitate e simplu: aproximativ 2 g de pulbere la 90 până la 100 ml de apă la circa 70 de grade. În ceremonie se folosesc 2 până la 3 g pe ceașcă.

De ce apa nu clocotită, dacă oricum înghiți pulberea? Nu pentru că „arde catechinele”, cum se scrie peste tot. Punctele la care chimia EGCG chiar se schimbă sunt la 44 și la 98 de grade, iar într-un extract apos de matcha ținut cinci minute la 100 de grade catechina și epicatechina au scăzut cu 25 și 28% față de 70 de grade. Motivul principal e gustul: la ceai verde, apa la 70 de grade a dat cel mai intens umami și cea mai mică amăreală. În plus, vitamina C scade cu aproximativ 20% între apa la temperatura camerei și apa la 90 de grade.

Trei lucruri practice care chiar contează:

Cerne pulberea. Matcha se aglomerează, iar cocoloașele nu se desfac cu telul. Sita mică e diferența dintre o suspensie fină și o băutură cu grunji.

Apa contează chimic. La ceai verde, o cantitate mică de bicarbonat în apă îmbunătățește aroma și reduce amăreala, iar una mare o strică: pragurile măsurate sunt sub 22 mg/l, respectiv peste 40 mg/l. E același bicarbonat de sodiu din bucătărie, doar că dizolvat natural în apa de la robinet.

Laptele schimbă ceva, dar nu „anulează” nimic. Proteinele din lapte leagă catechinele galoilate: într-o măsurătoare, laptele a lăsat 68% din EGCG disponibil, dar a crescut epigalocatechina la 134%, cu un total de minus 13%. Laptele de soia s-a comportat asemănător. Deci un matcha latte rămâne matcha latte, doar cu alt profil. Dacă îl îndulcești, am scris separat despre xilitol și eritritol.

La copt, pierderile sunt reale: în jur de 19 până la 20% din catechine și circa 24% din cafeină la temperaturi de cuptor. Matcha din prăjitură e, în primul rând, culoare și aromă.

Cum se păstrează și ce înseamnă eticheta

Pulberea se degradează la lumină, aer și căldură. Într-un studiu pe două luni de depozitare, toate valorile urmărite, de la culoare la catechine, au scăzut odată cu temperatura și cu timpul. Punga cu zip, închisă, la întuneric și la rece, e tot ce trebuie. După deschidere se consumă în câteva săptămâni, nu în câțiva ani.

Despre etichetă, două lămuriri care se cer des.

„Agricultura non-UE” nu e o alegere de marketing, e formularea impusă de regulamentul european privind producția ecologică atunci când materia primă agricolă vine din țări terțe. Aceeași regulă permite înlocuirea cuvintelor cu numele unei țări, dar numai dacă toate materiile prime au fost cultivate acolo. Când eticheta spune „non-UE”, nimeni nu poate afirma pe baza ei că produsul e japonez.

Codul de tip RO-ECO-008 nu spune unde a crescut planta. El identifică organismul de control al operatorului care a făcut ultima operațiune de producție sau de pregătire. Un cod românesc pe o pulbere de import înseamnă că ultima etapă, de regulă ambalarea, a fost controlată în România.

Matcha la Biovicta

Avem două variante, pentru două feluri de a bea matcha.

Pulberea de 100 g în pungă cu zip este varianta pentru cine își prepară singur, cu lingurița și telul, și pentru cine o folosește și la gătit sau în smoothie. Pagina ei spune „Agricultura non-UE”, adică materia primă vine din afara Uniunii.

Din gama Biovicta

Ceai matcha pulbere, BIO, 100g

29,80 lei

Cumpără →

Varianta în plicuri de 2 g e pentru birou și pentru drum. Fiecare plic e sigilat separat, ceea ce rezolvă problema care strică cel mai des pulberea în vrac: contactul repetat cu aerul. Pe pagina ei scrie „Origine Japonia”.

