Xilitol, Eritritol Și Mențiunea Care Nu Încape În Pungă

Pe scurt - Mențiunea există și numește xilitolul pe nume. În anexa la Regulamentul (UE) nr. 432/2012, două rânduri spun că înlocuitorii zahărului reduc creșterea glicemiei după masă și contribuie la menținerea mineralizării dinților. - Și totuși punga nu o poate purta. Condiția cere ca zaharurile dintr-un aliment să fie înlocuite până la un prag măsurabil. O pungă de xilitol pur n-are zaharuri de înlocuit și n-are cu ce să se compare. Mențiunea aparține prăjiturii reformulate, nu îndulcitorului. - „Indice glicemic” nu e o mențiune. Deloc. Nu figurează în niciuna dintre cele două liste închise ale legislației europene, iar în 2010 autoritatea europeană a decis că nu s-a stabilit nicio relație cauză-efect. Șaptezeci și una dintre paginile noastre o foloseau. - Pe dinți, reputația și dovezile nu coincid. Recenzia Cochrane susține un singur rezultat: pastă cu fluor plus 10% xilitol, cu 13% mai puține carii, pe dovezi de calitate scăzută, din două studii ale acelorași autori. - Xilitolul e periculos pentru câini, la doze mici raportat la greutatea lor. Pragurile circulă peste tot; nuanța care lipsește e că cel hepatic e o regulă de precauție clinică, nu o lege dozică. - Am curățat șapte pagini care recomandau diabeticilor, dintre care șase sunt îndulcitori sau produse îndulcite cu polioli. Mai jos scrie exact ce scriau și ce am scos.

Există un tip rar de produs pe raftul unui magazin de alimente: acela despre care legea europeană chiar are ceva de spus. Nu o interdicție, nu o tăcere, ci o mențiune scrisă, autorizată, cu numele substanței în ea.

Xilitolul e unul dintre ele. În anexa la Regulamentul (UE) nr. 432/2012, care e lista închisă a mențiunilor de sănătate permise în Uniunea Europeană, cuvântul „xilitol” apare de patru ori. Tot de patru ori apare și „eritritol”. Amândouă în aceleași două rânduri.

Ceea ce înseamnă că, spre deosebire de aproape tot ce se vinde într-un magazin ca al nostru, aici chiar ai voie să spui ceva.

Articolul ăsta e despre de ce, cu toate astea, punga tot nu poate să o spună. Și despre ce poate, în schimb, și ce trebuie.

Ce zice mențiunea, verbatim

Rubrica din coloana întâi a anexei nu numește xilitolul singur, ci o familie: „Înlocuitori ai zahărului, precum îndulcitorii concentrați; xilitol, sorbitol, manitol, maltitol, lactitol, izomalt, eritritol, sucraloză și polidextroză; D-tagatoză și izomaltuloză”.

Pe rândul acesta stau două mențiuni.

Prima, pe glicemie:

Consumul de alimente/băuturi care conțin \<denumirea înlocuitorului de zahăr> în loc de zahăr determină diminuarea a creșterii nivelului de glucoză în sânge după consum, comparativ cu alimentele/băuturile care conțin zahăr.

Formularea românească e agramaticală, „determină diminuarea a creșterii”, dar așa e publicată și așa se reproduce. Iar partea îngroșată de noi la final, comparația cu alimentele care conțin zahăr, e chiar bucata pe care o taie aproape toată lumea când o citează.

A doua, pe dinți:

Consumul de alimente/băuturi care conțin \<denumirea înlocuitorului de zahăr> în loc de zahăr contribuie la menținerea mineralizării dinților.

Observați ce nu scrie. Nu scrie „previne cariile”. Nu scrie „protejează smalțul”. Formula legală maximă, în tot dreptul european, e „contribuie la menținerea mineralizării dinților”. Atât.

