Semințele De Susan: Nedecorticate Sau Decojite, Albe Sau Negre, Ce Conțin De Fapt

Pe scurt - Nedecorticat înseamnă sămânța întreagă, cu tegumentul, coaja subțire de la exterior, iar susanul alb „decojit” e miezul rămas după decorticare, adică după scoaterea tegumentului. Susanul negru e aceeași specie, Sesamum indicum, iar chimenul negru e altă plantă, Nigella sativa. - După Departamentul Agriculturii al SUA (USDA), 100 g de semințe întregi uscate au 573 kcal, 17,73 g proteine, 49,67 g grăsimi și 11,8 g fibre. Cel mai abundent acid gras e acidul linoleic, un omega-6, cu 21,38 g, față de cel mult 0,376 g de acid alfa-linolenic (ALA), un omega-3 din plante. Lizina e sub tiparul pentru adulți al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), al Organizației ONU pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și al Universității ONU (UNU), deci „proteine complete” e o formulare înșelătoare. - Cele 975 mg de calciu la 100 g, cifra care circulă peste tot, sunt o medie USDA pentru semințele întregi uscate, nu valoarea unui produs anume, iar o măsurare a absorbției calciului din susan la om nu am găsit. Miezul decorticat are, după USDA, 60 mg, dintr-o singură probă, iar testele de laborator, cu digestie simulată, au dat pe susan 1-7%. - Culoarea singură nu spune cât calciu sau câți lignani (compuși din plante) are o sămânță. Într-un studiu din 2022, pe un lot alb și unul negru de pe aceeași fermă din China, albul a avut mai mult calciu (1.169 față de 976 mg la 100 g). Diferențele țin de soi și de mediu. - Tahiniul, pasta de susan, se face de obicei din miez decorticat și prăjit, iar USDA îi dă 141-426 mg de calciu la 100 g, după prelucrare, cu cel mult o determinare pe fișă, iar o măsurare a absorbției calciului din tahini la om nu am găsit. La prăjirea a 4 probe de semințe, într-un studiu din 2023, au crescut sesamolul, un compus înrudit cu lignanii, și unii acizi grași trans. - Susanul e pe lista UE a celor 14 alergeni, fără excepție nici pentru uleiul rafinat. Pragurile se dau în miligrame de proteină de susan. ED05, doza la care, după model, 5% dintre alergici ar avea o reacție vizibilă pentru medic, e de 2,4 mg de proteină, circa 5 semințe după calculul nostru, doar un ordin de mărime, nu o recomandare și nici o cantitate fără risc pentru cineva alergic. Cine are o alergie alimentară întreabă medicul alergolog. - Meta-analizele „despre susan”, studiile care adună rezultatele altor studii, pun la un loc ulei, capsule de sesamină, făină degresată, tahini și semințe. În cele din 2021 și 2025 care au notat certitudinea dovezilor, nota pentru tensiune, glicemia à jeun (pe nemâncate) și lipide a fost „scăzută” sau „foarte scăzută”. Pe semințe, studiile sunt puține și mici. - În registrul UE nu am găsit nicio mențiune de sănătate pentru susan, ulei de susan sau sesamină, iar „sursă de calciu” nu se poate scrie fără ca valoarea calciului să fie declarată. La import, semințele din câteva țări, plus tahiniul și halvaua din Siria, au controale fizice la 20-50% din transporturi pentru Salmonella, iar cele din India și pentru oxid de etilenă, după incidentul din 2020.

„Tahini” se caută în România, în medie, de aproximativ 6.600 de ori pe lună, după un planificator de cuvinte-cheie, cu un vârf de aproximativ 9.900 de căutări în martie 2026. „Susan negru” are aproximativ 1.300 de căutări pe lună, „semințe de susan” aproximativ 880, iar „semințe de susan beneficii” aproximativ 720.

Printre rezultate circulă multe afirmații fără surse. Unele pagini scot cifra de calciu din context, numesc grăsimile susanului „omega-3” sau îi dau vitamine pe care tabelele USDA nu le arată la semințe, iar altele fac promisiuni despre oase, tensiune și păr. Nu le preluăm, dar pe unele le luăm pe rând la „Ce e mit despre susan”.

În afara volumelor de căutare, cifrele vin din baze de date, din avize ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), din rapoarte ale experților FAO și OMS, din studii publicate, din legislație și din statisticile FAO și ONU. Ele descriu alimentul în general, nu produsele din magazin. Verificările din text au fost făcute până la 22 octombrie 2026.

Ce sunt semințele de susan: întregi, decojite, albe și negre

Susanul este planta Sesamum indicum, din familia Pedaliaceae, după indexul internațional al numelor de plante (IPNI). Sămânța are două părți:

• Tegumentul: coaja, care dă și culoarea seminței.
• Miezul: partea din interior, care are, după USDA, mai multe grăsimi decât sămânța întreagă.

Nedecorticat și decorticat. Susanul alb „decojit” din comerț este, de fapt, miezul rămas după decorticare. Albul se vinde și întreg, și decorticat, de aceea „susan alb” nu spune singur despre care e vorba. Cum se scoate tegumentul arătăm la „Decorticarea: cum se scoate coaja și ce se pierde”. Diferența se vede mai ales la minerale, în tabelul de la „Ce conțin semințele de susan, pe cifre”.

Susanul negru e aceeași specie. USDA trece la fișele de susan numele Sesamum indicum, iar un studiu din 2023 de la Córdoba, în Spania, a pornit de la 510 accesiuni de Sesamum indicum, de la negru la alb. O accesiune este o probă de semințe dintr-o colecție, de obicei un soi sau o populație locală. Culoarea stă în tegument, din care un studiu din 2022 a izolat, la semințele negre și maro, un pigment închis de tip melanină. Ca posibili precursori, autorii au propus mai mulți acizi organici, între care acizi fenolici.

Susanul negru nu e chimen negru. „Chimenul negru”, numit și negrilică, este Nigella sativa, din familia Ranunculaceae, fără legătură cu susanul. Despre ea am scris în ghidul despre uleiul de chimen negru.

De unde vine susanul și cum se recoltează

Producția mondială. După FAOSTAT, baza de date statistice a FAO, în 2024 s-au produs în lume aproximativ 6,68 milioane de tone de semințe de susan. Totalul e o estimare FAO. Africa a dat 52,1% din producție, Asia 39,6%, iar Americile 8,3%. După aceeași bază, producția mondială era de aproximativ 1,99 milioane de tone în 1984 și de 6,17 milioane în 2014.

Primii producători în 2024, după FAOSTAT:

Țara	Producția în 2024	Ce fel de cifră
India	866.111 t	oficială
Myanmar	720.000 t	neoficială
Sudan	626.173 t	neoficială
Nigeria	450.000 t	neoficială
Pakistan	435.928 t	oficială
Etiopia	435.456 t	completată de FAO
Brazilia	399.400 t	oficială
China continentală	380.000 t	neoficială

Primele cinci țări au adunat aproximativ 46% din total.

Cifre care se mișcă mult. FAOSTAT marchează fiecare cifră după proveniență. „Neoficială” înseamnă că nu vine din statistica oficială a țării, iar „completată de FAO” că lipsa a fost acoperită printr-o estimare. Clasamentul se schimbă de la an la an. În 2022 primul era Sudanul, cu 845.500 t (neoficial), iar India era a șasea, cu 391.669 t. În 2020 Sudanul raportase oficial 1.525.104 t. Tanzania apare cu 620.000-730.000 t pe an în 2015-2019 (neoficial) și cu 79.170 t în 2022 (oficial). Din FAOSTAT nu se poate despărți o recoltă slabă de o schimbare a sursei cifrei. De aceea „cel mai mare producător” are sens doar cu anul alături.

