Semințe de in maro BIO, 250g

Ce sunt semințele de in maro

Semințele de in maro sunt semințele întregi și uscate ale inului cultivat, Linum usitatissimum, din soiurile cu coaja maro-roșcată. În bucătărie se folosesc mai ales măcinate, în aluat de pâine, în crackers, în terci fiert și în copturile în care înlocuiesc oul. Produsul are un singur ingredient, semințe de in din agricultură ecologică, certificate RO-ECO-008, fără nimic adăugat.

Inul este una dintre cele mai vechi plante cultivate și a fost crescut, de-a lungul timpului, pentru două lucruri diferite: fibra din tulpină, din care se țese pânza de in, și semințele, din care se presează ulei sau care ajung ca atare în mâncare. Numele latin spune același lucru, fiindcă „usitatissimum” înseamnă „cel mai folositor”. Planta e subțire, rareori mai înaltă de un metru, cu flori albastre care țin o singură zi. Fiecare floare lasă în urmă o capsulă rotundă, împărțită în cinci cămăruțe, cu cel mult zece semințe.

Sămânța e plată, ovală, ascuțită la un capăt, lungă de 4-6 mm, cu suprafața netedă și lucioasă. Stratul exterior al cojii conține mucilagii, substanțe care leagă apa și formează un gel. De aceea semințele alunecă printre degete cât sunt uscate și devin lipicioase la câteva minute după ce ajung în apă. În bucătărie, gelul acesta e proprietatea cea mai folosită a inului: ține legat un aluat fără ou și adună laolaltă o foaie de crackers făcută numai din semințe.

Tabelul nutrițional de pe etichetă arată o sămânță oleaginoasă tipică: 618 kcal la 100 g, 45 g grăsimi, 20 g proteine, 6,1 g glucide și 21 g fibre. Din cifrele acestea reies două mențiuni nutriționale. Prima: semințele sunt bogate în fibre, fiindcă cele 21 g la 100 g depășesc de peste trei ori pragul de 6 g cerut de regulamentul european. A doua: sunt sursă de proteine, pentru că proteinele aduc aproximativ 13% din valoarea energetică, peste pragul de 12%. Grăsimea este preponderent nesaturată, lucru vizibil tot în tabel: din 45 g, doar 8,5 g sunt acizi grași saturați.

Cifrele la 100 g trebuie citite la scara unei rețete. O lingură de semințe întregi cântărește în jur de 10 g, ceea ce înseamnă aproximativ 62 kcal și 2 g fibre. Într-o pâine de casă intră una sau două linguri, împărțite apoi la zece sau douăsprezece felii. Inul este un ingredient de accent, care schimbă textura și gustul unui aluat, nu un aliment de bază.

Un rând de pe etichetă merită citit înainte de cumpărare: „A nu se consuma în stare crudă”. Pagina de față respectă indicația, așa că toate utilizările descrise mai jos trec printr-o formă de preparare termică: coacere, fierbere sau prăjire. Cine caută semințe de amestecat crude în apă sau în iaurt nu are aici produsul potrivit.

De ce semințe întregi, măcinate la nevoie

Inul ajunge în comerț în trei forme: întreg, pisat și măcinat. Planta e aceeași, diferă doar cât timp trece între momentul în care coaja e ruptă și momentul în care sămânța ajunge în mâncare. Forma întreagă are câteva avantaje practice:

• Se păstrează mai bine. Grăsimea inului e preponderent nesaturată, deci sensibilă la aer, lumină și căldură. Cât timp coaja e întreagă, grăsimea rămâne închisă în sămânță; după măcinare, suprafața expusă aerului crește mult și gustul se alterează mai repede.
• Macini doar cât folosești. Două linguri se macină în mai puțin de zece secunde, iar făina proaspătă miroase a nucă, nu a ulei vechi.
• Alegi granulația. Mai mare pentru crackers și chiftele de legume, fină pentru clătite și blaturi, sămânță întreagă pentru crusta pâinii.
• Rămâi cu toate variantele. Din semințe întregi obții oricând in pisat sau in măcinat; drumul invers nu există.

Măcinarea are un motiv practic. Coaja seminței de in e tare și netedă, iar semințele înghițite întregi trec adesea nedigerate. Ruperea cojii face accesibil miezul și eliberează mucilagiile care leagă aluatul. De aceea majoritatea rețetelor cer in măcinat, iar semințele întregi rămân pentru crustă, pentru granola coaptă și pentru pâinile în care se vrea textura lor.

Unealta cea mai potrivită este râșnița electrică de cafea. Se pun două până la patru linguri și se macină în reprize scurte, de 3-5 secunde, cu pauze între ele, ca lamele să nu încălzească făina. Te oprești când textura seamănă cu un griș fin. Blenderul mare nu prinde bine cantitățile mici, iar mojarul cere răbdare, fiindcă semințele alunecă sub pistil. Ce rămâne se ține într-un borcan închis, la frigider, și se folosește în câteva zile.

Inul măcinat fin acasă este ceea ce multe rețete numesc făină de in. O parte din făina de in din comerț este degresată, adică rămasă după presarea uleiului; cea făcută în râșniță păstrează toată grăsimea seminței, deci are gust mai plin de nucă și se păstrează mai puțin. În aluat nu înlocuiește făina de grâu unu la unu, fiindcă nu dă aluatului elasticitate și leagă multă apă. Un reper de pornire este 5-10% din cantitatea de făină, cu una sau două linguri de apă în plus.

