Nuci pecan, 200g

Ce sunt nucile pecan jumătăți

Nucile pecan sunt fructele unui arbore nord-american, rudă apropiată a nucului de la noi. În pungă sunt jumătăți de miez, gata decojite, cu un singur ingredient declarat pe etichetă: „nuci pecan naturale jumătăți”. Lista de ingrediente nu cuprinde sare, ulei sau alte adaosuri. Jumătățile sunt alungite, cu șanțuri drepte pe lungime, și au pielița subțire, maro-roșcată, pe care o vezi și în fotografie. Gustul este dulceag și blând, cu o notă de unt, iar textura este fragedă.

Arborele de pecan (Carya illinoinensis) face parte din familia Juglandaceae, aceeași cu nucul obișnuit. Crește natural în America de Nord, în bazinul fluviului Mississippi, și local în Mexic. Numele a ajuns în engleză prin franceza vorbită în America de Nord, „pacane”, luat la rândul lui din illinois, limba unei populații amerindiene din regiune.

Arborele trece adesea de 30 de metri înălțime, iar nuca are coaja alungită, netedă și subțire. Înăuntru, miezul este alcătuit din două jumătăți despărțite de un perete subțire. Jumătățile întregi sunt cele căutate la decor, pentru plăcinte și prăjituri, fiindcă se așază frumos una lângă alta.

Până în secolul al XIX-lea, pecanul s-a cules mai ales din arbori sălbatici. Prima altoire reușită despre care se știe, cea care a dat un soi cu nume, a fost făcută în Louisiana, în iarna lui 1846 sau 1847, de Antoine, un grădinar ținut în sclavie, sub îndrumarea doctorului Colomb, cel care adusese altoii. Altoirea a făcut posibile livezile de astăzi, plantate cu soiuri alese, mai productive și cu nuci de calitate mai bună.

Prețul are explicații care țin de pom. Un pecan altoit nu dă recoltă în primii ani: într-un test al Universității din statul american Georgia, pomii nu au produs nimic în primii trei ani și au ajuns la o recoltă bună abia în jurul anului al nouălea. Pecanul rodește și în alternanță, cu ani buni urmați de ani slabi. În plus, miezul înseamnă cam jumătate din greutatea nucii în coajă, între 45% și 56%, după soi.

De ce pecan și nu nuci obișnuite

Cele două nuci sunt rude și se pot înlocui una pe alta în aproape orice rețetă. Se aleg după gust și după felul de mâncare. Câteva repere, de la gust până la cifrele de pe etichetă:

• Gust descris de obicei ca mai dulce și mai blând: pecanul intră în deserturi așa cum este și merge la fel de bine cu brânzeturile sărate.
• Textură mai fragedă: jumătățile se rup ușor și se toacă repede, fără robot de bucătărie.
• Foarte multe grăsimi: 72 g la 100 g, după valorile de pe etichetă, din care 6,2 g acizi grași saturați.
• Zaharuri și fibre, după etichetă: 3,9 g de zaharuri și 9,6 g de fibre la 100 g.
• Fără adaos de sare: eticheta arată 0 g de sare la 100 g.
• Mai puține proteine: 9,2 g la 100 g. Nuca obișnuită are în jur de 15 g în baza de date a Departamentului Agriculturii al SUA (USDA).

Diferența cea mai mare este în felul grăsimilor. În baza de date USDA, pecanul are în medie 40,8 g de grăsimi mononesaturate la 100 g, iar nuca obișnuită are 8,93 g. La omega-3 vegetal ordinea se inversează: pecanul are 0,99 g, iar nuca obișnuită are 9,08 g, tot la 100 g. Cifrele descriu pecanul și nuca în general, așa cum apar în baza de date; pentru punga aceasta, valorile sunt cele de pe etichetă.

Două lucruri se scriu des despre pecan și merită lămurite. Primul: că ar fi plin de vitamina E. În baza USDA, 100 g de pecan au 1,4 mg de alfa-tocoferol, singura formă pe care autoritatea europeană pentru siguranța alimentară (EFSA) o socotește, din 2015, vitamina E; asta înseamnă în jur de 12% din valoarea de referință de 12 mg. Restul tocoferolilor din pecan sunt aproape numai gama-tocoferol (24,4 mg), o formă înrudită: după regula mai veche, în care și celelalte forme se numără în parte, totalul ar fi în jur de 4 mg. Al doilea: că ar fi „nuca numărul unu la antioxidanți”. Clasamentul venea dintr-o bază de date a USDA cu valori măsurate în eprubetă, pe care USDA a scos-o de pe site, explicând că aceste valori nu arată ce efect au compușii respectivi asupra sănătății omului și că erau folosite abuziv în reclame.

În registrul european al mențiunilor de sănătate, pecanul nu are nicio mențiune autorizată. Este o nucă aleasă pentru gust și pentru rețete. Comparația întreagă cu nuca obișnuită, cu surse, este în ghidul nostru despre nucile pecan. Tot din gamă: nucile macadamia, mai untoase, și nucile braziliene, pe care unii le confundă cu pecanul, deși sunt o cu totul altă nucă.

Caracteristici produs

• Un singur ingredient: nuci pecan.
• Jumătăți de miez, decojite, gata de mâncat.
• Lista de ingrediente nu cuprinde sare sau alte adaosuri.
• Alergeni: nuci pecan (fructe cu coajă lemnoasă).
• Produs convențional.
• Ambalaj: pungă de 200 g.
• Păstrare: la loc întunecat, uscat și răcoros.