Un salt aparte în ultimul deceniu e al Braziliei. FAOSTAT o dă cu 18.000 t în 2015 (neoficial) și cu 399.400 t în 2024 (oficial), de aproximativ 22 de ori mai mult.

Europa și România. În FAOSTAT, Europa apare în 2024 cu 41,57 t, dar cifra e numai estimarea pentru Macedonia de Nord. Pentru Grecia și Italia, FAOSTAT nu mai are cifre după 2017, an în care le dădea 633 t și aproximativ 307 t. Producția europeană e deci foarte mică, dar necunoscută. Pentru România, FAOSTAT nu are date de producție, iar susanul de pe piață e importat.

După UN Comtrade, baza de date a ONU pentru comerțul exterior, România a importat în 2024 aproximativ 4.000 t de semințe de susan, o greutate estimată în raportare. O treime a venit din Turcia, aproape un sfert din India și aproximativ 10% din Nigeria. Încă 27% au venit din țări ale UE, mai ales din Germania și din Țările de Jos. Comtrade arată țara declarată la vamă, deci susanul expediat din Germania poate fi cultivat în altă parte.

Cine vinde și cine cumpără. După raportările naționale din UN Comtrade, primii exportatori de semințe de susan în 2024 au fost Nigeria (aproximativ 363.000 t), Pakistanul (aproximativ 280.000 t), Brazilia și India (aproximativ 245.000 t fiecare). Sudanul și Etiopia nu au raportat exporturi pentru 2024. La cumpărare domină o singură țară. China a importat 1.182.602 t, tot o greutate estimată în raportare, adică 47,3% din importul raportat de cele 145 de țări și teritorii care au trimis date. Urmează Turcia (9,8%) și Japonia (7,7%). Totalurile sunt sume ale raportărilor naționale, nu cifre mondiale complete.

Recoltarea. Semințele de susan se formează în capsule. La maturitate, capsulele se deschid singure și scutură semințele pe câmp. După o recenzie din 2024 (Rauf și colab.), care citează o lucrare din 2022, această deschidere poate duce la pierderi de până la 50% din recoltă. De aceea fermierii recoltează adesea manual, înainte ca toate capsulele să ajungă la maturitate. Cifra de 50% e un maxim citat, nu o medie măsurată în lume.

Soiurile la care capsula rămâne închisă. Există plante la care capsula nu se deschide, numite soiuri „indehiscente”. Într-un studiu din 2021 (Yol și colab.), această trăsătură s-a dovedit controlată de o singură genă recesivă, aflată pe cromozomul 8. Mutantul folosit în studiu, soiul Paloma, are după autori un randament mic de semințe. O recenzie din 2022 (Yadav și colab.) enumeră soiuri care nu se scutură, lansate în SUA, și patru soiuri bulgărești pentru recoltarea mecanizată.

Istoria pe scurt. Ipoteza clasică spune că susanul a fost domesticit în nord-vestul Asiei de Sud, în epoca civilizației Harappa. Ea se sprijină pe semințe carbonizate găsite în situri arheologice (Fuller, 2003), iar cele mai vechi dovezi de cultivare sunt datate în jurul anilor 3050-3000 î.Hr. (Bedigian și Harlan, 1986). Pe amândouă le-am găsit doar citate într-un studiu genomic din 2026 (Yang și colab.). Acel studiu, pe 927 de soiuri locale și varietăți cultivate din 42 de țări, susține însă Africa de Est ca loc de origine, cu un drum prin Orientul Mijlociu spre Asia de Sud.

Autorii scriu că strămoșul sălbatic al susanului nu a fost identificat cu certitudine, iar ei au lucrat doar pe plante cultivate. Originea rămâne deci disputată. Numele științific, Sesamum indicum, i l-a dat Linné în 1753, în lucrarea Species Plantarum. „Indicum” înseamnă „indian”, dar numele nu dovedește o origine.

„Sesam, deschide-te”. Formula vine din povestea lui Ali Baba. După o recenzie din 2018 (Gabriel) a unei cărți din 2017 despre autorii nenumiți ai „O mie și una de nopți” (Horta), povestea nu apare în manuscrisul arab tradus de Antoine Galland. Ea a intrat în culegere prin Galland, după relatarea orală a povestitorului sirian Hanna Diyab. De ce a fost ales tocmai cuvântul „sesam” nu am găsit explicat în nicio sursă. Legătura cu deschiderea capsulei circulă, dar e doar o ipoteză.

Ce conțin semințele de susan, pe cifre

USDA are fișe separate pentru semințele întregi uscate, pentru miezul decorticat și pentru mai multe feluri de tahini. Cifrele sunt medii de tabel, nu ale unui lot anume. Lângă unele valori am trecut numărul de determinări din spatele cifrei (n). „n=0” înseamnă o valoare calculată sau preluată din altă fișă, nu măsurată.

La 100 g, după USDA	Semințe întregi, uscate	Miez decorticat, uscat	Tahini, după tipul de miez
Energie	573 kcal	631 kcal	595-607 kcal
Proteine	17,73 g	20,45 g	17-18 g
Grăsimi	49,67 g	61,21 g	53,8-56,4 g
Fibre	11,8 g (n=0)	11,6 g	9,3 g (n=0)
Calciu	975 mg (n=21)	60 mg (n=1)	141-426 mg (n=0-1)
Fier	14,55 mg (n=16)	6,36 mg (n=1)	6,35-8,95 mg
Magneziu	351 mg (n=3)	345 mg (n=1)	95-353 mg
Cupru	4,08 mg (n=4)	1,4 mg (n=1)	1,49-1,61 mg

La tahini, intervalul leagă două fișe USDA. Capătul de 141 mg calciu e tahiniul din miez neprăjit, cu tegumentul scos fără substanțe chimice, iar cel de 426 mg e tahiniul din miez prăjit, numit de USDA „cel mai comun tip”. Ambele valori de calciu au cel mult o determinare, iar magneziul diferă de aproape patru ori între fișe. Pentru un borcan anume contează eticheta lui.

Ce se pierde la decorticare. După tabelele USDA, cea mai mare parte din calciu pleacă odată cu tegumentul. Cât anume nu se poate spune exact, pentru că fișa miezului are o singură probă, iar cei 426 mg ai tahiniului din miez prăjit sunt calculați, nu măsurați. Pe aceeași probă unică de miez, cuprul scade la aproximativ o treime, fierul la mai puțin de jumătate, iar magneziul rămâne aproape același.

Cifra de aproximativ 14 mg fier, pusă uneori în dreptul miezului, este după USDA a semințelor întregi.

Grăsimile. Semințele întregi au, după USDA, 6,96 g acizi grași saturați, 18,76 g mononesaturați și 21,77 g polinesaturați la 100 g. Polinesaturații sunt aproape toți acid linoleic, un acid gras omega-6, cu 21,38 g. Acidul alfa-linolenic (ALA) are doar 0,376 g, deci raportul dintre ele e de aproximativ 57 la 1. Profilul variază cu soiul. Într-un studiu indian din 2019, acidul oleic a fost între 34,71% și 45,61% din acizii grași.

De ce „omega-3” nu se potrivește. Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 permite mențiunea „sursă de acizi grași omega 3” când alimentul are cel puțin 0,3 g ALA la 100 g și la 100 kcal. A doua variantă din lege cere cel puțin 40 mg de EPA și DHA, acizi grași omega-3 tipici peștelui, iar USDA trece zero la susan pentru amândoi. Semințele întregi trec de pragul ALA la 100 g, dar la 100 kcal au 0,066 g, după calculul nostru pe cifrele USDA. Pragurile trebuie atinse amândouă, deci susanul nu se califică.

