Sare Epsom și Magneziu: Ce Trece Prin Piele și Ce Nu

Pe scurt: - Afirmația că magneziul se absoarbe prin piele vine, în esență, dintr-un singur raport care nu a fost publicat într-o revistă științifică și care, în propriul lui text, spune că autorii nu au văzut magneziu trecând prin pielea umană. - Cea mai directă măsurătoare de până acum, publicată în 2026, a găsit 8,3 µg/cm² de magneziu trecut prin pielea intactă față de 3,9 µg/cm² în proba de control: nicio diferență semnificativă. Prin pielea cu bariera ruptă a trecut de peste o mie de ori mai mult. - Singurul studiu din domeniu randomizat, dublu-orb și cu placebo nu a găsit niciun efect al unui gel cu magneziu asupra durerii musculare. - Baia caldă în sine are însă efecte măsurate asupra somnului și a durerii musculare, în meta-analize. Efectul e real; explicația cu magneziul e greșită. - Pe gură, sarea Epsom este un laxativ, nu un supliment: doza medicamentoasă de o linguriță conține circa 493 mg de magneziu, aproape dublul limitei europene pentru magneziul suplimentar. - Magneziul are exact zece mențiuni de sănătate autorizate în Uniunea Europeană. Niciunul dintre produsele noastre nu poate purta vreuna dintre ele, și mai jos scriem de ce.

Pe raftul unui magazin naturist stau, una lângă alta, o pungă de sare Epsom și o pungă de clorură de magneziu. Amândouă sunt săruri de magneziu. Amândouă se vând, în cea mai mare parte a pieței, cu aceeași promisiune: că magneziul intră prin piele.

Ghidul de față urmărește exact această promisiune. De unde vine, cine a spus-o prima dată, ce scrie în documentul original, ce s-a măsurat de atunci și — partea care ne interesează cel mai mult — ce rămâne adevărat după ce afirmația cade.

De unde vine afirmația: un raport care nu e studiu

Aproape orice pagină românească despre sarea Epsom trimite, direct sau prin intermediari, la un singur document: un raport semnat de o cercetătoare de la Universitatea din Birmingham, despre absorbția sulfatului de magneziu prin piele.

Documentul există. L-am deschis. Iată ce este, de fapt.

Nu are nume de revistă, nu are volum, nu are DOI și nu conține nicio declarație de evaluare colegială. Este găzduit pe site-ul unei asociații comerciale a producătorilor de sare Epsom. Are 19 subiecți, recrutați din personalul propriu al școlii, băi la 50-55 °C timp de 12 minute, șapte zile la rând, fără grup de control și fără orbire. Valorile de magneziu din plasmă sunt raportate într-o unitate care nu există: „ppm/ml”.

Iar acum partea pe care nu o citează nimeni. În același raport, autorii descriu ce au găsit când au testat pielea umană excizată, în laborator:

„In other experiments using excised human skin, we found that sulfate does penetrate across the skin barrier. This is quite rapid so probably involves a sulfate transporter protein. We did not see any Mg penetration, but these experiments were conducted for a short time at only 37 degrees.”

Traducerea contează: sulfatul a trecut, magneziul nu. Documentul care a lansat piața magneziului transdermic conține, în interiorul lui, observația care o contrazice.

Un review publicat în 2017 în Nutrients îl încadrează fără menajamente ca fiind de calitate discutabilă și publicat doar pe internet, pe site-ul comercial al industriei.

Ce s-a măsurat de atunci: cinci studii pe oameni

De la acel raport încoace s-au făcut, pe oameni, cinci studii care merită numite. Toate sunt mici. Aproape toate sunt fără grup de control.

Kass și colaboratorii, 2017. Douăzeci și cinci de participanți, orbire simplă, cremă cu 56 mg de magneziu pe zi, 14 zile. Magneziul din sânge a urcat de la 0,82 la 0,89 mmol/l, cu p = 0,29 — adică nesemnificativ statistic. Semnificația a apărut doar într-un subgrup analizat după colectarea datelor, cel al non-atleților. Magneziul urinar: p = 0,48. Una dintre coautoare are un acord de redevențe pe o cremă cu magneziu.