De ce punga nu poate purta niciuna dintre ele

Aici e miezul, și se vede numai dacă citești coloana a treia, cea cu condițiile de utilizare. Ea nu descrie îndulcitorul. Descrie alimentul finit.

Pentru mențiunea pe glicemie, condiția cere ca zaharurile din produsele alimentare și băuturi „ar trebui să fie înlocuite cu înlocuitori ai zahărului […] astfel încât alimentele sau băuturile să conțină cantități de zaharuri reduse cel puțin cu cantitatea specificată prin mențiunea CONȚINUT REDUS DE”.

Adică: iei un produs care are zahăr, scoți zahărul, pui xilitol, și produsul rezultat trebuie să aibă cu cel puțin o treime mai puține zaharuri decât un produs similar. Atunci produsul acela poate purta mențiunea. Pragul „conținut redus de zaharuri” înseamnă maximum 5 g la 100 g la solide, un nivel pe care l-am mai măsurat o dată, în ghidul despre afine, unde niciun fruct uscat nu ajunge nici pe departe la el.

O pungă de xilitol pur nu îndeplinește nimic din toate astea. Nu are zaharuri de înlocuit, fiindcă e făcută dintr-un singur lucru. Nu are un produs similar din aceeași categorie cu care să se compare. Nu e reformularea nimănui.

Pentru mențiunea dentară e și mai clar. Condiția cere o măsurătoare: consumul alimentului să nu coboare pH-ul plăcii dentare sub 5,7, în timpul consumului și încă treizeci de minute după. O pungă de îndulcitor nu poate produce măsurătoarea aceea, fiindcă nu ea decide în ce ajunge. Cumpărătorul o pune în cafea, în cozonac sau în iaurt, iar rezultatul e altul de fiecare dată.

Iar dacă mai rămânea vreo îndoială, o închide chiar avizul științific pe care se sprijină mențiunea. Autoritatea europeană a notat acolo că nu s-a prezentat nicio dovadă că adăugarea acestor înlocuitori peste alimente care conțin carbohidrați ar schimba răspunsul glicemic al acelor alimente. Mențiunea e despre substituție, nu despre adăugare. Xilitolul pus pe lângă zahăr nu face nimic din ce spune rândul din anexă.

Cifra 5,7 nu e o constantă biologică

Merită spus, fiindcă sună a prag natural și nu este. Valoarea vine din testul de telemetrie a plăcii dentare pus la punct de Imfeld la începutul anilor '80, iar în legislație a intrat ca prag operațional, preluat dintr-o reglementare americană mai veche. E o convenție de metodă, nu o graniță pe care ar trasa-o corpul.

Singura mențiune care numește xilitolul de unul singur

Există, și e instructivă tocmai prin cât de îngustă e.

Printr-un regulament separat, din 2009, e autorizată o mențiune de reducere a riscului de îmbolnăvire pentru guma de mestecat îndulcită sută la sută cu xilitol. Nu pentru xilitol. Nu pentru bomboane cu xilitol. Pentru gumă de mestecat, îndulcită exclusiv cu el. Iar condiția fixează și doza: 2-3 grame, de cel puțin trei ori pe zi.

Deci singurul loc din dreptul european unde xilitolul e vedeta unei mențiuni e o gumă de mestecat. Nu punga din care faci prăjituri.

Ce poate purta punga

Nu e o listă goală, și e corect să o dăm.

„FĂRĂ ZAHARURI”. Poliolii nu sunt zaharuri în sensul reglementării: anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 definește zaharurile ca monozaharide și dizaharide, iar poliolii sunt trecuți separat. Compozițional, o pungă de xilitol îndeplinește condiția. Aceeași definiție explică de ce sorbitolul din prunele uscate nu apare la „zaharuri” în tabelul nutrițional, deși e dulce: cazul prunelor. Iar pragul rubricii, 0,5 g la 100 g, e cel pe care niciun fruct uscat nu îl atinge: dicționarul de etichetă al merișoarelor.