Proteinele. Semințele întregi au 17,73 g proteine la 100 g, după USDA. Problema e lizina, un aminoacid esențial. Pe cifrele USDA, susanul are 32,1 mg lizină la 1 g de proteină, iar tiparul pentru adulți din raportul OMS, FAO și UNU din 2007 cere 45 mg. Scorul lizinei iese 0,71, iar lizina e singurul aminoacid sub tipar. De aceea „proteine complete” e o formulare înșelătoare pentru susan. Același raport scrie că amestecurile de cereale cu leguminoase sau cu semințe oleaginoase sunt puțin probabil limitate în aminoacizi, deci lizina scăzută contează mai ales pentru susanul privit ca sursă unică de proteine.

Nu există un scor de calitate pentru susan singur. Scorurile DIAAS și PDCAAS combină aminoacizii cu digestibilitatea proteinei. Nu am găsit niciunul publicat pentru semințe sau tahini de susan luate singure. Cel mai apropiat e un studiu din 2003 pe șobolani, care a evaluat hummusul cu tahini, adică un amestec.

Vitaminele care circulă fără bază.

• Vitamina K: USDA dă 0 la semințele întregi, dar valoarea e imputată, adică preluată de la altă formă a alimentului sau de la un aliment asemănător, nu măsurată. Fișa uleiului de susan dă 13,6 µg la 100 g, măsurat pe 7 probe. Pentru semințele întregi nu există deci o cifră măsurată, iar zero-ul lor nu se potrivește cu ce s-a măsurat la ulei. La miezul decorticat, USDA dă 0 dintr-o singură probă.
• Vitaminele A și C: susanul nu e o sursă. USDA dă zero sau urme neînsemnate, de exemplu 5 µg beta-caroten la 100 g de semințe întregi.
• Vitamina E: USDA trece doar alfa-tocoferol, 0,25 mg la 100 g de semințe întregi, valoare preluată din alte tabele. Un studiu din 2026 pe 400 de accesiuni, cultivate în două locuri, a găsit mai ales gama-tocoferol, peste 95% din total, cu 169-463 mg/kg raportat la substanța uscată. Gama-tocoferolul e altă formă decât alfa-tocoferolul din fișa USDA, deci cele două cifre nu se compară direct.

Soiul schimbă cifrele. Într-un studiu din 2017 pe 10 soiuri etiopiene, crescute la aceeași stație de cercetare, într-un singur an, și analizate ca semințe întregi măcinate, calciul a fost 1.112-1.787 mg la 100 g, peste cifra USDA. Fitatul, forma în care sămânța își depozitează fosforul și care poate lega mineralele, a fost 225-435 mg la 100 g, iar valorile lui depind mult de metoda de analiză. Soiul cu cel mai mult calciu a avut și cel mai mult fitat. Cifra de 975 mg rămâne deci o medie de tabel, una dintre multe posibile.

Calciul din susan: cifra de 975 mg și cât se absoarbe

Cifra care circulă peste tot, 975 mg de calciu la 100 g, vine din FoodData Central, baza de date a USDA. Ea e o medie de tabel pentru semințele de susan întregi și uscate, adică nedecorticate, nu valoarea unui produs anume, și se sprijină pe 21 de determinări. Pentru alte forme, aceeași bază de date dă cifre foarte diferite, 60 mg la miezul decorticat (o singură determinare) și 141-426 mg la tahini, după cum se vede în tabelul de la „Ce conțin semințele de susan, pe cifre”. Pentru semințele întregi prăjite dă 989 mg, o valoare calculată, fără determinări proprii.

Cum am arătat la „Ce conțin semințele de susan, pe cifre”, în tabelele USDA cea mai mare parte a calciului stă în coajă, dar raportul exact e orientativ, pentru că miezul are o singură probă. Nici 975 nu e o constantă, iar studiul etiopian din 2017 a găsit 1.112-1.787 mg la 100 g.

De ce circulă fără context. De obicei, 975 mg apare fără cuvântul „întregi”. Chiar și o recenzie de specialitate din 2019, despre intoleranța față de lactoză, o trece într-un tabel cu surse de calciu fără lactate, cu 88 mg pe porție pentru „semințe de susan”. Nu spune că e vorba de semințe întregi și nu are nicio notă despre absorbție.

De ce contează coaja. Oxalatul este forma acidului oxalic legată de un mineral. Când prinde calciul, formează oxalat de calciu. Ideea că în coaja de susan calciul e legat tocmai așa vine mai ales dintr-o cerere de brevet depusă în 1998 de o firmă japoneză, pentru un produs pe bază de calciu din susan. Textul spune că susanul are circa 2% acid oxalic, mai ales în tegument, și că acolo calciul există ca oxalat de calciu. Un brevet nu trece prin evaluarea altor cercetători, iar firma avea un interes comercial. Aceeași idee apare într-o revistă americană despre alimentația vegetariană, din 1996, care citează personalul USDA.

Există și o analiză chimică. Într-o lucrare japoneză din 1994 (am citit doar rezumatul), pe semințe spălate, deci întregi, s-au găsit 1.750 mg de acid oxalic total la 100 g. În cristalele de oxalat de calciu izolate de autori ar fi legate circa 636 mg de calciu la 100 g. După rezumat, analiza a fost pe sămânța întreagă, deci nu arată separat coaja și miezul, iar autorii notează că valorile depind de tipul de susan. Nu am găsit un studiu care să compare direct absorbția calciului din semințe întregi și din semințe decorticate.

Ce s-a măsurat la oameni pe calciul legat de oxalat. Nu pe susan, ci pe modele:

• Oxalatul de calciu pur: într-un studiu din 1989 pe 18 femei sănătoase, s-a absorbit 10,0% din calciul oxalatului luat singur (14,0% împreună cu lapte), față de 35,8% din lapte.
• Spanacul, în care calciul e practic tot legat de oxalat: într-un studiu încrucișat din 1988 (fiecare participant a primit ambele mese-test), pe 13 adulți sănătoși, cu 200 mg de calciu marcat în fiecare masă, s-a absorbit 5,1% din spanac, față de 27,6% din lapte.

Ambele studii au fost finanțate de Institutele Naționale de Sănătate ale SUA (NIH), la fel ca studiile din 1990 și 1991 ale aceluiași grup, din paragrafele următoare. Autorii studiului din 1989 au notat că oxalatul de calciu s-a absorbit mai bine decât calciul din spanac, deci „legat de oxalat” nu înseamnă zero.

Problema e oxalatul, nu originea vegetală. Același grup a măsurat în 1990, la 11 femei, absorbția din varza kale, care are puțin oxalat. A ieșit 40,9%, față de 32,1% din lapte. Într-o lucrare din 1997, au exprimat absorbția din alte legume ca indice față de lapte, unde 1 înseamnă „la fel ca laptele”. Au ieșit 0,235-0,257 la rubarbă și la spanacul chinezesc, 0,423 la cartoful dulce și 1,097 la verdețurile chinezești din familia verzei.

Fitatul contează și el, dar mai puțin. Susanul are și fitat (în medie 285 mg la 100 g în studiul etiopian din 2017). Într-un studiu din 1991 pe 16 femei, s-a absorbit 31,0% din calciul unei soia cu mult fitat, 41,4% dintr-o soia cu puțin fitat și 37,7% din lapte (comparația cu laptele, la 15 dintre ele).