Engen și colaboratorii, 2015. Patruzeci de persoane cu fibromialgie înrolate, 24 au terminat. Fără grup de control, fără placebo. Magneziul seric nu a crescut.

Athavale și colaboratorii, 2023. Magneziu transdermic pentru neuropatie periferică. Simptomele raportate de pacienți s-au ameliorat, iar concluzia despre laborator e scrisă în abstract: „Serum magnesium concentration did not change significantly during the study.”

Studiul acesta merită oprit o clipă, fiindcă e cel mai instructiv din toate. Oamenii s-au simțit mai bine, iar magneziul din sânge nu a crescut. Dacă ameliorarea ar veni din magneziul absorbit, magneziul ar trebui să se vadă undeva. Nu se vede.

Mai sunt un studiu-pilot pe hipomagneziemie și o lucrare de permeație a lui Chandrasekaran, ambele mici. Cam asta e tot ce există pe oameni: nici măcar o sută cincizeci de participanți, adunați din toate studiile.

Testul care chiar separă: dublu-orb, cu placebo

În 2025, în International Journal of Sport Nutrition and Exercise Metabolism, a apărut singurul studiu din tot domeniul care are randomizare, dublu-orb și placebo.

Treizeci și cinci de participanți, alergare în pantă negativă pentru a induce durerea musculară întârziată, gel comercial cu magneziu pe o coapsă și placebo pe cealaltă, aplicat înainte și imediat după efort. S-au măsurat durerea pe scală vizuală, forța izometrică a extensorilor genunchiului, creatinkinaza plasmatică și interleukina-6.

„There were no differences between treatments on any outcome.”

Niciun rezultat. Pe niciun parametru.

Este cel mai puternic studiu metodologic din domeniu și e negativ. Când singurul test construit anume pentru a despărți efectul substanței de efectul așteptării nu găsește nimic, asta e informația.

Măsurătoarea directă: cât magneziu trece, în miligrame

În 2026, un grup de la Universitatea din Copenhaga a făcut singurul lucru care lipsea: a măsurat direct, cu spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv, cât magneziu traversează pielea.

Celule de difuzie Franz, piele porcină, soluție apoasă saturată de sulfat de magneziu. Două condiții: piele intactă și piele cu bariera distrusă prin decolare succesivă cu bandă adezivă.

Uitați-vă la unități. Primele două rânduri sunt în micrograme și nu diferă semnificativ între ele. Al treilea e în miligrame — de ordinul a o mie cinci sute de ori mai mult.

Concluzia autorilor, textual: permeația magneziului este puternic limitată de stratul cornos, iar aportul transdermic de magneziu din soluții apoase simple este improbabil în condiții fiziologice normale.

Adică: magneziul trece prin piele doar când pielea nu mai e piele.

Merită adăugat și celălalt capăt al aceleiași observații. Există o lucrare care a reușit să treacă sulfat de magneziu prin piele — folosind microace care perforează stratul cornos. Nu e o obiecție la ce s-a spus mai sus, e confirmarea ei: ca să treacă, bariera trebuie străpunsă mecanic.

De ce nu trece: bariera, și o cifră pe care n-o repet

Mecanismul e simplu de explicat și nu are nimic misterios.

Stratul cornos, învelișul exterior al pielii, are 15-20 de straturi de celule moarte fără nucleu, prinse într-o matrice de ceramide, colesterol și acizi grași. E o barieră lipofilă: trec prin ea, în cantități care contează, substanțele care se dizolvă în grăsimi. Magneziul dintr-o baie este un ion, înconjurat de o coajă de molecule de apă. Nu se dizolvă în grăsimi.

Rămâne calea anexială — foliculii de păr și glandele sudoripare, care sunt găuri reale în barieră. Problema e cât ocupă: între 0,1% și 1% din suprafața pielii, cifră pe care o dă reviewul din Nutrients citat mai sus. Chiar dacă ceva se absoarbe pe acolo, întrebarea care rămâne e dacă respectiva cantitate înseamnă ceva.