Mențiunile legate de valoarea energetică, dacă produsul le atinge, calculate cu factorul de conversie pentru polioli, care e mai mic decât cel al zahărului.

Și cam atât. Restul, tot ce sună a beneficiu, cade sub una dintre cele două liste închise.

Ce trebuie să poarte punga

Și aici e o obligație pe care mulți o ratează, fiindcă o caută în locul greșit.

Avertismentul că „consumul excesiv poate avea efecte laxative” nu vine din regula celor 10% polioli din anexa III la Regulamentul 1169/2011, care se aplică alimentelor obișnuite. Vine din articolul 23 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, care se aplică oricărui îndulcitor de masă ce conține polioli, indiferent de procent. Un produs care e sută la sută poliol îl datorează întotdeauna.

Tot de acolo vine și obligația ca denumirea de vânzare să fie „îndulcitor de masă pe bază de xilitol”, nu doar „xilitol”.

„Indice glicemic”: cea mai răspândită mențiune care nu există

Șaptezeci și una dintre paginile noastre de produs foloseau sintagma. Ne-am uitat la ea cu atenție, fiindcă e peste tot în comerțul cu alimente din România.

Nu e o mențiune nutrițională: lista din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 e închisă prin articolul 8 alineatul (1), are douăzeci și două de rubrici, iar indicele glicemic nu e printre ele. Nu e nici informație care se poate declara voluntar în tabelul nutrițional: lista de la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul 1169/2011 e și ea închisă, iar indicele glicemic nu figurează.

Mai mult, în 2010 autoritatea europeană a evaluat o cerere pe acest subiect și a răspuns că respectivii carbohidrați nu sunt caracterizați suficient ca să se poată stabili o relație cauză-efect.

Ceea ce nu înseamnă că indicele glicemic e o invenție. E o măsurătoare reală, făcută pe oameni, publicată în tabele. Înseamnă doar că e o măsurătoare, nu un beneficiu, și că pe o etichetă sau pe o pagină de produs nu are cum să funcționeze ca argument de sănătate.

Dinții: ce spune de fapt Cochrane

Xilitolul are, în cultura populară, reputația unui îndulcitor care face bine dinților. Am căutat dovada, și e mai subțire decât reputația.

Recenzia Cochrane pe xilitol și carii, publicată în 2015, a strâns zece studii și peste 5.900 de participanți. Singurul rezultat pe care recenzia îl susține e o pastă de dinți cu fluor la care s-a adăugat 10% xilitol: cu aproximativ 13% mai puține carii la copii, pe durata a trei ani. Iar imediat lângă rezultat vin calificativele: dovezi de calitate scăzută, provenind din două studii ale acelorași autori, în aceeași populație, cu mai mulți autori angajați ai producătorului de pastă de dinți.

Pentru restul formelor de administrare, recenzia găsește dovezi insuficiente. La adulți, cel mai mare trial din domeniu, pe 691 de participanți urmăriți 33 de luni, a găsit o reducere de aproximativ 10%, nesemnificativă statistic.

Studiile finlandeze clasice din anii '70, cele care au creat reputația, au fost mici, lungi și metodologic fragile după standardele de azi.

Concluzia onestă nu e „xilitolul nu face nimic”. E că dovada bună există într-un singur loc, într-o pastă de dinți, alături de fluor, iar tot restul e extrapolare.

Controversa cardiovasculară, cu ambele capete

Din 2023 încoace, subiectul are un capitol nou și incomod, iar el se prezintă prost peste tot: ori e ignorat complet, ori e transformat în panică.

Un colectiv de la Cleveland Clinic a publicat trei lucrări, întâi pe eritritol, apoi pe xilitol, care raportează asocieri între nivelul acestor substanțe în sânge și evenimente cardiovasculare, plus experimente care arată agregare plachetară crescută.

Ce e solid: lucrările sunt reale, publicate în reviste serioase, și consistente între ele.