Pe susan, la om, nu am găsit nicio măsurare. Am căutat în Europe PMC, o bază de date de articole biomedicale, și nu am găsit niciun studiu pe semințe de susan sau pe tahini. După revista din 1996, nici Connie Weaver, coautoare a studiilor de mai sus, nu știa atunci de vreo cercetare pe calciul din coaja de susan. Ce există e în laborator și pe animale, iar din rezumate nu reiese mereu dacă semințele erau întregi sau decorticate, crude sau prăjite:

• Dializabilitatea, adică cât calciu trece printr-o membrană după o digestie simulată: într-un studiu din 2004 pe susan alb și negru din piețele din Bangkok, pregătit cum se consumă de obicei, 2-7%, același interval pentru ambele culori, fără valori separate. Într-un studiu din Peru din 2021, 1% pentru susan, față de 20,71% pentru laptele integral de vacă.
• Bioaccesibilitatea, adică partea din calciu care rămâne dizolvată după digestia simulată în modelul standard INFOGEST: un studiu din 2024 pe 25 de produse vegetale a pus tahiniul în grupul cu sub 10%, alături de spanac. În graficul autorilor, o porție de tahini dă practic 0 mg de calciu bioaccesibil, față de peste 70 mg pentru o porție de lapte degresat.
• La șobolani: într-un studiu din 1989, calciul din semințele de susan a avut o biodisponibilitate relativă mai mică decât carbonatul de calciu și laptele praf degresat, dar mai mare decât spanacul. E un rezultat pe animale și o valoare relativă, nu un procent absorbit la om, deci nu se mută asupra oamenilor.

O estimare orientativă, nu o măsurătoare. După USDA, o lingură de semințe întregi are 9 g, deci circa 88 mg de calciu brut. Cu fracțiile măsurate la om pentru calciul legat de oxalat (5,1% și 10,0%) ies circa 4-9 mg. Rezultatul de la șobolani nu se poate transforma într-o cifră pentru om. Gramele de aici descriu calculul, nu o recomandare, iar cifrele nu spun cât calciu ia cineva din susan.

Niciuna dintre aceste cifre nu e un plafon. Nu știm ce parte din calciul semințelor întregi e legată de oxalat, cele două fracții vin din încărcări diferite, iar fracția absorbită depinde și de doză. Un studiu din 1990 pe femei sănătoase, finanțat tot de NIH, a găsit pentru calciu ușor absorbabil 64,0% la încărcările cele mai mici și 28,6% la cele mai mari, între 15 și 500 mg.

De ce „de 8 ori mai mult calciu decât laptele” e o comparație greșită. Raportul vine din 975 împărțit la 113, cifra USDA pentru laptele integral, deci aproximativ 8,6 la 100 g. Aritmetica e corectă, contextul nu:

• Ce susan: miezul decorticat, cu 60 mg la 100 g, are mai puțin decât laptele integral, iar cei 426 mg ai tahiniului din miez prăjit sunt calculați, nu măsurați.
• Ce cantitate: lingura de semințe întregi, cu circa 88 mg, are de trei ori mai puțin calciu decât un pahar de lapte (244 g, după USDA, circa 276 mg). O lingură de tahini din miez prăjit (15 g) are circa 64 mg. Sunt calcule pe medii USDA, nu porții recomandate.
• Cât se absoarbe: pentru calciul legat de oxalat, modelele măsurate la om au dat 5-10%, față de 28-36% pentru laptele de control. Testele de laborator pe susan au dat 1-7%.

Valorile de referință EFSA. EFSA a stabilit în 2015 pentru calciu un aport de referință pentru populație (PRI) de 950 mg pe zi la adulții de la 25 de ani în sus și de 1.000 mg pe zi la cei de 18-24 de ani. Nu e același lucru cu valoarea nutritivă de referință (VNR) de pe etichete, care e 800 mg, conform regulamentului UE privind informarea consumatorilor. Cifrele de calciu ale susanului nu se pot pune lângă aceste valori, pentru că o măsurare a absorbției lui la om nu am găsit.

Când se poate scrie „sursă de calciu” sau „bogat în calciu” arătăm la „Ce spune legea UE despre susan”.

Susanul negru și susanul alb: ce arată analizele

Fișele USDA nu separă susanul după culoare, deci comparația vine din studii analitice, care merg în direcții opuse.

• Coreea, 2017: albul crud a avut mai multă sesamină (4,21 față de 2,43 mg/g) și mai multă sesamolină (3,57 față de 1,36 mg/g), iar negrul mai mulți fenoli totali, o măsură de laborator pentru compușii fenolici. Am citit doar rezumatul, deci nu știm câte soiuri au fost.
• Australia, 2026: negrul a avut mai mulți fenoli totali și mai mult sesamol, iar albul mai mult ulei, sesamină și sesamolină. Fiecare culoare a fost însă un singur soi, crescut în alt loc și în alt sezon, albul irigat, negrul neirigat. Culoarea se amestecă aici cu locul și cu sezonul.
• India, 2019: pe o colecție de soiuri indiene urmărită trei sezoane, negrul a fost mai bogat în sesamină, sesamolină și lignani totali (am citit doar rezumatul).
• Spania, 2023: pe 51 de accesiuni crescute la Córdoba într-un singur an, mediile de lignani totali au fost 6,21 mg/g la alb și 7,90 mg/g la negru. Intervalele se suprapun aproape complet (1,42-11,58 față de 2,27-15,25 mg/g), iar între culori a diferit semnificativ doar sesamolul, mai mult la negru. Autorii notează că alte studii au găsit mai mulți lignani la alb.
• China, 2022: un lot alb și unul negru de pe aceeași fermă, cu finanțare din programe agricole regionale. Albul a avut mai mult calciu (1.169 față de 976 mg la 100 g), zinc, potasiu și seleniu. Negrul a avut mai mult mangan (1,84 față de 0,99 mg la 100 g) și ceva mai mult cupru, cu doar 5% peste alb. Fierul și magneziul nu au diferit semnificativ.

Concluzia prudentă este că diferențele țin de soi și de mediu, iar culoarea singură nu spune cât calciu sau câți lignani are o sămânță. Unele studii au avut un singur lot pe culoare, iar cel de la Córdoba, 51 de accesiuni. La studiul indian, mărimea colecției nu reiese din rezumat. În sursele pe care le-am consultat nu am găsit comparații între culori făcute pe loturi din comerț.

Lignanii. În susan, principalii lignani sunt sesamina și sesamolina, iar sesamolul este un compus înrudit, aflat în cantități mici. Cifrele se dau în miligrame la kilogram sau în miligrame la gram, iar 1 mg/g înseamnă 1.000 mg/kg.

• În semințe: pe 21 de loturi din comerț din 8 țări, analizate în Coreea într-un studiu din 2020, lignanii totali au fost 2.306-10.974 mg/kg, cu media 5.433. Sesamina a avut 1.568-7.747 mg/kg, sesamolina 720-3.176 mg/kg, iar sesamolul 0-70 mg/kg, cu media 6,8. Studiul nu precizează culoarea semințelor și nici dacă erau decorticate.
• Ordinea nu e fixă: un studiu coreean din 2024 pe 8 soiuri a găsit sesamolina pe primul loc, cu 4,4-10,3 mg/g.
• La prăjire: sesamolul apare mai ales în semințele prăjite (vezi „Susanul în bucătărie: întreg, măcinat, prăjit sau înmuiat”).

Decorticarea: cum se scoate coaja și ce se pierde

După o lucrare turcă din 2026, tegumentul face aproximativ 20% din sămânță, iar un studiu din 2022 îl estimează la 17-19% din greutate.

Metoda tradițională. Lucrarea turcă o descrie după două surse mai vechi. Semințele se cern, se înmoaie 12 ore, trec printr-un decorticator mecanic, apoi stau 5-6 ore în saramură cu 15-18% sare, care ușurează desprinderea cojii. La final se spală mult, ca să nu rămână sare. Cu o variantă de laborator mai scurtă s-a desprins doar 9,3-9,5% din greutatea seminței, iar cu ultrasunete cel mult aproximativ 17%, deci nu toată coaja.