Prăjirea scurtă schimbă gustul. Într-o tigaie uscată, la foc mediu, semințele întregi au nevoie de două sau trei minute, amestecate continuu; când încep să pocnească și miros a nucă prăjită, se iau de pe foc. După prăjire se macină mai ușor și dau pâinii o aromă mai intensă. Cine nu are râșniță găsește în magazin și semințe de in gata măcinate, și in pisat, cu textură mai mare, potrivită pentru pâinea rustică.

Caracteristici produs

• Certificat ecologic: RO-ECO-008
• Un singur ingredient: semințe de in maro, întregi
• Fără nimic adăugat: lista de pe etichetă conține doar semințele
• Bogate în fibre, sursă de proteine
• Se consumă după preparare termică, conform etichetei
• Gramaj: 250 g

Punga de 250 g înseamnă aproximativ 25 de linguri de semințe întregi. La una sau două linguri pe rețetă, ajunge pentru 12 până la 25 de pâini de casă. O foaie de crackers făcută numai din semințe consumă mai mult, în jur de 100 g. Fiind întregi, semințele se păstrează bine de la o coacere la alta, cu condiția să stea la loc întunecat, uscat și răcoros.

RO-ECO-008 este codul organismului de control care a verificat operatorul, iar pe etichetă apare alături de frunza verde europeană. Certificarea privește felul în care a fost cultivat și manipulat inul. Nu spune nimic despre gust și nu schimbă modul de folosire: semințele se macină, se hidratează și se coc la fel ca orice in maro.

De ce in maro și nu alte semințe

Față de semințele de in auriu, cele maro au coaja mai închisă și gustul mai pronunțat de nucă, cu o notă ușor pământie. Sunt soiuri ale aceleiași specii și se comportă la fel în aluat, deci alegerea ține de gust și de culoarea preparatului. Inul maro se potrivește în pâinea neagră, în pâinea cu secară, în crackers și în chiftelele de legume. Cel auriu trece neobservat în clătite, blaturi și checuri deschise la culoare, unde punctele maro s-ar vedea.

Semințele de chia au rolul cel mai apropiat în bucătărie, fiindcă și ele formează gel. Diferența e de tehnică. Chia leagă apa cu sămânța întreagă, direct în lichid rece, și are gust neutru, de aceea merge în budinci. Inul are nevoie de măcinare ca să lege la fel de bine, aduce gust propriu și, la produsul acesta, trece printr-o preparare termică. Într-un aluat de crackers cele două se completează: inul dă structura foii, iar chia umple golurile dintre semințele mari.

Semințele de floarea-soarelui fac altceva. Nu leagă nimic, dar aduc volum, textură crocantă și un gust dulceag după coacere. Într-o pâine cu semințe funcționează bine două părți de floarea-soarelui la o parte de in, fiindcă inul pus în exces face miezul dens și umed. Inul este deci liantul unui amestec de semințe, nu componenta lui principală.

Mai este o deosebire care contează la cumpărare: inul se alege după formă, nu doar după soi. Întreg, pentru cine are râșniță și coace rar; pisat, pentru pâinea rustică; măcinat, pentru cine îl folosește des și vrea să sară un pas. Toate variantele, împreună cu restul sortimentului, stau în colecția de cereale și semințe.

Pentru cine sunt potrivite

Pentru cine coace acasă și vrea un ingredient care leagă, dă gust de nucă și arată bine pe crustă. Pentru cine gătește fără ou și are nevoie de un liant în brioșe, clătite sau chiftele de legume. Pentru cine preferă să macine proaspăt, în cantități mici, în loc să țină luni la rând o pungă deschisă de făină de in.

Patru situații concrete, cu cantități. Prima, pâinea: la 500 g făină, o lingură de in măcinat în aluat și o lingură de semințe întregi presărate pe suprafața umezită, înainte de coacere; aluatul cere una sau două linguri de apă în plus. A doua, oul de in: o lingură de in măcinat amestecată cu trei linguri de apă și lăsată 5-10 minute ține locul unui ou în brioșe, chec, clătite și chiftele. Nu funcționează în pandișpan sau bezea, unde oul e bătut spumă.

A treia, foaia de crackers: 100 g semințe de in, 50 g semințe de floarea-soarelui, două linguri de chia, 200 ml apă și un praf de sare. Amestecul stă 15-20 de minute, până când apa e legată complet, apoi se întinde subțire pe hârtie de copt și se coace la 160 °C timp de 40-50 de minute, cu o întoarcere la jumătatea timpului. A patra, terciul: o linguriță de in măcinat la 40-50 g fulgi de ovăz, adăugată în timpul fierberii, îngroașă terciul în două sau trei minute. Semințele întregi merg și în granola coaptă, câte două linguri la 300 g fulgi, la 150-160 °C.

Nu sunt potrivite pentru cine vrea semințe de presărat crude peste iaurt sau de pus în smoothie, pentru că eticheta cere preparare termică. Nu sunt potrivite nici ca topping pus la final peste salate fără o prăjire prealabilă în tigaie.

Fiind bogate în fibre, semințele se introduc treptat în alimentație, împreună cu lichide suficiente. Eticheta acestui produs nu poartă mențiunea „fără gluten”; produsele care o poartă sunt adunate în colecția de produse fără gluten. Pentru semințele de in ca aliment nu există mențiuni de sănătate autorizate la nivel european, de aceea pagina vorbește despre bucătărie, nu despre efecte. Contextul mai larg, cu ce se știe și ce nu se știe despre ele, este în ghidul nostru despre semințele de in.

Livrare: Comenzile plasate pana la ora 14:00 sunt expediate in aceeasi zi. Livrare in 1-2 zile lucratoare oriunde in Romania.

Plata: Card bancar, ramburs la curier sau transfer bancar.