Ce nu se spune destul:

Toate cohortele sunt formate din pacienți cardiaci, adică oameni deja bolnavi, nu populație generală. Probele de sânge sunt anterioare intrării eritritolului în alimentația de masă, ceea ce înseamnă că nivelurile măsurate reflectă în bună parte producția proprie a organismului, pe o cale metabolică internă, nu ce au mâncat oamenii. Iar partea de intervenție, cea care arată efectul acut, a folosit 30 de grame băute în două minute, pe opt, respectiv zece persoane, fără braț placebo.

Studiile care au încercat să testeze cauzalitatea prin metode genetice se contrazic între ele: unele nu găsesc niciun efect, altele găsesc unul foarte mic. Un studiu din 2025 pierde semnificația statistică pentru eritritol imediat ce ajustează pentru diabet. Un altul arată că un metabolit din aval e mai puternic asociat decât eritritolul însuși, ceea ce sugerează că substanța ar putea fi un martor, nu o cauză.

Ce au făcut autoritățile: nimic dramatic, și asta contează. Autoritatea europeană a spus, în 2023, că dovezile nu demonstrează o relație cauzală. A făcut însă altceva, mai puțin mediatizat: a coborât doza zilnică admisă la 0,5 grame per kilogram de greutate corporală, din cauza efectului laxativ, și a respins cererea de scutire de la avertismentul laxativ. Agenția americană a analizat lucrarea într-un memorandum intern și a păstrat statutul de substanță recunoscută ca sigură.

Ce se poate spune onest, deci: semnalul e real și merită urmărit, dar nu e stabilit că e o cauză, iar pentru cine folosește câteva grame pe zi la cafea nu există, în momentul ăsta, o bază pentru alarmă.

Câinii

Asta e partea din articol care chiar poate preveni ceva, și de aceea nu stă la subsol.

Xilitolul provoacă la câine o eliberare masivă de insulină, mult mai puternică decât la om, urmată de prăbușirea glicemiei. Pragurile care circulă în literatura veterinară sunt de aproximativ 100 de miligrame per kilogram pentru hipoglicemie și 500 de miligrame per kilogram pentru afectarea ficatului. Pentru un câine de zece kilograme, primul prag înseamnă cam un gram, adică un vârf de linguriță.

Nuanța care lipsește de peste tot: pragul hepatic e mai puțin ferm decât pare. O cohortă din 2025, pe 95 de câini, nu a găsit o asociere între doză și afectarea ficatului. Ceea ce nu îl anulează, dar îl mută din categoria „lege dozică” în categoria „regulă de precauție clinică”.

Practic, într-o casă cu câine: punga stă închisă și sus, iar prăjitura făcută cu xilitol nu se dă câinelui. Nu ca precauție exagerată, ci pentru că diferența dintre specii e reală și mare.

Ce scria pe paginile noastre

Am făcut inventarul înainte să scriem articolul, fiindcă un text care explică de ce greșesc alții, fără să spună ce scria la el acasă, nu e o analiză.

Am scanat toate cele 533 de produse active, pe corpul paginii și pe toate câmpurile suplimentare. Rezultatul, cu tiparele de căutare păstrate ca să fie refăcut de oricine:

Cifra de 214 nu e însă o cifră de neconformitate, și e important de spus. Am citit categoriile una câte una: majoritatea covârșitoare sunt avertismente, de tipul „conține zaharuri naturale, persoanele cu diabet să modereze porțiile”. Acelea sunt corecte și chiar utile.

Recomandări propriu-zise, adică pagini care spun cui i se potrivește produsul, am reparat șapte, toate din zona îndulcitorilor și din jurul ei. Le-am citit pe fiecare manual, deschizând pagina, fiindcă tiparul automat prinde și avertismente: la prima trecere dăduse nouă, iar două s-au dovedit a fi exact asta.