Decorticarea umedă cu leșie. Leșia e aici o soluție de hidroxid de sodiu, adică sodă caustică, folosită la cald. Un alt studiu din 2022 scrie că metoda era folosită pe scară largă în industrie, pentru că dădea miezuri cu aspect, gust și randament mai bune. Dezavantajele declarate sunt coroziunea utilajelor, riscul lucrului cu o soluție alcalină fierbinte, costul încălzirii și, mai ales, volumul mare de apă de spălare și de ape uzate.

Decorticarea uscată și cea cu apă caldă. Același studiu despre leșie pomenește și decorticarea uscată, prin încălzire, care nu lasă ape uzate, dar schimbă aspectul și gustul miezului. Un alt studiu din 2026 a obținut cel mai bun rezultat după 74,5 minute în apă la 50 °C, iar apa încălzită a scurtat înmuierea cu aproximativ 61%. Sunt încercări de laborator, pe soiuri anume.

Ce scade și ce crește. Un al treilea studiu din 2026 (citit doar rezumatul) a comparat semințele înainte și după decorticare.

• Scad: taninurile, fitații, oxalații și saponinele.
• Scad și: fibra brută și cenușa, adică partea minerală. Autorii numesc asta un compromis, nu o îmbunătățire.
• Scade: capacitatea antioxidantă măsurată în laborator.
• Cresc ușor: indicii de oxidare a grăsimilor, în timpul înmuierii și decorticării.

În tabelele USDA, fibrele alimentare totale sunt aproape aceleași, 11,8 g la 100 g de semințe întregi și 11,6 g la miez, deci scăderea fibrei se sprijină doar pe fibra brută din acest studiu. La calciu, în schimb, diferența dintre mediile USDA e mare, 975 față de 60 mg, cu miezul dintr-o singură probă, iar o măsurare a absorbției la om nu am găsit (vezi „Calciul din susan: cifra de 975 mg și cât se absoarbe”).

Susanul în bucătărie: întreg, măcinat, prăjit sau înmuiat

Întreg sau măcinat. Nu am găsit niciun studiu pe oameni despre semințele de susan întregi care trec nemestecate prin tubul digestiv. Singura măsurătoare de acest fel e la in. Inul are și el lignani. Un studiu din 2005, pe 12 adulți, câte 10 zile cu fiecare formă, a găsit în sânge mai puțini produși ai lignanilor după inul întreg decât după cel măcinat (detaliile sunt în articolul despre semințele de in). Studiul nu a numărat semințe în scaun, iar inul nu e susan.

Prăjirea. În studiul de la Córdoba din 2023 s-au prăjit doar 4 probe, două de susan alb și două de susan negru, câte 25 de minute la fiecare temperatură, condiții departe de tigaia de acasă. Principalii lignani ai susanului sunt sesamina și sesamolina. Sesamolina a scăzut deja la 180 °C și nu s-a mai detectat la 250 °C. Sesamolul, un compus înrudit, cel mai puțin abundent în semințele crude, a crescut odată cu temperatura, până la 8,07 mg/g, la ambele culori.

În același studiu au crescut și unii acizi grași trans, deja la 180 °C. Creșterea sesamolului e o schimbare chimică, nu un argument că semințele prăjite ar fi mai bune. Aroma de prăjit vine mai ales din pirazine, compuși care se formează la rumenire, după un studiu din 2024 pe o pastă de laborator.

Acrilamida. E o substanță care se formează în unele alimente încălzite peste 120 °C, la umiditate mică, după EFSA. Un studiu din 2019 a găsit 135-633 µg/kg (micrograme pe kilogram) în semințe de susan prăjite 10 minute la 150-220 °C. Un alt studiu, din 2021, cu prăjire în cuptor și la microunde, nu a detectat-o deloc. În UE, semințele oleaginoase prăjite apar doar pe lista de monitorizat din Recomandarea (UE) 2019/1888 a Comisiei. La 22 octombrie 2026, pentru ele nu există nici nivel de referință, nici nivel maxim. Pentru prăjirea în tigaie, acasă, nu am găsit nicio măsurătoare.

Înmuierea și încolțirea. Pentru înmuierea simplă în apă, cum se face acasă, nu am găsit cifre reproductibile. La încolțire, un studiu din 2021 (citit doar rezumatul) a găsit că oxalatul a scăzut semnificativ, dar pasta făcută din semințe încolțite a ieșit amară. Amăreala a crescut odată cu durata încolțirii și a fost pusă pe seama argininei libere, un aminoacid. Nu am găsit nicio măsurătoare la oameni despre minerale după înmuiere, încolțire sau prăjire. Despre semințele încolțite în general, EFSA notează că în umezeala și căldura încolțirii se pot înmulți bacteriile periculoase aflate deja pe semințele uscate.

Tahini, halva și gomasio

Tahiniul din fabrică. O recenzie din 2022 a autorității sanitare federale a Canadei descrie pașii. Semințele curățate se înmoaie în apă sau în saramură 12-24 de ore, se decorticează, se usucă, se prăjesc, apoi se macină. Prăjirea diferă între producători, de la 110 la 170 °C și de la 40 la 180 de minute, cu abur sau la căldură uscată.

Înmuierea e și o etapă în care bacteriile se pot înmulți. Într-o simulare de laborator din 2017, pe semințe contaminate intenționat cu Salmonella, numărul bacteriilor a crescut de peste 1.000 de ori în 24 de ore de înmuiere. La 130 °C, bacteria a dispărut repede doar cât semințele erau încă umede. Uscate înainte de prăjire, au păstrat-o și după 60 de minute. Înmuierea nu aduce bacterii noi, dar le poate înmulți pe cele aflate deja pe semințe. Ce cere legea UE la import e la „Oxidul de etilenă, Salmonella și controalele la import”.

De ce se face din miez decorticat. După lucrarea turcă din 2026, coaja are 2-5% acid oxalic, care poate da gust amar. Un studiu din 2022 pomenește, în introducere, și taninurile din coajă printre substanțele amare. Un alt studiu din 2024 a comparat aroma. Pasta din semințe întregi a avut note mai pronunțate de ars și de prăjit, iar cea din miez note de fermentat, dulce, verde și nucă. Amăreala ca atare nu a fost măsurată.

Tahini de casă. Serviciul de educație al Universității din Illinois descrie metoda într-un material din 2023. Semințele prăjite se macină în robotul de bucătărie sau în blender, cu puțin ulei, ca pasta să iasă fină, și, dacă vrei, un praf de sare. Se poate face și din semințe nedecorticate, dar poate ieși mai amar. Sursa nu dă cantități.

Halva de susan. Nu e doar tahini cu zahăr. După recenzia canadiană, tahiniul se amestecă cu un sirop acidifiat, încălzit la 120-140 °C, care are multă glucoză, acid citric sau tartric și extract de rădăcină de săpunariță, o plantă. Specificațiile citate acolo, care nu sunt un standard UE, cer cel puțin 24% grăsime și cel mult 55% zaharoză. Halvaua de floarea-soarelui e alt produs, făcut din altă sămânță.

Gomasio. În bucătăria japoneză, gomasio se face din semințe de susan nedecorticate, prăjite, și sare. Proporția de sare se alege după gust, iar rezultatul rămâne un condiment sărat.

Cum se păstrează susanul și tahiniul

Susanul are multă grăsime, iar cea mai mare parte e nesaturată. Grăsimile nesaturate reacționează ușor cu oxigenul, iar râncezirea e această oxidare, simțită apoi la miros și la gust.