Aici trebuie făcută o precizare de metodă, fiindcă e genul de lucru care se transferă greșit din articol în articol. Cifrele mari de penetrare foliculară care circulă în literatură — între 10,5% și 33,8% din cantitatea totală absorbită — sunt măsurate pentru cofeină, o moleculă mică și neutră, într-un studiu de farmacocinetică din 2011. Sunt o limită superioară favorabilă, obținută pe altă substanță. Nu se aplică unui ion divalent hidratat și nu le transferăm aici.

Și încă una, mai importantă. Reviewul din Nutrients pe care l-am citat mai sus conține o cifră spectaculoasă despre raza ionului de magneziu hidratat, care ar fi „de 400 de ori” mai mare decât forma deshidratată. Nu reproduc cifra aceea, fiindcă e greșită și a fost contestată în scris, printr-o corecție publicată în Magnesium Research în 2019. Argumentul de fond rămâne valabil; cifra, nu. Un număr care stă într-o revistă evaluată colegial nu e automat un număr corect.

Ce rămâne adevărat după ce afirmația cade

Acum partea utilă. Dacă magneziul nu intră prin piele, de ce se simt oamenii mai bine după o baie cu sare?

Fiindcă apa caldă face ceva, și asta e măsurat.

O meta-analiză din 2026 pe zece studii randomizate a găsit că imersia termică crește timpul total de somn (diferență standardizată 0,63, p = 0,0438) și eficiența somnului (0,64, p = 0,0419). Dau și cifrele care nu susțin narațiunea: aceeași analiză nu a găsit efect pe latența adormirii (p = 0,0877), pe scorul total al chestionarului de calitate a somnului (p = 0,1136) sau pe calitatea subiectivă raportată (p = 0,3721).

Pentru durerea musculară întârziată, o meta-analiză din 2021 pe 32 de studii randomizate și 1.098 de pacienți arată că terapia prin căldură reduce durerea atât sub 24 de ore (diferență standardizată −1,17), cât și peste (−0,82), cu efectul cel mai clar la compresa caldă.

Există și un studiu de baie care are ce lipsește peste tot: un braț de comparație cu apă simplă de la robinet. Proksch și colaboratorii, 2005: un antebraț imersat 15 minute în soluție 5% de sare de Marea Moartă bogată în clorură de magneziu, celălalt antebraț în apă de la robinet, măsurători la șase săptămâni. Rezultatul e pozitiv — funcția de barieră a pielii, măsurată prin pierderea transepidermică de apă, s-a ameliorat semnificativ față de brațul de control, la persoanele care porneau cu bariera degradată; hidratarea a crescut pe brațul tratat.

Reținem exact ce spune: efectul e asupra pielii, local, nu asupra magneziului din sânge. Și e obținut cu o sare bogată în clorură, nu cu sulfat.

Prin contrast, cele două studii recente pe băi cu sare Epsom care circulă ca dovadă pozitivă — unul pe gonartroză, altul pe neuropatie post-chimioterapie — compară baia cu sare cu absența oricărei băi, fără orbire. Nu pot separa sarea de apa caldă. Nu le prezentăm ca dovadă că sarea funcționează, fiindcă nu asta au măsurat.

Concluzia onestă e mai bună decât reclama. Baia caldă cu sare e un ritual care are un efect real, documentat în meta-analize, asupra somnului și a durerii musculare. Sarea contribuie la senzația în apă, la exfoliere și, în cazul clorurii, la bariera pielii. Ce nu face este să vă crească magneziul din sânge.

Cealaltă cale: pe gură. Și de ce sarea Epsom nu e un supliment

Dacă prin piele nu trece, rămâne calea digestivă. Aici lucrurile sunt clare, măsurabile — și au un capăt periculos.

Sarea Epsom înghițită este un laxativ. Nu metaforic: e un medicament autorizat pentru această indicație. Rezumatul caracteristicilor produsului pentru sulfatul de magneziu de uz oral dă doza de adult la 5-15 g (una până la trei lingurițe) dizolvate în 250 ml de apă, cu evacuare intestinală în două până la patru ore.

Acum socoteala pe care merită s-o vedeți. Sulfatul de magneziu heptahidrat are masa molară 246,47 g/mol și 9,86% magneziu elementar. Limita superioară tolerabilă stabilită la nivel european pentru magneziul din suplimente, apă sau adăugat în alimente este de 250 mg pe zi.