Dintre cele șapte, șase erau îndulcitori sau produse îndulcite cu polioli:

• Pe ambele pungi de xilitol (1 kg și 400 g), în întrebările frecvente și în datele structurate ale paginii, scria: „Da, xylitolul este unul dintre cele mai recomandate îndulcitori pentru persoane cu diabet de tip 2”.
• Pe eritritol: „frecvent recomandat în diete pentru persoane cu diabet zaharat”. Aceeași pagină își aroga explicit un „claim autorizat” prin Regulamentul 432/2012, pentru o pungă de pudră pură, adică exact eroarea pe care o descrie tot articolul ăsta.
• Pe trei produse de ciocolată îndulcite cu eritritol: „DA - bănuții sunt POTRIVIȚI pentru diabetici”.
• Al șaptelea, în afara familiei: un oțet, cu „sigur pentru diabetici”.

Ambele pagini de xilitol mai purtau și „indice glicemic 7” în descrierea care apare în Google, o recomandare de doză pentru copii și o afirmație despre inhibarea bacteriei care produce cariile.

Ce am făcut. Am scos toate recomandările către diabetici, sintagma „indice glicemic”, superlativele, dozele pentru copii și afirmațiile dentare. Am păstrat, în schimb, două lucruri pe care paginile le făceau deja bine, și care sunt neobișnuit de responsabile pentru comerțul românesc: avertismentul despre efectul laxativ, cu praguri, și avertismentul despre câini, cu mecanism și cu doze. Erau acolo dinainte, lângă claim-urile pe care le-am scos.

Ce rămâne

Un îndulcitor care are, spre deosebire de aproape tot restul raftului, o mențiune scrisă în lege cu numele lui în ea. Numai că mențiunea aparține prăjiturii, nu pungii.

Rămâne un gust foarte apropiat de al zahărului, cu înlocuire unu la unu, ceea ce la copt chiar contează. Rămâne o valoare energetică mai mică. Rămâne o toleranță digestivă care variază mult de la om la om și care cere introducere treptată. Și rămâne o regulă simplă de casă: departe de câine.

Ce nu rămâne e cuvântul „diabet”. Nu fiindcă îndulcitorul ar fi periculos pentru cineva cu diabet, ci fiindcă o pagină de magazin nu are voie să spună cui i se potrivește un aliment în raport cu o boală. Discuția aceea se poartă cu medicul, iar noi nu avem ce căuta în ea.

Întrebări frecvente

Xilitolul are o mențiune de sănătate autorizată în Uniunea Europeană? Da, dar nu în forma în care se folosește de obicei. În anexa la Regulamentul (UE) nr. 432/2012 există două mențiuni pe familia înlocuitorilor zahărului, iar xilitolul e numit în ea. Mențiunile aparțin însă alimentelor în care zahărul a fost înlocuit, nu îndulcitorului vândut ca atare. Separat, există o mențiune autorizată în 2009 pentru guma de mestecat îndulcită sută la sută cu xilitol, la o doză de 2-3 grame de cel puțin trei ori pe zi.

De ce nu scrieți că xilitolul e potrivit pentru diabetici? Fiindcă nu avem voie, și nu e o chestiune de prudență. Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 interzice informațiilor despre alimente să atribuie unui aliment proprietăți de prevenire sau tratare a unei boli, sau să evoce astfel de proprietăți, iar alineatul (4) extinde interdicția la publicitate. Diabetul e o boală. Până săptămâna asta, regula era încălcată și pe paginile noastre: am curățat șapte, dintre care șase erau îndulcitori.

Ce înseamnă că „indicele glicemic” nu e o mențiune reglementată? Înseamnă că nu figurează în niciuna dintre cele două liste închise: nici în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, care enumeră limitativ mențiunile nutriționale, nici în lista de la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul 1169/2011, care spune ce se poate declara voluntar în tabelul nutrițional. În 2010, autoritatea europeană a considerat că respectivii carbohidrați nu sunt caracterizați suficient pentru a stabili o relație cauză-efect. Indicele glicemic rămâne o măsurătoare reală, dar nu e un beneficiu care se poate scrie pe o etichetă.