Semințele întregi, sparte sau măcinate. Un studiu din 2026 a urmărit semințe deteriorate mecanic la recoltare, cu o rată de deteriorare de aproape 24%. La depozitare au avut aciditate mai mare, enzimele care desfac și oxidează grăsimile au fost mai active și s-au format mai mulți compuși de oxidare, precum hexanalul. Pentru susanul măcinat și păstrat nu am găsit nicio măsurătoare.

Semințele prăjite. Într-un alt studiu din 2026, cu depozitare accelerată, adică la căldură, semințele albe și negre prăjite la peste 160 °C au avut după 20 de zile cea mai mare aciditate și cei mai mulți peroxizi. Tocoferolii, formele vitaminei E, au scăzut. După 15 zile s-au estompat aromele de nucă, de fum și de caramel, iar nota „verde” a crescut. Depozitarea accelerată nu se traduce direct în săptămâni de cămară.

Uleiul. Rezultatele despre uleiul din semințe întregi față de cel din miez se contrazic. Un studiu din 1997, pe semințe prăjite, aburite sau încălzite la microunde, a găsit mai stabil uleiul din semințele nedecorticate, cu excepții după microunde. Un studiu din 2023 a găsit uleiul presat la rece din semințe crude nedecorticate de calitate inițială mai slabă și oxidat mai repede decât cel din semințe decorticate. Ambele privesc uleiul, nu semințele ținute în pungă.

Tahiniul. Un studiu din 2020 a urmărit paste de susan din comerț 180 de zile, la 4 °C, la temperatura camerei (în medie 20,5 °C) și la 40 °C. Uleiul s-a separat cel mai mult la temperatura camerei, probabil din cauza variațiilor de temperatură. După limita de peroxizi aleasă de ei, autorii recomandă cel mult 60 de zile la temperatura camerei și 120 de zile la 4 °C.

Materialul Universității din Illinois e mai prudent. Tahiniul deschis se ține la frigider și se folosește în 3 săptămâni, iar dacă miroase neplăcut se aruncă. Cifrele nu pornesc de la același criteriu. Studiul a folosit un prag de peroxizi, iar materialul din Illinois trimite, la surse, la ghidul de păstrare al USDA.

Semnele de râncezire la tahini. Într-un studiu din 2024, după 63 de zile la 40 °C, aroma a trecut de la susan prăjit și nucă la note de fermentat și „verde”. Culoarea s-a închis, pasta a curs mai greu, iar particulele s-au aglomerat. Hexanalul și dimetil disulfura au ieșit ca posibili marcatori ai mirosurilor descrise ca „rânced, verde, fermentat”.

Pentru semințe și pentru tahini, regulile generale rămân recipientul bine închis și un loc întunecat, uscat și răcoros.

Alergia la susan

Aici e vorba de alergia cu anticorpi IgE, cu reacții rapide, de la urticarie până la anafilaxie, o reacție alergică gravă, a întregului corp.

SUA. Într-un sondaj publicat în 2019, pe 78.851 de persoane, 0,49% și-au declarat o alergie la susan, iar 0,23% au descris simptome care îndeplinesc criteriile unei alergii convingătoare. Sondajul nu a folosit teste. Dintre cei cu alergie convingătoare, 23,6-37,2% raportau cel puțin o reacție severă, după definiția folosită, iar 33,7% folosiseră adrenalina, injecția de urgență.

Europa. Nu am găsit o prevalență populațională comparabilă a alergiei confirmate la susan, nici date pentru România. În tabelul de dovezi folosit în 2022 de experții FAO și OMS nu apare niciun studiu european. Studiul EuroPrevall, pe adulți din 8 centre, a măsurat doar sensibilizarea, adică anticorpi în sânge, nu alergia, iar susanul a ieșit printre cele mai frecvente alimente cu sensibilizare care nu vine din polen. În Registrul european de anafilaxie, cu 3.427 de cazuri alimentare, susanul nu e printre primii patru declanșatori, nici la copii, nici la adulți, dar e un clasament al cazurilor raportate, nu o măsură a riscului pentru cine e alergic la susan.

Sugari și copii mici. Cele mai mari cifre din tabelul FAO/OMS vin din Israel, 0,72% (provocare deschisă), și din Melbourne, 0,6% la un an și 0,4% la patru ani.

În cohortele clinice, alergia trece rar. Într-o cohortă israeliană din 2007, toleranța a apărut la 20% dintre copiii cu reacții. Într-o cohortă turcească din 2025, retrospectivă, pe 84 de copii, alergia a persistat la 82,1%, iar 46,4% avuseseră cel puțin o anafilaxie. Fiecare vine de la un singur centru, unde ajung mai ales cazurile care persistă.

Pragurile se dau în miligrame de proteină de susan, nu de semințe. ED05 și ED01 sunt dozele la care, după model, 5%, respectiv 1% dintre alergici ar avea o reacție obiectivă.

Valoare	Proteină de susan	Echivalent în semințe întregi (calcul)
ED01, analiza din 2022 (246 de provocări pozitive)	0,2 mg	~1,1 mg, sub jumătate de sămânță
Doza de referință FAO/OMS 2022, preluată în VITAL 4.0	2 mg	~11 mg, circa 4 semințe
ED05, analiza din 2022	2,4 mg (2,6 doar pe provocările dublu-orb)	~13,5 mg, circa 5 semințe

Calculul nostru pornește de la 17,73 g de proteină la 100 g de semințe întregi, după USDA, și de la 2,6 g la 1.000 de semințe, media unui studiu australian din 2026. Masa seminței variază cu soiul, deci cifrele arată doar un ordin de mărime. Nu sunt recomandări și nici o cantitate fără risc pentru o persoană alergică.

Programul VITAL, după care industria decide mențiunea „poate conține”, a trecut în 2024, la versiunea 4.0, de la ED01 la ED05. Setul vechi, folosit în VITAL 3.0, avea doar 40 de alergici, cu ED01 de 0,1 mg și ED05 de 2,7 mg de proteină. Autorii analizei din 2022 recomandă valorile din provocările dublu-orb, iar experții FAO/OMS au pornit de la 2,4 mg, ca punct mai prudent. Pragurile au fost măsurate mai ales cu susan măcinat sau tahini.

Doza de referință nu e un prag fără risc, e o doză la care, după model, o mică parte dintre alergici pot reacționa. La nivelul ED05, experții FAO/OMS estimează pentru susan anafilaxie la 3,0% dintre cei cu reacție obiectivă, cu o marjă statistică largă (0,8-11%), adică circa 1,5 la 1.000 de alergici expuși. Experții declară conservator tabelul din care vine această estimare.

Alergenii. Registrul alergenilor ținut de OMS și de Uniunea Internațională a Societăților de Imunologie (IUIS) are pentru susan șapte alergeni, Ses i 1-7. Doi dintre ei, oleozinele Ses i 4 și 5, stau în picăturile de ulei și se dizolvă în grăsimi. De aceea lipsesc din extractele degresate folosite la testele cutanate, iar unii alergici pot avea teste negative. Statutul lor e disputat. Un studiu din 2006 le numește alergeni majori, iar raportul FAO/OMS din 2022, alergeni minori.

Uleiul de susan. În anexa II a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, punctul 11, „Semințe de susan și produse derivate”, nu are nicio excepție. Deci și uleiul de susan se declară ca alergen (vezi „Ce spune legea UE despre susan”). Experții FAO/OMS nu consideră lipsite de risc pentru alergici uleiurile presate la rece, cum e cel de susan. Ei citează anafilaxii la unii pacienți după mai puțin de 5 ml de ulei și notează că nu se știe câtă proteină are uleiul de susan.