O linguriță de sare Epsom înghițită depășește de aproape două ori limita europeană pentru magneziul suplimentar. Nu pentru că e periculoasă în sine la o administrare, ci pentru că nu e o doză de supliment — e o doză de laxativ, cu efectul corespunzător.

Iar acum partea pe care piața o trece sub tăcere. Există în literatura medicală rapoarte de hipermagneziemie severă și fatală după ingestie de sare Epsom la pacienți cu funcție renală normală. Un caz din 2024: femeie de 60 de ani, funcție renală normală, pierdere a stării de conștiență la 30 de minute după ingestie, magneziu seric 8,71 mmol/l, salvată cu gluconat de calciu, intubație și epurare renală continuă. Articolul notează sec că puțini pacienți supraviețuiesc peste 7 mmol/l. Un alt caz, din 2018, poartă în titlu cuvântul „fatal”: stop cardiac la o femeie de 40 de ani cu funcție renală anterior normală.

Ideea populară „e doar o sare, rinichiul elimină excesul” este, în general, adevărată. Nu este întotdeauna adevărată.

De aceea sarea Epsom pe care o vindem noi este poziționată explicit pentru uz extern, iar căutarea foarte populară „cura cu sare amară de o zi” nu primește de la noi o rețetă. Pentru o pregătire intestinală există proceduri medicale, făcute sub supraveghere.

Formele de magneziu: ce rezistă la om și ce vine de la șoareci

Dacă tot vorbim despre magneziu, merită demontat și clasamentul formelor, fiindcă e peste tot și e construit pe nisip.

Ce rezistă rezonabil. Oxidul de magneziu se absoarbe mai slab decât sărurile solubile. Firoz și Graber au măsurat, prin excreție urinară, o absorbție fracțională de circa 4% pentru oxid, semnificativ mai mică decât pentru clorură, lactat și aspartat, care au fost echivalente între ele. Un studiu randomizat dublu-orb pe 46 de subiecți sănătoși, cu 300 mg de magneziu elementar pe zi timp de 60 de zile, a comparat trei preparate — chelat aminoacidic, citrat și oxid — și a găsit citratul cel mai biodisponibil dintre ele.

Ce nu rezistă. „Bisglicinatul e superior” este afirmația cea mai repetată din categoria suplimentelor de magneziu. Singurul studiu uman de calitate pe diglicinat față de oxid este din 1994: randomizat, dublu-orb, încrucișat, cu magneziu marcat izotopic — și cu doar 12 pacienți, toți cu rezecție ileală. Rezultatul principal a fost nul: absorbție 23,5% pentru chelat față de 22,8% pentru oxid. Diferența a apărut doar într-un subgrup de patru pacienți.

Ce vine de la rozătoare. Clasamentele de tip „acetil-taurat mai bun decât malat mai bun decât citrat”, care circulă pe site-urile de suplimente, provin din două lucrări din 2019. Una e pe șobolani Sprague Dawley, cealaltă pe șoareci Balb/c. Titlul primeia sună a verdict clinic — „care compus de magneziu funcționează cel mai bine?” — dar populația studiată are patru labe.

Regula pe care o aplicăm în tot articolul: orice cifră de biodisponibilitate trebuie să spună pe ce specie a fost măsurată și ce marker s-a folosit. Un review de sinteză din 2017 formulează concluzia mai bine decât aș putea eu: tipul sării de magneziu pare mai puțin relevant decât se crede în general.

Adăugăm și lucrurile care ne-ar avantaja comercial dacă le-am spune pe jumătate, dar nu le spunem așa. Pentru crampe musculare, o sinteză Cochrane din 2020 pe 11 studii randomizate a găsit, la adulții în vârstă cu crampe idiopatice, o diferență de −0,18 crampe pe săptămână față de placebo, cu interval de încredere care trece prin zero, și niciun beneficiu pe proporția celor cu ameliorare de cel puțin 25% (risc relativ 1,04, dovezi de certitudine înaltă). Pentru insomnie, o meta-analiză din 2021 pe trei studii și 151 de adulți în vârstă a găsit o reducere a latenței adormirii de 17,4 minute față de placebo, dar autorii încadrează singuri dovezile ca fiind de calitate scăzută spre foarte scăzută, cu risc de eroare sistematică moderat spre înalt.