Din gama Biovicta

Ceai Matcha Harmony BIO solubil, 30x2g

85,50 lei

Cumpără →

Restul gamei stă în colecția de superalimente, iar despre o altă pulbere care se bea integral, cu profil complet diferit, am scris la cacao crudă. Avem și un oțet de cidru de mere cu matcha și lămâie, pentru cine caută gustul, nu ceașca.

Întrebări frecvente

Câtă cofeină are matcha? Depinde mult de pulbere. Măsurătorile publicate pe produse comerciale dau între aproximativ 6 și 44 mg de cafeină pe gram, deci o porție de 2 g înseamnă undeva între 12 și 89 mg. Pentru comparație, o ceașcă de cafea de filtru are în jur de 95 mg. Valorile publicate sunt măsurate pe pulberile din studii, nu pe un anumit produs din magazin.

De la ce vârstă se poate bea matcha? Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară spune că datele disponibile nu permit stabilirea unui nivel sigur de cafeină pentru copii, iar pentru copii și adolescenți folosește ca reper de extrapolare 3 mg pe kilogram de greutate corporală pe zi. Paginile noastre de produs nu recomandă matcha copiilor sub 12 ani.

Este sigur să bei matcha în sarcină? Reperul european pentru femeile însărcinate este 200 mg de cafeină pe zi din toate sursele, cafea inclusă. La pulberile mai tari, trei porții se apropie de această limită. Este o decizie care se ia cu medicul care urmărește sarcina, nu după un articol.

Ceaiul matcha crește tensiunea arterială? Nu avem voie să răspundem cu o afirmație de sănătate, pentru că nu există nicio mențiune autorizată în Uniunea Europeană pentru ceai verde sau cafeină. Ce se poate spune factual: matcha conține cafeină, iar reperele de siguranță pentru cafeină sunt cele de mai sus. Cine are hipertensiune discută subiectul cu medicul.

Ce se întâmplă dacă bei prea multă matcha? Peste reperul de 400 mg de cafeină pe zi apar efectele cunoscute ale cafeinei. Separat, evaluarea europeană din 2018 a arătat creșteri de transaminaze la 800 mg de EGCG pe zi luate ca supliment, iar administrarea pe stomacul gol crește expunerea. Două sau trei porții pe zi, luate cu mâncare, rămân departe de aceste praguri.

Care e mai bun, ceaiul verde sau matcha? Depinde ce cauți. La matcha înghiți frunza, deci primești mai mult din tot, inclusiv vitamina K și fluorul. La conținut fenolic total măsurat însă, într-un studiu pe cincisprezece produse, ceaiurile la plic și gunpowder le-au depășit pe toate produsele matcha, la un preț mult mai mic.

Ce este matcha pudră și prin ce diferă de ceaiul verde măcinat? Matcha se face din tencha, frunză umbrită înainte de recoltare și uscată fără etapa de rulare, măcinată apoi foarte fin. Ceaiul verde obișnuit, măcinat cu o moară, are în standardul japonez alt nume, funmatsucha, și alt proces. Diferența cea mai vizibilă în pahar este culoarea și gustul, iar cea măsurabilă în laborator este teanina.

Matcha ajută la slăbit? Meta-analiza pe camere de respirație arată că amestecul de catechine și cafeină nu adaugă nimic peste cafeină la cheltuiala energetică pe 24 de ore. Revizia Cochrane a găsit, în studiile din afara Japoniei, o diferență medie de minus 0,04 kg, adică nesemnificativă. În plus, orice referire la ritmul sau cantitatea de slăbire este interzisă prin regulamentul european al mențiunilor.

Surse

Notă

Textul are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului sau al farmacistului. Dacă ești însărcinată, alăptezi, iei anticoagulante sau ai o afecțiune cronică, discută consumul de matcha cu medicul curant. Cifrele de compoziție citate provin din studii publicate pe alte produse decât cele vândute de noi, deci descriu literatura, nu produsul din magazin.