Chlorella: Ghid Complet — Beneficii, Chlorella vs Spirulina, Doză și Contraindicații

Pe scurt: - Chlorella este o microalgă verde unicelulară de apă dulce, eucariotă. Spirulina, cu care este constant confundată, nu este o algă adevărată, ci o cianobacterie. - Nu există nicio mențiune de sănătate autorizată în UE pentru chlorella. Singurele afirmații legale se pot face pe nutrienții pe care produsul îi aduce în cantitate semnificativă, susținuți de buletin de analiză. - „Detoxifierea de metale grele” nu are dovezi la om. Nu există niciun studiu randomizat pe această temă, iar afirmațiile din această familie, evaluate de EFSA, nu au fost niciodată autorizate. - Vitamina B12: aici chlorella chiar diferă de spirulină, în care 83% din B12 este pseudovitamină inactivă. Dar conținutul variază de la nedetectabil la sute de micrograme, deci nu poate fi o sursă garantată. - Peretele celular spart ajută digestibilitatea proteinei (la șobolani, de la 64,7% la 77,5%), dar singurul studiu la om nu a atins pragul de semnificație statistică. - Contraindicația reală și subestimată: conținutul mare de vitamina K1, care interferează cu anticoagulantele de tip warfarină sau acenocumarol.

Chlorella este vândută în România mai ales cu argumentul „detoxifiere”, iar acesta este exact argumentul pe care dovezile nu îl susțin. Ghidul de față ia pe rând fiecare afirmație din jurul ei (detox, vitamina B12, peretele celular spart, comparația cu spirulina) și separă ce a fost măsurat de ce a fost doar repetat. Include și partea pe care majoritatea articolelor o ocolesc: contraindicațiile care contează cu adevărat și cum recunoști un produs curat.

Din gama Biovicta

Chlorella pulbere, BIO, 190g

39,80 lei

Cumpără →

Ce este chlorella?

Chlorella este o microalgă verde unicelulară de apă dulce, cu celule sferice de 2-10 micrometri, din încrengătura Chlorophyta. Speciile folosite comercial sunt Chlorella vulgaris, C. pyrenoidosa și C. sorokiniana. Este scrisă uneori și „clorela” în căutări, dar denumirea corectă rămâne cea latină.

Este o algă adevărată, eucariotă: are nucleu delimitat de membrană, cloroplast propriu și mitocondrii, exact ca celulele unei plante superioare. Fotosinteza are loc în interiorul cloroplastului, iar pigmenții ei sunt clorofila a, clorofila b și carotenoide, dintre care luteina este dominantă.

Se cultivă fie în bazine deschise, fie în fotobioreactoare închise (tuburi de sticlă cu mediu de cultură definit). Diferența dintre cele două sisteme nu este cosmetică și revine mai jos, la capitolul puritate: o algă filtrează apa în care crește, iar ce se află în apă ajunge în pulbere.

În Uniunea Europeană, Chlorella vulgaris, C. pyrenoidosa și C. luteoviridis figurează în Catalogul Novel Food cu statutul „not novel”, pentru că au istoric documentat de consum înainte de 15 mai 1997. Se comercializează liber ca aliment și ingredient pentru suplimente. Atenție însă la o confuzie frecventă: acest statut privește accesul pe piață, nu dă niciun drept de a face afirmații de sănătate.

Ce conține chlorella? Valori nutriționale

Chlorella este densă nutrițional, dar cifrele trebuie citite cu o precauție pe care aproape nimeni nu o menționează: compoziția ei nu este stabilă. Depinde de specie, de mediul de cultură, de sistemul de creștere și de metoda de uscare. De aceea sursele serioase dau intervale, nu valori unice.

Sursă principală: Bito et al., Nutrients 2020, analiză pe 13 produse comerciale. Valorile variază semnificativ între producători, specii și condiții de cultivare.

Două traduceri practice, pentru că cifrele „la 100 g” sunt înșelătoare la un produs pe care îl consumi în doze de câteva grame. La 5 g pe zi, chlorella aduce în jur de 5 mg fier (aproximativ 36% din valoarea nutrițională de referință) și circa 103 µg vitamina K1, adică peste aportul adecvat zilnic stabilit de EFSA, care este de 70 µg. Despre fier merită spusă și partea inconfortabilă: el provine din mediul de cultură, nu este o proprietate fixă a speciei, iar valorile raportate variază de zeci de ori între produse. Cifra reală se citește de pe buletinul de analiză al lotului, nu dintr-un tabel general.