Observați asimetria: la somn, magneziul oral scurtează adormirea și apa caldă nu; la durata somnului, apa caldă ajută și magneziul nu. Sunt lucruri diferite, care se măsoară diferit.

Cele zece mențiuni pe care legea le permite

În Uniunea Europeană nu se poate spune orice despre magneziu. Lista mențiunilor de sănătate permise este închisă și se află în anexa la Regulamentul (UE) nr. 432/2012. Pentru magneziu sunt exact zece, iar formularea contează, fiindcă se folosește textual:

1. Magneziul contribuie la reducerea oboselii și extenuării
2. Magneziul contribuie la echilibrul electrolitic
3. Magneziul contribuie la metabolismul energetic normal
4. Magneziul contribuie la funcționarea normală a sistemului nervos
5. Magneziul contribuie la funcționarea normală a sistemului muscular
6. Magneziul contribuie la sinteza normală a proteinelor
7. Magneziul contribuie la menținerea sănătății psihice
8. Magneziul contribuie la menținerea sănătății sistemului osos
9. Magneziul contribuie la menținerea sănătății dinților
10. Magneziul contribuie la procesul de diviziune celulară

Toate zece au aceeași condiție de utilizare: mențiunea poate fi folosită doar pentru produse alimentare care sunt cel puțin sursă de magneziu, în sensul anexei la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

Citiți lista încă o dată și observați ce nu e acolo. Nu există „insomnie”. Nu există „crampe”. Nu există „stres”. Nu există „oboseală cronică”. Nu există „detoxifiere”. Toate acestea sunt formulări pe care le veți găsi în piață și niciuna nu e autorizată.

Mai e un strat, și e cel care ne privește direct. Mențiunile acestea se aplică alimentelor. O sare de baie e produs de uz extern, iar Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 privind produsele cosmetice interzice, la articolul 20, orice text care sugerează că produsul are funcții pe care nu le posedă. Cele două regimuri nu se amestecă: nu poți lua o mențiune autorizată pentru un aliment și s-o pui pe o pungă de sare de baie.

Cum faci corect o baie cu sare Epsom

Cea mai căutată întrebare din tot clusterul este, literal, câtă sare se pune în cadă. Iată răspunsul, cu ce se știe și fără ce nu se știe.

1. Dozează după volumul apei, nu după ochi. Pentru o cadă plină, de aproximativ 150 de litri, se folosesc 200-400 g de sare Epsom. Pentru o baie de picioare, 25-50 g la circa 5 litri. Mai multă sare nu aduce mai mult magneziu în corp, fiindcă nu intră magneziu prin pielea intactă.
2. Ține apa la 37-39 °C. Aici stă, de fapt, efectul măsurat: imersia în apă caldă e cea care apare în meta-analize pentru somn și pentru durerea musculară. Prea fierbinte nu e mai bine, e doar mai deshidratant.
3. Cincisprezece până la douăzeci și cinci de minute, nu mai mult. Peste acest interval pielea se deshidratează, iar unele persoane resimt amețeală la ieșirea din cadă.
4. Bea apă înainte și după. Se pierd lichide prin transpirație, iar senzația de oboseală de după baie vine adesea de aici.
5. Clătește-te scurt și hidratează pielea. Un duș rapid îndepărtează pelicula de sare rămasă, care altfel usucă. Apoi o cremă sau un ulei.
6. De una până la două ori pe săptămână. Zilnic usucă pielea cumulativ. Se evită complet pe răni deschise, dermatită activă sau eczeme cu zone deschise.

Un singur lucru contează mai mult decât toate cele de mai sus: sarea nu se înghite. Pe cale orală este laxativ, la doze care depășesc de câteva ori limita europeană pentru magneziul suplimentar.

Magneziu la Biovicta

Vindem trei produse care conțin magneziu, și le descriem exact pentru ce sunt.

Sare Epsom (sare amară), 500 g — 13,90 lei, și varianta 1 kg la 26,60 lei. Sulfat de magneziu, cristale mari și translucide, pentru uz extern: băi de cadă cu 200-400 g la o cadă plină, băi de picioare cu 25-50 g la circa 5 litri, scrub cu ulei de cocos sau de măsline, bază pentru sare de baie parfumată cu uleiuri esențiale. Gustul e amar și nu se folosește la gătit.