Chiar previne xilitolul cariile? Formularea legală maximă e „contribuie la menținerea mineralizării dinților”, și niciodată „previne cariile”. Pe partea de dovezi, recenzia Cochrane din 2015 susține un singur rezultat: o pastă de dinți cu fluor și 10% xilitol, cu aproximativ 13% mai puține carii la copii, pe dovezi de calitate scăzută, din două studii ale acelorași autori și cu autori angajați ai producătorului. La adulți, cel mai mare trial, pe 691 de participanți urmăriți 33 de luni, a găsit o reducere nesemnificativă statistic.

E adevărat că eritritolul face rău inimii? Nu se poate spune asta pe baza dovezilor de acum. Există trei lucrări care raportează asocieri între nivelul din sânge și evenimente cardiovasculare, dar cohortele sunt formate din pacienți cardiaci, probele sunt anterioare intrării eritritolului în alimente, deci reflectă în bună parte producția proprie a organismului, iar experimentele de intervenție s-au făcut cu 30 de grame băute în două minute, pe opt și pe zece persoane, fără grup placebo. Autoritatea europeană a spus în 2023 că dovezile nu demonstrează o relație cauzală. A coborât însă doza zilnică admisă la 0,5 grame per kilogram, din cauza efectului laxativ.

Cât xilitol e periculos pentru un câine? Literatura veterinară dă aproximativ 100 de miligrame per kilogram de greutate pentru hipoglicemie, adică în jur de un gram la un câine de zece kilograme, și 500 de miligrame per kilogram pentru afectarea ficatului. Pragul hepatic trebuie citit ca regulă de precauție, nu ca lege: o cohortă din 2025, pe 95 de câini, nu a găsit o asociere între doză și afectarea ficatului. Practic, punga stă închisă și departe, iar prăjiturile făcute cu xilitol nu se dau câinelui.

De ce scrie pe pungă „consumul excesiv poate avea efecte laxative”? Fiindcă e obligatoriu. Obligația nu vine din regula celor 10% polioli aplicabilă alimentelor obișnuite, ci din articolul 23 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, care se aplică oricărui îndulcitor de masă cu polioli, indiferent de procent.

Se poate scrie „fără zaharuri” pe o pungă de xilitol? Da. Poliolii nu sunt zaharuri în sensul reglementării: anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 definește zaharurile ca monozaharide și dizaharide și tratează poliolii separat. Condiția compozițională e deci îndeplinită.

Surse

• Regulamentul (UE) nr. 432/2012 de stabilire a listei mențiunilor de sănătate permise — rubrica înlocuitorilor zahărului și rubricile pe guma de mestecat. Versiune consolidată, CELEX 02012R0432-20250820, consultată în română, engleză, franceză, germană, italiană și spaniolă.
• Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate — articolele 5, 8, 9 și 10, și anexa cu lista limitativă a mențiunilor nutriționale. Versiune consolidată, CELEX 02006R1924-20141213.
• Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor — articolul 7 alineatele (3) și (4), articolul 30 alineatul (2), anexa I (definiția zaharurilor și a poliolilor) și anexa III.
• Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 privind aditivii alimentari — articolul 23 alineatul (3), cerințele de etichetare pentru îndulcitorii de masă.
• Regulamentul (CE) nr. 1024/2009 — autorizarea mențiunii pe guma de mestecat îndulcită sută la sută cu xilitol.
• Avizele autorității europene pe înlocuitorii zahărului: EFSA Journal 2011;9(4):2076 și 2011;9(6):2229; avizul pe indicele glicemic: EFSA Journal 2010;8(2):1491.

Notă

Textul acesta e informativ și nu înlocuiește sfatul unui medic sau al unui farmacist. Nu descrie proprietăți de prevenire, tratare sau vindecare a vreunei boli și nu recomandă doze. Pentru diabet, prediabet sau orice tratament în curs, discutați cu medicul.