O precizare de acuratețe: chlorella nu conține vitamina A preformată, ci beta-caroten, adică provitamina A. Iar carotenoidul dominant nu este beta-carotenul, ci luteina.

Beneficiile chlorellei: ce e dovedit și ce e doar promovat

Răspunsul scurt și incomod: în Registrul UE al mențiunilor nu figurează nicio mențiune de sănătate autorizată pentru chlorella. Lista mențiunilor permise, stabilită prin Regulamentul (UE) 432/2012 în aplicarea Regulamentului (CE) 1924/2006, nu conține nicio algă. Conține câteva alimente vegetale, precum nucile, polifenolii din uleiul de măsline sau beta-glucanii din ovăz și orz, dar niciun extract botanic din categoria celor puse în așteptare, iar chlorella nu figurează sub nicio formă. O precizare de acuratețe, fiindcă se greșește des: EFSA nu autorizează mențiuni, ci emite avizul științific; autorizarea o dă Comisia Europeană prin regulament. Afirmația „Chlorella pyrenoidosa — sănătate digestivă și hepatică” apare în lista consolidată cu numărul 2415, dar face parte din cele aproximativ 1.548 de mențiuni botanice puse „în așteptare” și niciodată evaluate de EFSA. Statutul lor real este: neevaluate, neautorizate.

Asta nu înseamnă că un produs cu chlorella nu poate purta nicio mențiune. Înseamnă că mențiunea aparține nutrientului, nu algei: se poate comunica un beneficiu doar prin nutrienții pe care produsul îi furnizează în cantitate semnificativă, adică minimum 15% din valoarea de referință pe porția zilnică, și numai cu buletin de analiză pe lot care susține conținutul. La fier, de exemplu, mențiunile autorizate sunt contribuția la reducerea oboselii și a extenuării și la funcționarea normală a sistemului imunitar.

Ce s-a măsurat totuși în studii, fără ca asta să constituie o promisiune de sănătate:

• O meta-analiză publicată în Clinical Nutrition în 2018, pe 19 studii randomizate și 797 de participanți, a analizat factori de risc cardiovascular. Ce rămâne util din ea este strict metodologic: studiile care au raportat modificări au folosit doze de peste 4 g pe zi și durate de minimum 8 săptămâni. Este intervalul în care s-a lucrat în literatură, nu un prag de la care apare un efect.
• Un studiu randomizat, dublu-orb, controlat placebo (Nutrition Journal, 2012), cu 5 g pe zi timp de 8 săptămâni, a măsurat creșterea activității celulelor NK și a răspunsului inflamator precoce. Acesta este cel mai solid studiu din tot dosarul chlorellei și, paradoxal, motivul pentru care ea este contraindicată în bolile autoimune.

Ce nu poate fi afirmat, nici legal, nici factual: detoxifiere, alcalinizare, oxigenarea sângelui, curățarea ficatului, chelarea metalelor grele.

„Detoxifierea de metale grele”: ce spun de fapt dovezile

Acesta este argumentul comercial numărul unu al chlorellei și, verificat riguros, cel mai slab. Merită luat pe niveluri de dovadă.

În eprubetă, efectul este real și puternic. Chlorella este folosită industrial ca biosorbent în tratarea apelor uzate, cu randamente de aproximativ 94% pentru plumb și 95% pentru cadmiu. Numai că legarea unui metal într-un pahar nu spune nimic despre reducerea încărcăturii dintr-un organism.

La animale există un semnal, dar doar pentru metilmercur. Șoarecii hrăniți cu 5-10% chlorella în dieta totală au avut excreție crescută de metilmercur. Atenție la doză: 5-10% din dietă înseamnă, la scară umană, zeci sau sute de grame pe zi, nu 3-5.