Din gama Biovicta

Sare Epsom (sare amară), 500 g

13,90 lei

Cumpără →

Clorură de magneziu hexahidrată (sare nigari), 500 g — 23,80 lei. În bucătăria japoneză e coagulantul tradițional pentru tofu de casă: 1-2 g la un litru de lapte de soia, iar coagularea se face în câteva minute. Fulgi albi care absorb umezeala din aer, deci se ține în borcan închis. Se folosește și în băi, la fel ca sarea Epsom.

Din gama Biovicta

Clorură de magneziu (sare nigari), 500 g

23,80 lei

Cumpără →

Dacă vă interesează magneziul din alimente, articolele noastre despre semințe de cânepă, semințe de in și cacao crudă discută alimente care chiar îl conțin în cantități care contează. Context general despre categorie: ce sunt superalimentele.

Nu facem nicio mențiune nutrițională sau de sănătate pentru aceste trei produse, și acum știți de ce. Sarea Epsom și nigari sunt vândute la noi pentru uz extern și, în cazul celei din urmă, culinar; niciunul nu e un supliment alimentar notificat, cu doză pe porție și buletin de analiză pe lot. Cele zece mențiuni din listă aparțin alimentelor care sunt sursă de magneziu, nu sărurilor de baie. Am preferat să scriem asta decât să ocolim subiectul.

O ultimă notă, contraintuitivă. Un studiu din 2025 a comparat, în laborator, epsomitul natural cu sarea Epsom sintetică pură și a găsit că varianta naturală a fost mai toxică pe celule, din cauza elementelor prezente în impurități. La mineralele solubile, „natural” nu înseamnă automat „mai pur”, ci uneori exact invers. Este un cuvânt care, la o sare, nu spune nimic despre puritate; singurul lucru care ar spune ceva e un buletin de analiză pe lot.

Important: acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Nu consumați sarea Epsom pe cale orală fără indicație medicală. Dacă aveți boală de rinichi, luați diuretice, antibiotice din clasa chinolonelor sau tetraciclinelor, bifosfonați ori levotiroxină, discutați cu medicul înainte de orice supliment cu magneziu.

Întrebări frecvente

Se absoarbe magneziul prin piele? Nu în cantități măsurabile, prin pielea intactă. Măsurătoarea directă din 2026, făcută prin spectrometrie de masă, a găsit 8,3 µg/cm² în proba tratată față de 3,9 µg/cm² în control, fără diferență semnificativă. Prin pielea cu bariera distrusă a trecut de peste o mie de ori mai mult, ceea ce arată tocmai rolul barierei.

Atunci de ce mă simt mai bine după o baie cu sare amară? Fiindcă apa caldă are efecte proprii, măsurate în meta-analize: crește timpul total de somn și eficiența somnului, și reduce durerea musculară întârziată. Sarea contribuie la senzația în apă și la exfoliere. Efectul e real, explicația cu magneziul absorbit nu.

Se poate bea apă cu sare amară? Sulfatul de magneziu pe cale orală este un laxativ, cu doză medicamentoasă de 5-15 g și evacuare în două-patru ore. Nu îl vindem pentru consum și nu recomandăm autoadministrarea. Există rapoarte publicate de hipermagneziemie severă și fatală după ingestie, inclusiv la persoane cu funcție renală normală.

Care e diferența dintre sarea Epsom și clorura de magneziu? Anionul. Epsom este sulfat de magneziu heptahidrat, cu 9,86% magneziu elementar; nigari este clorură de magneziu hexahidrată, cu 11,96%. Epsom are cristale mari și translucide, nigari are fulgi albi care absorb umezeala. Nigari se folosește și în bucătărie, ca agent de coagulare pentru tofu; Epsom nu, fiindcă e amară și laxativă.

Câtă sare Epsom se pune în cadă? Uzual 200-400 g la o cadă plină, de aproximativ 150 de litri, la 37-39 °C, timp de 15-25 de minute, o dată sau de două ori pe săptămână. Pentru baie de picioare, 25-50 g la circa 5 litri. Nu se folosește pe răni deschise, dermatită activă sau eczeme severe cu zone deschise.