Reacțiile încrucișate, când sistemul imunitar confundă proteine asemănătoare din alimente diferite:

• Arahidele: după o recenzie din 2022, Ses i 3 seamănă în proporție de 80% cu Ara h 1 de la arahide. Ea preia din alte lucrări că ~40% dintre alergicii la susan reacționează la arahide și 25% dintre alergicii la arahide la susan, dar notează că alte studii nu găsesc un risc crescut.
• Nucile și alunele: tot acolo, 40% dintre alergicii la susan au hipersensibilitate la cel puțin o nucă sau alună. Alergia la susan apare de 8,8 ori mai des la alergicii la macadamia și de 3,6 ori mai des la alergicii la alune de pădure.
• Macul și kiwi: un studiu de laborator din 1993, pe serul unor pacienți selectați, a găsit reactivitate încrucișată foarte mare între kiwi, susan, mac, alune de pădure și secară. E o reactivitate măsurată în sânge, nu reacții clinice dovedite.

Etichetarea în lume:

• UE: declararea susanului e obligatorie din 2005, prin Directiva 2003/89/CE, iar regula a trecut în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.
• SUA: legea FASTER a făcut din susan al nouălea alergen major, de la 1 ianuarie 2023. Ca să nu mai curețe liniile, unii producători au adăugat apoi intenționat făină de susan în produse care nu-l conțineau și l-au declarat. Organizația de consumatori CSPI a cerut în 2023 interzicerea practicii, iar agenția americană pentru alimente și medicamente (FDA) a refuzat, dar a scris, potrivit CSPI, că nu o susține.
• Canada: susanul se declară obligatoriu prin regulamentul SOR/2011-28, intrat în vigoare la 18 luni după 4 februarie 2011 (după calculul nostru, pe 4 august 2012). Regulile nu acoperă urmele din contaminarea încrucișată.
• Australia și Noua Zeelandă: regulile PEAL, de etichetare a alergenilor pe înțelesul tuturor, cu alergenii scriși îngroșat, sunt obligatorii pentru alimentele produse din 25 februarie 2024, iar stocurile vechi s-au putut vinde până pe 25 februarie 2026.
• Codex Alimentarius, colecția de standarde internaționale a FAO și OMS, a trecut în decembrie 2024 susanul printre alergenii care se declară mereu.

Diversificarea. Ghidurile pediatrice de azi nu spun același lucru despre susan. Ghidul australian ASCIA îl numește printre alergenii obișnuiți din diversificare, iar ghidul european EAACI din 2020 face recomandări doar pentru ou și arahide. Pentru un sugar, întreabă medicul pediatru sau alergolog.

Nicio cifră de mai sus nu spune cât susan poate mânca o persoană alergică. Cine are o alergie alimentară sau a avut o reacție după un aliment cu susan întreabă medicul alergolog.

Oxalații, vitamina K și medicamentele

Oxalații. Într-o recenzie clinică din 2021 despre alimentație și calculii renali, susanul apare cu 3.800 mg de oxalat la 100 g, cea mai mare cifră din tabel, peste spanacul crud (1.959 mg). Tabelul nu spune ce fel de susan era. La o lingură de 9 g, măsura de bucătărie din USDA, ar ieși ~342 mg (calculul nostru, nu o porție recomandată). Lucrarea japoneză din 1994 de la „Calciul din susan: cifra de 975 mg și cât se absoarbe” a găsit 1.750 mg de acid oxalic total la 100 g, deci cifrele diferă după probă și metodă. Cât oxalat din susan se absoarbe nu am găsit măsurat.

Recenzia din 2021, finanțată parțial de asociația germană a îmbuteliatorilor de apă minerală, scrie că persoanele care fac calculi trebuie sfătuite să evite alimentele bogate în oxalat, iar un studiu din 2026 trece susanul printre alimentele de evitat la pacienții cu hiperoxalurie enterică, un exces de oxalat în urină legat de unele boli intestinale. Cine are calculi renali sau o boală intestinală întreabă medicul.

Vitamina K. Pe unele pagini românești circulă ideea că susanul are vitamina K și influențează warfarina, un anticoagulant. Cum am arătat la „Ce conțin semințele de susan, pe cifre”, zero-ul USDA pentru semințele întregi e imputat, nu măsurat, iar uleiul de susan are 13,6 µg la 100 g. La miezul decorticat USDA dă tot 0, dintr-o singură probă. Corect e deci „USDA nu are o valoare măsurată pentru semințele întregi”, nu „s-a dovedit că nu au vitamina K”.

Sesamina și enzimele care prelucrează medicamentele. Sesamina e, de obicei, cel mai abundent lignan din susan. Într-un studiu în eprubetă (in vitro) din 2026, sesamina a inhibat enzimele CYP2C9 și CYP2C19, care prelucrează multe medicamente.

Autorii au modelat un supliment cu 10 mg de sesamină pe zi, apoi au socotit că 40 g de semințe ar aduce ~24 mg pe zi. De aici au extins avertismentul la semințe și ulei, pentru cine ia medicamente prelucrate de aceste enzime. Sunt calculele lor, fără date la oameni. Semnalul cel mai puternic l-au calculat pentru intestin, cel pentru ficat a ieșit abia peste pragul lor, iar autorii înșiși cer prudență la citirea rezultatelor in vitro.

O lucrare japoneză din 2018 descrie un experiment pe șobolani în care, după trei zile de sesamină, nivelul din sânge al diclofenacului, un antiinflamator prelucrat de CYP2C9, nu a diferit. Nu am găsit niciun studiu clinic la oameni. Cine ia anticoagulante sau alte medicamente întreabă medicul sau farmacistul.

Pentru calculi renali, sarcină, alăptare, copii, boli sau tratamente, întreabă medicul.

Ce au măsurat studiile pe oameni cu susan

Când un text spune că „susanul scade” ceva, se sprijină de obicei pe o meta-analiză. Meta-analizele „despre susan” pun la un loc forme foarte diferite: ulei, capsule de sesamină, făină degresată (din care s-a scos uleiul), tahini și semințe. Cei mai mulți participanți au fost pacienți, iar studiile au durat 4-12 săptămâni. Rezultatele diferă mult de la un studiu la altul.

Calitatea dovezilor se notează adesea după un sistem numit GRADE. În meta-analizele din 2021 și 2025 care au notat-o, nota pentru tensiune, pentru glicemia à jeun și pentru lipidele din sânge a fost „scăzută” sau „foarte scăzută”.

O meta-analiză din 2025, cu forme amestecate. A adunat 13 studii randomizate, adică cu participanții împărțiți la întâmplare între grupuri, cu 521 de oameni. Au intrat în ea capsule cu 200 mg de sesamină, 30 ml de ulei, 40 sau 50 g de semințe, batoane cu 25 g de susan și capsule cu șrot de susan negru (ce rămâne după presarea uleiului).

Cumulat, această meta-analiză nu a găsit o scădere semnificativă a tensiunii, a glicemiei à jeun sau a lipidelor, adică a colesterolului total, a LDL și a HDL (formele în care e transportat colesterolul) și a trigliceridelor (grăsimile care circulă în sânge). Diferențe cumulate au ieșit doar la câțiva alți indicatori din sânge, tot pe forme amestecate. Autorii au declarat că nu au primit o finanțare dedicată.

Meta-analiza din 2016 pe lipide. Pe 10 studii, nu a găsit o modificare semnificativă a colesterolului total, a LDL sau a HDL. Trigliceridele au ieșit mai mici, dar cu diferențe mari între studii. Autorii au scris că dovezile pentru un efect asupra colesterolului sunt insuficiente.