La om nu există niciun studiu randomizat controlat. O căutare în PubMed cu filtrele pentru studii randomizate, pe chlorella combinată cu mercur, plumb, cadmiu sau arsen, nu returnează niciun rezultat. Cel mai citat studiu clinic (Uchikawa și colab., Fundamental Toxicological Sciences, 2018) a fost open-label, nerandomizat, fără placebo, pe 58 de voluntari sănătoși cu 9 g pe zi timp de 3 luni. Mercurul din păr a scăzut semnificativ (p = 0,041), dar scăderea celui din sânge nu a atins pragul de semnificație (p = 0,084), iar autorii erau angajați ai unui producător de chlorella. Al doilea studiu adesea invocat a testat un amestec de chlorella, spirulină, kelp, fucus, seleniu, zinc și taurină, deci nu poate atribui nimic chlorellei.

Pentru plumb și cadmiu la om nu există absolut nimic. Iar studiile pe gravide japoneze, citate frecvent la acest capitol, măsurau dioxine, nu metale. Dioxinele sunt liposolubile și au circuit enterohepatic, pe care fibrele îl pot întrerupe; mecanismul nu se transferă la ionii metalici.

În plus, EFSA a evaluat familia de mențiuni care include „eliminarea metalelor grele” (identificatorii 1887 și 3156, EFSA Journal 2010;8(10):1733), iar niciuna nu a intrat în lista permisă. Pe un site care vinde produsul, formularea „chlorella detoxifiază organismul de metale grele” este deci simultan nesusținută științific și nepermisă legal.

Ironia finală a acestui capitol: exact capacitatea de legare care alimentează povestea cu detoxul este principalul risc de siguranță al produsului. Revin imediat la asta.

Din gama Biovicta

Chlorella tablete, BIO, 300x500mg

35,60 lei

Cumpără →

Vitamina B12 din chlorella: chiar diferă de spirulină?

Aici chlorella chiar are un avantaj real față de spirulină, dar el a fost transformat într-o afirmație mult prea largă.

Partea verificată. În 1999, Watanabe și colegii au purificat corinoizii din tablete de spirulină și au constatat că 83% sunt pseudovitamină B12, un analog pe care enzimele umane nu îl pot folosi, și doar 17% vitamină reală. Testul decisiv este compararea a două metode de dozare: cea microbiologică „vede” și analogii, în timp ce metoda cu factor intrinsec detectează doar cobalamina pe care corpul o absoarbe efectiv. La spirulină, cele două rezultate diferă de 6-9 ori. La chlorella, un studiu din 2002 a găsit valori practic identice prin ambele metode, 200,9-211,6 µg față de 201,3-285,7 µg la 100 g. Cu alte cuvinte, la chlorella cifra de pe etichetă corespunde unei vitamine reale.

Partea care demontează afirmația absolută. O analiză prin spectrometrie de masă pe 19 suplimente comerciale de chlorella a găsit conținut între sub 0,1 și aproximativ 415 µg la 100 g substanță uscată, adică o variație de peste 4.000 de ori. O a doua analiză, pe 57 de produse, a confirmat același tipar. Motivul stă în biologie: alga nu își sintetizează singură vitamina B12, ci o preia de la bacteriile din mediul de cultură. Rezultatul depinde de fiecare lot. În plus, în câteva dintre tabletele bogate în B12 au fost identificați și corinoizi inactivi, deci nici chlorella nu este scutită de analogi.

Dovada clinică la om este subțire. Un singur studiu, pe 17 vegani și vegetarieni cu 9 g pe zi timp de 60 de zile, a arătat o scădere de aproximativ 34% a acidului metilmalonic. Studiul a fost însă open-label, fără grup de control, finanțat de un producător, iar homocisteina a coborât doar de la circa 10,0 la 9,0 µmol/L, adică nu până la nivel optim.

Concluzia practică, formulată prudent: chlorella poate fi un aport suplimentar de B12, nu un înlocuitor de supliment. Dacă ești vegan sau vegetarian, sursa sigură rămâne un supliment dedicat de cianocobalamină ori metilcobalamină sau alimentele fortificate, cum este drojdia inactivă îmbogățită. Aportul adecvat stabilit de EFSA pentru adulți este de 4 µg pe zi, iar statusul se verifică prin analize: B12 seric, acid metilmalonic, homocisteină.

Chlorella vs spirulina: care este diferența reală?

Cele două stau pe același raft și sunt tratate ca variante ale aceluiași lucru. Biologic, nu au aproape nimic în comun.