Care e cea mai bine absorbită formă de magneziu? Oxidul se absoarbe mai slab decât sărurile solubile, iar asta rezistă la verificare. Ierarhiile fine dintre citrat, malat, taurat și treonat nu rezistă: clasamentele care circulă provin din două studii pe șobolani și pe șoareci. Afirmația „bisglicinatul e superior” se sprijină pe un singur studiu uman, cu 12 pacienți cu rezecție ileală, al cărui rezultat principal a fost nul.

Care e limita zilnică de magneziu? Limita superioară tolerabilă europeană este de 250 mg pe zi, și se aplică doar magneziului din suplimente, din apă sau adăugat în alimente, nu celui din mâncare. Valoarea nutrițională de referință folosită pe etichete este 375 mg. Cifra de 350 mg pe care o veți întâlni frecvent este americană.

Ajută magneziul la crampe musculare? La adulții în vârstă cu crampe idiopatice, o sinteză Cochrane din 2020 nu a găsit un beneficiu: diferența față de placebo a fost de −0,18 crampe pe săptămână, cu interval de încredere care trece prin zero, iar proporția celor cu ameliorare de cel puțin 25% nu a diferit. „Crampe” nu figurează, de altfel, printre cele zece mențiuni autorizate pentru magneziu.

Surse și referințe

1. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, text consolidat CELEX 02012R0432-20250820 — anexa, cele zece mențiuni pentru magneziu și condiția de utilizare.
2. Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate, text consolidat — articolul 5 alineatul (1) litera (d) și anexa, mențiunea „sursă de [mineral]”.
3. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor, anexa XIII partea A — valoarea nutrițională de referință a magneziului, 375 mg.
4. Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 privind produsele cosmetice, articolul 20 alineatul (1) — interdicția de a sugera funcții pe care produsul nu le posedă.
5. Directiva 2002/46/CE privind suplimentele alimentare, anexa II, text consolidat — clorura de magneziu și sulfatul de magneziu ca surse permise.
6. Comitetul Științific pentru Alimentație. Opinion on the Tolerable Upper Intake Level of Magnesium, SCF/CS/NUT/UPPLEV/54 Final, 11 octombrie 2001 — limita de 250 mg/zi pentru magneziul suplimentar.
7. Waring RH. Report on Absorption of Magnesium Sulfate (Epsom Salts) Across the Skin. Raport nepublicat, găzduit pe site-ul Epsom Salt Council. Fără revistă, fără DOI, fără evaluare colegială.
8. Gröber U și colab. Myth or Reality — Transdermal Magnesium? Nutrients 2017;9(8):813 — PMID 28788060.
9. Camili V, Stürup S, Heinz A. Does magnesium permeate the skin? An ex vivo investigation of magnesium ion delivery through intact and barrier-disrupted skin. European Journal of Pharmaceutics and Biopharmaceutics 2026;226:115173 — PMID 42372834.
10. Coates AM și colab. No Effect of Topical Application of a Commercial Magnesium Gel on Exercise-Induced Muscle Soreness. International Journal of Sport Nutrition and Exercise Metabolism 2025;35(5):416-423 — PMID 40537122.
11. Kass L și colab. Effect of transdermal magnesium cream on serum and urinary magnesium levels in humans. PLoS One 2017 — PMID 28403154.
12. Engen DJ și colab. Effects of transdermal magnesium chloride on quality of life for patients with fibromyalgia. Journal of Integrative Medicine 2015 — PMID 26343101.
13. Athavale A și colab. Transdermal Magnesium for the Treatment of Peripheral Neuropathy in Chronic Kidney Disease. Journal of Palliative Medicine 2023 — PMID 37486715.
14. Chandrasekaran NC și colab. Permeation of topically applied magnesium ions through human skin is facilitated by hair follicles. Magnesium Research 2016 — PMID 27624531.
15. Chandrasekaran NC, Barnard RT. Correct estimates of hydrated ionic radius should be used when discussing magnesium permeation. Magnesium Research 2019 — PMID 31427274. Corecția publicată la cifra din poziția 8.