Valorile nutriționale declarate pe etichetă sunt, la 100 g: 691 kcal, 72 g grăsimi, din care 6,2 g acizi grași saturați, 14 g glucide, din care 3,9 g zaharuri, 9,6 g fibre, 9,2 g proteine și 0 g sare. O porție obișnuită de nuci este mult mai mică decât 100 g. La 30 g, aceleași valori înseamnă aproximativ 207 kcal și 21,6 g de grăsimi. Punga întreagă are în jur de 1.380 kcal.

Țara de origine și condițiile de păstrare sunt trecute în detaliile produsului. Data până la care nucile se consumă de preferință este tipărită pe fiecare pungă.

Nucile pecan în bucătărie, de la plăcintă la salate

Eticheta spune că nucile pecan se pot consuma ca atare, adăugate în salate verzi sau de fructe, în deserturi, în amestec cu cereale sau cu diverse tipuri de brânză. În bucătărie fac tot ce fac nucile obișnuite, cu un gust mai dulce.

• La desert: plăcinta cu pecan, cu jumătățile așezate în cercuri peste o umplutură de caramel, este cea mai cunoscută rețetă cu această nucă.
• La micul dejun: în granola de casă, alături de fulgi de ovăz, sau tocate peste iaurt și terci.
• În salate: cu frunze verzi, pere sau mere și o brânză sărată ori cu mucegai.
• Glazurate: trase câteva minute în tigaie cu puțin sirop de arțar și un praf de sare, apoi lăsate la răcit pe hârtie de copt.
• În aluaturi: în cozonac, chec, brioșe sau fursecuri, în locul nucilor obișnuite, în aceeași cantitate.
• Cu fructe uscate: o jumătate de pecan într-o curmală desfăcută este o gustare de două ingrediente.
• Ca unt de nuci: măcinate în blender câteva minute, cu pauze, până devin o pastă.

Rumenite puțin la cuptor, capătă un gust mai intens. Un serviciu universitar de consiliere agricolă din Statele Unite, cel al Universității Nebraska-Lincoln, dă pentru nuci și semințe în general o regulă simplă: cuptor încălzit la 177°C, un singur strat în tavă, 5-10 minute, amestecat o dată sau de două ori. Nucile se rumenesc întregi și se toacă abia după aceea. Fiind foarte grase, se ard repede, așa că tava se supraveghează.

Pentru o plăcintă cu pecan în variantă simplă: un blat de aluat fraged se coace pe jumătate, într-o formă de 24 cm. Pentru umplutură se bat trei ouă cu 150 g de zahăr brun, 150 ml de sirop de arțar, 50 g de unt topit și puțină vanilie. Peste blat se pun 150 g de pecan tocat grosier, se toarnă umplutura, iar deasupra se așază jumătăți întregi, în cercuri. Plăcinta se coace în jur de 45 de minute la 170°C, până când mijlocul abia mai tremură, și se taie după ce s-a răcit complet.

Restul gamei este în colecția de nuci și sâmburi.

Pentru cine sunt potrivite

Nucile pecan sunt pentru cine coace acasă și vrea o nucă mai dulce și mai fragedă decât cea obișnuită. Sunt potrivite și ca gustare simplă, fără adaos de sare. Fiind aproape trei sferturi grăsime, au foarte multe calorii, de aceea cantitatea contează: 30 g sunt o porție obișnuită.

Nu sunt potrivite pentru persoanele cu alergie la pecan. Nucile pecan sunt pe lista alergenilor cu declarare obligatorie în Uniunea Europeană (Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, anexa II). Alergia la pecan apare des împreună cu alergia la nuca obișnuită: într-un studiu publicat în 2020, din 61 de persoane alergice la nucă, 49 erau alergice și la pecan. Cine are alergie la nuci cere sfatul medicului alergolog înainte de a le încerca.

Nucile nemărunțite nu se dau copiilor mici. Serviciul britanic de sănătate (NHS) recomandă ca nucile întregi să nu fie date copiilor sub 5 ani, din cauza riscului de înec. Pentru cei mai mici, NHS vorbește de nuci mărunțite, măcinate sau de unt de nuci întins pe alt aliment, niciodată dat ca atare.

Nucile pecan nu se dau câinilor. Organizația americană pentru protecția animalelor ASPCA trece nucile, între care și pecanul, pe lista alimentelor de evitat la animalele de companie, fiindcă au multă grăsime: pot da vărsături și diaree și, posibil, la unele animale, pancreatită. Dacă un câine a mâncat nuci, se notează cantitatea și se sună medicul veterinar.

Păstrarea contează, fiindcă pecanul are foarte mult ulei și râncezește dacă stă la căldură. Eticheta cere un loc întunecat, uscat și răcoros. După deschidere, punga se ține bine închisă sau nucile se mută într-un borcan închis etanș: miezul prinde ușor mirosuri străine. Pentru miezul de pecan, serviciul de consiliere al Universității de Stat din New Mexico dă aproximativ 3 luni la 21°C, 12 luni la 0-2°C și 2 până la 5 ani la congelator. Ghidul de păstrare al USDA este mai prudent: 2-4 săptămâni în cămară, 9 luni la frigider și 24 de luni la congelator. Pentru produs contează data tipărită pe pungă. Nucile care au un miros sau un gust neplăcut, de rânced, nu se mai mănâncă. La pecan, și pielița care s-a închis mult la culoare este un semn de vechime.

Livrare: Comenzile plasate pana la ora 13:00 sunt expediate in aceeasi zi. Livrare in 1-2 zile lucratoare oriunde in Romania.

Plata: Card bancar, ramburs la curier sau transfer bancar.