Chlorella este o algă verde eucariotă, cu nucleu și cloroplast. Spirulina este o cianobacterie procariotă, fără nucleu și fără organite; specia cultivată comercial este Arthrospira platensis, reclasificată în 2019 în genul Limnospira. Aparțin unor domenii diferite ale vieții, Eukaryota și Bacteria, chiar dacă legislația alimentară europeană le trece pe amândouă generic la „microalge”. Distanța evolutivă dintre ele este mai mare decât cea dintre om și o ciupercă.

Trei observații pe care le veți găsi rar în altă parte:

Comparația „chlorella are de câteva ori mai multă clorofilă” nu rezistă la verificare. Este cea mai repetată afirmație online și cea mai slab documentată. Literatura de specialitate indică de fapt niveluri comparabile: aproximativ 1-2% din greutatea uscată la chlorella și 0,8-1,5% clorofilă a la spirulină, cu intervale care se suprapun larg. Ce este cert și verificabil taxonomic e altceva: chlorella are clorofilă a și b, spirulina are doar a. Diferența e calitativă, nu cantitativă. Iar orice sursă care raportează clorofilă b în spirulină se autodescalifică, fiindcă este imposibil biologic la o cianobacterie.

La proteină, spirulina câștigă clar. Într-un studiu randomizat crossover pe 10 voluntari, cu 20 g proteină din fiecare sursă, spirulina a produs un răspuns de aminoacizi plasmatici practic egal cu cel al proteinei din lapte. Chlorella a produs un răspuns net mai slab, atât cu celula întreagă, cât și cu peretele spart, iar diferența dintre cele două forme nu a atins pragul de semnificație (p = 0,09 pentru aminoacizii totali).

Chlorella are de aproape trei ori mai multe purine. Este un dezavantaj, nu o virtute, și contează pentru cine are gută sau acid uric ridicat.

Dacă vrei detaliile complete despre cealaltă microalgă, le găsești în ghidul nostru despre spirulină.

Se pot lua împreună? Da, nu există nicio interacțiune documentată între ele. Dar merită spus deschis: în meta-analiza sistematică din Nutrients, martie 2025, care a trecut în revistă 21 de studii randomizate pe cele două alge, niciun studiu nu a testat combinația. „Sinergia chlorella plus spirulina” este o inferență din compoziții complementare, nu un rezultat măsurat.

Peretele celular spart: cât contează cu adevărat?

Chlorella are un perete celular rigid, iar omul nu produce enzimele care să îl descompună. De aici argumentul „broken cell wall”, corect în principiu și supravândut în practică.

Prima corecție este de manual, și aproape toate materialele comerciale o ratează: peretele nu este de celuloză. Fracția rigidă a peretelui de Chlorella vulgaris este un glican de tip chitină sau chitozan, prins într-o matrice de hemiceluloză. De aceea enzimele care funcționează sunt chitinazele, nu celulazele.

A doua: cifrele reale sunt mai modeste decât cele din reclame. Într-un studiu pe șobolani, omogenizarea la presiune înaltă a crescut digestibilitatea proteică reală a C. vulgaris de la 64,7% la 77,5%, iar scorul PDCAAS de la 0,63 la 0,77. Este o creștere de aproximativ 20-25%, nu „de trei ori”. Iar premisa că alga neprocesată nu se absoarbe deloc este falsă: chiar și cu peretele intact, digestibilitatea proteinei măsurată in vivo este de aproximativ 60-76%.

A treia, și cea mai importantă pentru onestitate: singurul studiu care a comparat direct la om peretele intact cu cel spart nu a găsit o diferență semnificativă statistic. Studiul randomizat crossover, dublu-orb, pe 10 voluntari, a măsurat p = 0,09 pentru aminoacizii totali și p = 0,19 pentru cei esențiali. Direcția este clar favorabilă formei procesate, dar studiul are prea puțini participanți pentru o concluzie fermă.

A patra: metoda contează, iar unele metode nu funcționează. Ultrasonarea a crescut digestibilitatea la șobolani, dar electroporarea a înrăutățit-o. Sonicarea blândă timp de 30 de minute eliberează maximum 17% din proteine. „Perete spart” nu este un termen standardizat și nu se poate verifica de pe ambalaj, motiv pentru care un producător serios declară metoda, nu doar sintagma.