16. Liu X și colab. Hair follicles contribute significantly to penetration through human skin. British Journal of Clinical Pharmacology 2011 — PMID 21599723.
17. Ghimirey KB și colab. Microneedle-Assisted Percutaneous Transport of Magnesium Sulfate. Current Drug Delivery 2020 — PMID 31845631.
18. Mitchell SC, Waring RH. Sulphate absorption across biological membranes. Xenobiotica 2016;46(2):184-91 — PMID 26226518.
19. Proksch E și colab. Bathing in a magnesium-rich Dead Sea salt solution improves skin barrier function. International Journal of Dermatology 2005;44(2):151-7 — PMID 15689218.
20. Chen H și colab. The effect of water immersion thermotherapy on sleep quality: a systematic review and meta-analysis. International Journal of Biometeorology 2026;70(8):227 — PMID 42545422.
21. Wang Y și colab. Heat and cold therapy reduce pain in patients with delayed onset muscle soreness: a systematic review and meta-analysis of 32 randomized controlled trials. Physical Therapy in Sport 2021;48:177-187 — PMID 33493991.
22. Kumar V și colab. Exploring the therapeutic potential of Epsom salt bath on pain and intensity. Journal of Education and Health Promotion 2025 — PMID 41334264. Grup de control fără baie, fără orbire.
23. Ankar R și colab. Assess the Efficacy of Epsom Salt Foot Bath in Preventing or Delaying Chemotherapy-Induced Peripheral Neuropathy. Journal of Pharmacy and Bioallied Sciences 2025 — PMID 40510964. Grup de control fără baie, fără orbire.
24. Epsom Salts BP — Summary of Product Characteristics, electronic Medicines Compendium — doza orală de 5-15 g și contraindicațiile.
25. Si GF și colab. Case report: Near-fatal hypermagnesemia resulting from the use of Epsom salts. Frontiers in Medicine 2024;11:1416956 — PMID 39021819.
26. Shoaib Khan M și colab. Fatal Hypermagnesemia: an acute ingestion of Epsom Salt in a patient with normal renal function. Caspian Journal of Internal Medicine 2018 — PMID 30510660.
27. Firoz M, Graber M. Bioavailability of US commercial magnesium preparations. Magnesium Research 2001 — PMID 11794633.
28. Walker AF și colab. Mg citrate found more bioavailable than other Mg preparations in a randomised, double-blind study. Magnesium Research 2003 — PMID 14596323.
29. Schuette SA și colab. Bioavailability of magnesium diglycinate vs magnesium oxide in patients with ileal resection. Journal of Parenteral and Enteral Nutrition 1994;18(5):430-5 — PMID 7815675.
30. Schuchardt JP, Hahn A. Intestinal Absorption and Factors Influencing Bioavailability of Magnesium. Current Nutrition and Food Science 2017 — PMID 29123461.
31. Uysal N și colab. Timeline (Bioavailability) of Magnesium Compounds in Hours: Which Magnesium Compound Works Best? Biological Trace Element Research 2019 — PMID 29679349. Studiu pe șobolani.
32. Ates M și colab. Dose-Dependent Absorption Profile of Different Magnesium Compounds. Biological Trace Element Research 2019 — PMID 30761462. Studiu pe șoareci.
33. Garrison SR și colab. Magnesium for skeletal muscle cramps. Cochrane Database of Systematic Reviews 2020;9:CD009402 — PMID 32956536.
34. Mah J, Pitre T. Oral magnesium supplementation for insomnia in older adults: a systematic review and meta-analysis. BMC Complementary Medicine and Therapies 2021;21(1):125 — PMID 33865376.
35. Giordani M și colab. The cytotoxic and genotoxic role of impurities in soluble minerals: the case of epsomite. Science of the Total Environment 2025;966:178666 — PMID 39904208.
36. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară. Dietary Reference Values for magnesium — aport adecvat stabilit din aporturile observate; absența unui biomarker validat pentru statusul magneziului.
37. Rezumatul caracteristicilor produsului Magne B6, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România — punctele 4.3 și 4.5, contraindicații renale și intervalele de administrare față de tetracicline și chinolone.