Ce rămâne valabil: spargerea peretelui este un cost real de producție, justificat, și pare să ajute digestibilitatea proteinei și a carotenoidelor. Pentru micronutrienții hidrosolubili mici, inclusiv B12, nu există niciun studiu comparativ la om.

Cum se ia chlorella: doză, pudră sau tablete

Dozele folosite în studiile clinice sunt de obicei 3-10 g pe zi, cel mai frecvent între 5 și 9 g. În meta-analize, studiile care au raportat modificări au folosit peste 4 g pe zi, timp de minimum 8 săptămâni. Sunt dozele testate în literatură, nu un prag de la care apare un efect: pentru chlorella nu există nicio mențiune de sănătate autorizată în UE.

Recomandarea practică este să începi cu 1-2 g pe zi și să crești progresiv, în una-două săptămâni, până la doza țintă. Motivul nu ține de „adaptare”, ci de o încărcătură bruscă de fibre pe care intestinul nu o gestionează bine.

Pudră sau tablete? Nu există niciun studiu care să compare biodisponibilitatea celor două forme, din motivul simplu că tabletele sunt pudră presată: aceeași biomasă, același grad de procesare a peretelui. Variabila care contează este tratamentul peretelui celular și doza reală, nu forma.

Diferențele sunt de utilizare:

• Tabletele oferă dozare precisă și ocolesc gustul, care la chlorella este intens, vegetal-ierbos, cu note de fân și un ușor amărui. Dezavantajul e aritmetica: la 5 g pe zi înseamnă 10 tablete de 500 mg.
• Pudra costă mai puțin pe gram și urcă ușor la doze mari, dar cere să accepți gustul și se oxidează mai repede după deschidere.

Trei detalii care chiar influențează rezultatul:

1. Se ia la masă, nu pe stomacul gol. Luteina, beta-carotenul și zeaxantina sunt liposolubile, iar absorbția lor crește în prezența grăsimilor.
2. Se păstrează la întuneric, în recipient bine închis. Clorofila și carotenoizii sunt fotosensibili.
3. Scaunele verzi sunt normale și cosmetice, de la clorofila neabsorbită. Nu sunt „reacție de detoxifiere” și nici „semn că funcționează” — conceptul de criză de vindecare alimentară nu are nicio bază. Balonarea și disconfortul digestiv la început înseamnă doar că ai pornit cu o doză prea mare.

În bucătărie, pudra merge în smoothie-uri cu banană și fructe, unde dulceața acoperă nota ierboasă, în limonade sau amestecată în hummus și în sosuri reci. Nu se fierbe: căldura degradează pigmenții.

Cum recunoști o chlorella de calitate

Aici este adevărata întrebare de cumpărare, și tot aici se află riscul real al categoriei. O algă concentrează ce se află în apa în care crește. Ce e în mediul de cultură ajunge în pulbere.

Datele nu sunt speculative. Într-un raport EFSA din 2023, pe 2.093 de probe, categoria formulărilor pe bază de alge uscate a avut concentrații medii de aproximativ 0,30 mg/kg cadmiu, 0,29 mg/kg plumb și 0,25 mg/kg arsen anorganic. O analiză independentă publicată în Toxins în 2020, pe 10 suplimente cu microalge, a găsit plumb în 6 produse și microcistine în 3, inclusiv într-un produs cu chlorella. Contaminarea a apărut și în produse certificate ecologic: certificarea BIO nu este un criteriu de puritate pentru metale grele.

Partea cealaltă a poveștii, care merită spusă la fel de clar: o analiză din 2025 pe 52 de suplimente cu spirulină și chlorella de pe piața europeană a găsit toate produsele conforme cu limitele în vigoare. Deci nu este o categorie compromisă, ci una în care diferența dintre un producător serios și unul neglijent este mare și invizibilă pe ambalaj.

Limitele UE pentru suplimente, stabilite prin Regulamentul (UE) 2023/915, sunt 3,0 mg/kg pentru plumb, 1,0 mg/kg pentru cadmiu (limita mai permisivă, de 3,0 mg/kg, este rezervată suplimentelor constituite majoritar din alge marine uscate, iar chlorella este algă de apă dulce) și 0,10 mg/kg pentru mercur. Merită citite critic: la 10 g pe zi, un produs perfect legal la limita de plumb ar aduce 30 µg zilnic, iar EFSA nu a putut stabili un prag fără risc pentru plumb. Un produs bun stă de aproximativ zece ori sub limita legală, iar asta se vede doar pe buletinul de analiză. Pentru microcistine nu există deocamdată nicio limită europeană în suplimente, deci singura protecție este testarea voluntară a producătorului.

Criterii practice, în ordinea importanței:

1. Sistemul de cultură: fotobioreactor închis sau bazine acoperite cu apă controlată, în locul iazurilor deschise. Iazurile deschise nu filtrează poluarea atmosferică și sunt vulnerabile la invazia cu cianobacterii producătoare de toxine.
2. Buletin de analiză pe lot, nu unul generic de pe site: plumb, cadmiu, mercur și arsen anorganic prin ICP-MS, plus microcistine.
3. Specia și originea declarate. „Origine Asia”, fără alt detaliu, nu spune nimic.
4. Metoda de spargere a peretelui, nu doar sintagma „broken cell wall”.
5. Culoarea. Chlorella poate fi legitim și gălbuie, dar numai la tulpinile crescute heterotrof, în întuneric, care nu dezvoltă pigmenți. Verdele intens indică o cultură fotoautotrofă, cu mai multă clorofilă și vitamina E.
6. Evită amestecurile de alge care adaugă kelp sau fucus. Chlorella pură are puțin iod, dar algele marine aduc cantități problematice.

Contraindicații: cine trebuie să fie atent

Chlorella este un aliment, nu un medicament, dar are câteva precauții concrete, iar cea mai importantă nu are legătură cu detoxul.

Tratament anticoagulant cu antagoniști ai vitaminei K. Aceasta este interacțiunea reală. Chlorella conține în jur de 2.060 µg vitamina K1 la 100 g, mai mult decât orice legumă verde obișnuită. La 5 g pe zi rezultă circa 103 µg, adică peste aportul adecvat zilnic. Vitamina K1 antagonizează direct warfarina și acenocumarolul (Sintrom, Trombostop), scade INR-ul și crește riscul trombotic. Un studiu acut a arătat creșterea semnificativă a K1 plasmatic la 4 ore după o doză de 9 g. Cine ia astfel de medicamente evită chlorella; oprirea bruscă este la fel de riscantă ca inițierea. Anticoagulantele orale directe, precum apixabanul sau rivaroxabanul, nu depind de vitamina K și nu au această interacțiune.

Boli autoimune și tratament imunosupresor. Studiul randomizat din 2012 a măsurat o creștere a activității celulelor NK și a răspunsului inflamator precoce. Exact ce nu se dorește în tiroidita Hashimoto, boala Basedow, lupus, poliartrită reumatoidă, scleroză multiplă, psoriazis sau boli inflamatorii intestinale. Nu există niciun studiu la pacienți cu boli autoimune, așa că se aplică principiul precauției. Merită observat că „susține imunitatea”, pe lângă faptul că este o mențiune neautorizată, devine la această categorie de pacienți un motiv de contraindicație.

Fotosensibilitate. În 1977 a avut loc la Tokyo o epidemie de dermatită fotosensibilă la persoane care consumaseră un anumit brand de tablete de chlorella, cu cel puțin 23 de pacienți identificați. Cauza a fost feoforbida, un pigment fototoxic rezultat din degradarea clorofilei la procesare sau depozitare necorespunzătoare. Japonia a impus din 1981 o limită de feoforbidă liberă; în UE nu există o limită echivalentă. Dacă apare sensibilitate cutanată la soare, se oprește produsul.

Gută și hiperuricemie. Chlorella are 3.182 mg purine la 100 g, de aproape trei ori mai mult decât spirulina. Într-un studiu clinic, toate variantele testate cu microalge au crescut acidul uric seric aproape până la pragul clinic.

Alergii. Există un caz publicat de astm ocupațional indus de un preparat de chlorella. Produsele conțin natural și sulfiți, declarați ca alergen. Persoanele atopice sau cu alergii multiple încep cu doză mică.

Sarcină, alăptare și copii. Riscul principal nu este alga în sine, ci contaminarea: plumbul traversează placenta și nu are prag sigur. Nu se inițiază un supliment cu microalge în sarcină sau alăptare fără buletin de analiză pe lot și fără acordul medicului. Pentru copii nu există date de siguranță pe termen lung.

O clarificare la un mit invers: chlorella nu este o problemă de iod. Fiind algă de apă dulce, conține 2,2-3,2 mg/kg, deci 5 g aduc 11-16 µg, adică sub 11% din aportul de referință. Pentru comparație, un singur gram de kelp aduce de aproximativ unsprezece ori limita superioară zilnică. Precauția tiroidiană rămâne, dar din motivul autoimun, nu din cauza iodului — și numai la produse pure, fără alge marine adăugate.

Chlorella la Biovicta

În gama Biovicta găsești chlorella mono-ingredient, cu peretele celular spart, certificată ecologic — cu precizarea care decurge din criteriile de mai sus: certificarea atestă modul de cultivare, nu puritatea față de metale grele. Sunt două formate, fiecare în câte două gramaje:

• Chlorella pulbere, BIO, 190g: varianta pentru smoothie-uri și dozaj flexibil.
• Chlorella pulbere, BIO, 500g: formatul pentru administrare continuă, la doze de 5 g pe zi.
• Chlorella tablete, BIO, 300x500mg: dozare precisă, fără să simți gustul pudrei, fără lianți sintetici.
• Chlorella tablete, BIO, 500x500mg: același produs, format economic.

Toate conțin natural sulfiți, declarați ca alergen. Dacă vrei să compari cu cealaltă microalgă din gamă, ghidul despre spirulină tratează separat ficocianina și profilul ei proteic. Gama completă este în colecția de superalimente.

Întrebări frecvente

Ce este chlorella și la ce ajută?

Chlorella este o microalgă verde unicelulară de apă dulce, consumată ca supliment alimentar. În Uniunea Europeană nu există nicio mențiune de sănătate autorizată pentru ea, deci nu i se pot atribui efecte. Nutrițional, aduce proteine, fier, folați, luteină și clorofilă.

Chlorella detoxifiază organismul de metale grele?

Nu există dovezi la om. Nu s-a publicat niciun studiu randomizat pe acest subiect, singurul studiu clinic disponibil a fost open-label, fără placebo și finanțat de un producător, iar pentru plumb și cadmiu nu există date umane. Afirmațiile din această familie au fost evaluate de EFSA și nu au intrat în lista celor permise.

Chlorella sau spirulina, care este mai bună?

Sunt organisme diferite, cu profiluri complementare. Spirulina are proteină mai bine absorbită și ficocianină. Chlorella are clorofilă a și b, luteină în cantitate mare și vitamina B12 majoritar sub formă de cobalamină autentică. Niciuna nu este „mai bună” în general.

Chlorella este o sursă sigură de vitamina B12 pentru vegani?

Nu ca sursă unică. Spre deosebire de spirulină, în care 83% din B12 este pseudovitamină inactivă, chlorella conține majoritar cobalamină reală. Dar conținutul variază de la nedetectabil la sute de micrograme între produse, deci veganii au nevoie de un supliment dedicat de B12.

Ce doză de chlorella se ia pe zi?

Studiile clinice folosesc de obicei 3-10 g pe zi, cel mai frecvent 5-9 g, timp de minimum 8 săptămâni. Sunt dozele testate în literatură, nu un prag de la care apare un efect. Se începe cu 1-2 g pe zi și se crește progresiv, pentru toleranță digestivă.

Cine nu trebuie să ia chlorella?

Persoanele care urmează tratament anticoagulant cu antagoniști ai vitaminei K, cele cu boli autoimune sau sub tratament imunosupresor și cele cu alergie la sulfiți. Se consultă medicul în sarcină, alăptare și în afecțiuni tiroidiene.

De ce am scaunele verzi după chlorella?

Din cauza clorofilei neabsorbite. Este un efect pur cosmetic, fără semnificație. Nu este o „reacție de detoxifiere”, concept care nu are nicio bază științifică.

Contează dacă chlorella are peretele celular spart?

Da, dar mai puțin decât se spune. La șobolani, spargerea peretelui a crescut digestibilitatea proteinei de la 64,7% la 77,5%. Singurul studiu care a comparat direct la om cele două forme nu a atins pragul de semnificație statistică.

Surse

1. Bito T, Okumura E, Fujishima M, Watanabe F. Potential of Chlorella as a Dietary Supplement to Promote Human Health. Nutrients. 2020;12(9):2524. pmc.ncbi.nlm.nih.gov
2. Watanabe F, Katsura H, Takenaka S, et al. Pseudovitamin B12 Is the Predominant Cobamide of an Algal Health Food, Spirulina Tablets. J Agric Food Chem. 1999;47(11):4736-4741. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
3. Kittaka-Katsura H, Fujita T, Watanabe F, Nakano Y. Purification and Characterization of a Corrinoid Compound from Chlorella Tablets. J Agric Food Chem. 2002;50(17):4994-4997. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
4. Bito T, Bito M, Asai Y, et al. Characterization and Quantitation of Vitamin B12 Compounds in Various Chlorella Supplements. J Agric Food Chem. 2016;64(45):8516-8524. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
5. Wang Y, et al. A Rat Study to Evaluate the Protein Quality of Three Green Microalgal Species and the Impact of Mechanical Cell Wall Disruption. Foods. 2020;9(11):1531. pmc.ncbi.nlm.nih.gov
6. Williamson E, et al. Ingestion of „whole cell” or „split cell” Chlorella sp., Arthrospira sp., and milk protein show divergent postprandial plasma amino acid responses. Front Nutr. 2024;11:1487778. pmc.ncbi.nlm.nih.gov
7. Weber S, Grande PM, Blank LM, Klose H. Insights into cell wall disintegration of Chlorella vulgaris. PLoS ONE. 2022;17(1):e0262500. journals.plos.org
8. Uchikawa T, et al. Chlorella supplementation decreases methylmercury concentrations of hair and blood in healthy volunteers. Fundam Toxicol Sci. 2018;5(3):117-122. jstage.jst.go.jp
9. EFSA Panel on Dietetic Products. Scientific Opinion on health claims related to biotransformation of xenobiotic substances, „elimination”, „cleansing” and elimination of heavy metals (ID 1887, 3156). EFSA Journal. 2010;8(10):1733. efsa.europa.eu
10. EFSA. Dietary exposure to heavy metals and iodine intake via consumption of seaweeds and halophytes in the European population. EFSA Journal. 2023;21(1):7798. pmc.ncbi.nlm.nih.gov
11. Sánchez-Parra E, Boutarfa S, Aboal M. Are Cyanotoxins the Only Toxic Compound Potentially Present in Microalgae Supplements? Toxins. 2020;12(9):552. pmc.ncbi.nlm.nih.gov
12. Kwak JH, et al. Beneficial immunostimulatory effect of short-term Chlorella supplementation: enhancement of Natural Killer cell activity. Nutr J. 2012;11:53. pmc.ncbi.nlm.nih.gov
13. Fallah AA, et al. Effect of Chlorella supplementation on cardiovascular risk factors: A meta-analysis of randomized controlled trials. Clin Nutr. 2018;37(6):1892-1901. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
14. Merchant RE, Phillips TW, Udani J. Nutritional Supplementation with Chlorella pyrenoidosa Lowers Serum Methylmalonic Acid in Vegans and Vegetarians. J Med Food. 2015;18(12):1357-1362. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
15. Casas-Agustench P, et al. Nitrate, Nitrite, and Iodine Concentrations in Commercial Edible Algae. Foods. 2024;13(16):2615. pmc.ncbi.nlm.nih.gov
16. Sanchez-Bermudez M, et al. Essential and toxic elements in commercial microalgae supplements from the European market. Int J Mol Sci. 2025;26(21):10468. pmc.ncbi.nlm.nih.gov
17. Regulamentul (UE) 2023/915 privind nivelurile maxime pentru anumiți contaminanți din alimente. eur-lex.europa.eu
18. Comisia Europeană. Novel Food Status Catalogue. food.ec.europa.eu

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medical. Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și echilibrată și un stil de viață sănătos. Consultă medicul înainte de utilizare dacă urmezi un tratament, ești însărcinată sau alăptezi.