Mărimi „neplauzibile” și un studiu retras. O altă meta-analiză din 2025, pe 6 studii despre tensiune, cu 465 de participanți, a notat certitudinea „foarte scăzută” la toate rezultatele. Aceiași autori au numit mărimile raportate „neplauzibile”. Un studiu din 2019 cu ulei de susan (30 ml pe zi), inclus în două meta-analize din 2021, una pe glicemie și una pe inflamație, a fost retras de revistă în 2025.

Pe semințe sau pe făină de susan, studiile sunt puține și mici. Gramele din tabel descriu studiile, nu cantități recomandate. Placebo e un produs asemănător, fără susan.

Studiul	Cine	Câți	Ce au primit, pe zi	Cât timp	Comparat cu	Ce a ieșit	Finanțare
Wu JH și colab., 2009, Australia; randomizat, încrucișat	adulți supraponderali sau cu obezitate	33	25 g de susan (circa 50 mg de lignani)	5 săpt.	placebo cu aceleași calorii	fără schimbări la lipide, tensiunea de zi, inflamație și oxidare; lignanii din urină de circa 8 ori mai mulți	nedeclarată în rezumat
Coulman și colab., 2009; randomizat, încrucișat	femei după menopauză	16	batoane cu 25 g de semințe întregi, nemăcinate	4 săpt. pe variantă, pauză de 4	batoane cu in sau cu in și susan, fără placebo	lignanii și acizii grași s-au absorbit; lipidele și majoritatea markerilor antioxidanți nu s-au schimbat, doar gama-tocoferolul a crescut	un consiliu public de cercetare din Canada și o firmă de făină
Wu WH și colab., 2006, Taiwan; randomizat, încrucișat	femei sănătoase după menopauză	24 au terminat, din 26	50 g de pudră de semințe	5 săpt., pauză de 3	pudră de orez (placebo)	colesterol total și LDL ceva mai mici decât la placebo; DHEAS (un hormon) a scăzut semnificativ; SHBG (proteina care transportă hormonii sexuali) și un metabolit din urină, măsurat la 8 femei, doar au tins să difere	nedeclarată în rezumat
Figueiredo și Modesto-Filho, 2008, Brazilia; două grupuri separate	femei cu diabet de tip 2	28	30 g de făină de susan degresată	8 săpt.	grup de control	glicemia à jeun și HbA1c (media glicemiei pe ultimele luni) nu au diferit; citit doar prin tabelul unei meta-analize	necunoscută
Golzarand și colab., 2013, Iran; randomizat	adulți cu diabet de tip 2	36	28 g de semințe măcinate (altă meta-analiză îl trece la tahini)	6 săpt.	grup de control	glicemia à jeun nu a diferit; publicat în persană, citit doar prin tabelul unei meta-analize	necunoscută
Khadem Haghighian, Eftekhar Sadat și colab., 2013-2015, Tabriz, Iran	pacienți cu artroză de genunchi	50	40 g de semințe, pe lângă tratamentul obișnuit	2 luni	descris diferit: tratamentul obișnuit (2013, 2014), 40 g de pudră placebo (2015), alt tip de control într-o meta-analiză	în lucrarea din 2014, lipidele și markerii de oxidare nu au diferit; același lot apare în trei publicații care nu se potrivesc	necunoscută
Wichitsranoi și colab., 2011, Thailanda; randomizat	adulți cu tensiunea ușor peste normal	30	2,52 g de șrot de susan negru, în capsule (semințe prăjite, presate, măcinate, amestecate cu un adsorbant)	4 săpt.	grup de control	rezultate raportate mai ales ca înainte și după, în grupul tratat; lucrarea se contrazice la sexul participanților	grant universitar; autorii cereau un brevet pe produsul testat

Ce se vede constant. Lignanii ajung în organism. La om, lignanii din susan, mai ales sesamina, sunt transformați de bacteriile din intestin în enterolactonă și enterodiol. Un studiu din 2005 a arătat asta pe 4 oameni, după o singură porție. Altul, tot din 2005, pe femei după menopauză, a găsit în urină la fel de mulți dintre acești compuși după 25 g de semințe de susan ca după 25 g de semințe de in. Foarte probabil e același lot de 16 femei din tabel, cu aceeași finanțare, deci nu e o a doua confirmare independentă. E un semn de absorbție, nu un efect asupra sănătății.

Sesamina și uleiul sunt altceva. Capsulele din studii au avut 60-200 mg de sesamină pe zi, o singură substanță. După studiul australian din 2009, 25 g de semințe aduc în total circa 50 mg de lignani. Două studii cu ulei, făcute în India și incluse des în meta-analize, au fost deschise, adică participanții știau ce primesc. Participanții erau pacienți sub tratament și au primit ulei de o anumită marcă. Un studiu cu sesamină din 2009 are trei din șase coautori de la un producător de suplimente. Rezultatele acestor forme nu se pot muta asupra semințelor.

Datele observaționale, în care cercetătorii doar notează ce mănâncă oamenii, sunt puține și arată cel mult asocieri, nu cauze.

Ce nu se poate spune:

• Concluzii despre tensiune, glicemie sau colesterol pornind de la semințe. Meta-analizele amestecă formele, iar cea din 2025, cu 13 studii, nu a găsit, cumulat, o scădere semnificativă.
• Că rezultatele obținute cu ulei sau cu sesamină în capsule valorează și pentru semințe. Forma și doza sunt altele.
• Că lignanii din susan fac ceva anume în corp. Știm doar că ajung în organism, iar în registrul UE nu am găsit nicio mențiune de sănătate autorizată pentru lignani, susan sau sesamină (vezi „Ce spune legea UE despre susan”).
• Că un singur studiu mic, cum e cel cu pudră de semințe la femei după menopauză, ajunge pentru o concluzie.

Susanul negru în medicina tradițională: ce nu s-a studiat

În Asia de Est, susanul negru are o reputație culturală veche. Medicina tradițională chineză îl leagă de părul cărunt și de „rinichi”, în sensul acelei tradiții.

Pentru aceste reputații nu am găsit niciun studiu pe oameni. Căutările noastre într-o bază de date a literaturii medicale, după susan negru împreună cu păr, păr cărunt, rinichi sau studii pe oameni, au dat brevete chinezești, studii etnobotanice (cum folosesc plantele diferite comunități), un studiu pe celule și un singur studiu clinic, despre tensiune. Literatura publicată doar în chineză nu am căutat-o direct.

O recenzie din 2026 despre produsele naturale cercetate pentru părul cărunt a căutat în patru baze de date, între care una chinezească, pentru ianuarie 2005-iunie 2025. Ea nu pomenește deloc susanul negru, iar pentru sesamină citează doar un studiu pe celule, în laborator.

Singurul studiu randomizat cu susan negru pe care l-am găsit este cel din 2011, din Thailanda, din tabelul de la „Ce au măsurat studiile pe oameni cu susan”. A măsurat tensiunea, nu părul, și nu a comparat susanul negru cu cel alb. Autorii au declarat un conflict de interese, pentru că cereau un brevet pe șrotul de susan negru, preparat la fel ca varianta comercială.

Nici „seed cycling”, obiceiul de a mânca pe rând semințe de in, dovleac, susan și floarea-soarelui după fazele ciclului menstrual, nu are dovezi solide. Am găsit doar o recenzie din 2025 cu studii mici, ai cărei autori cer studii randomizate mai mari, și un studiu fără grup de comparație, pe capsulele unei firme, care conțineau și o plantă medicinală.

Ce nu se poate spune. Că susanul negru ar avea vreun efect asupra părului sau asupra „rinichilor”. E o tradiție culturală, nu un rezultat măsurat. Nici că ar face mai mult decât cel alb, fiindcă niciun studiu pe oameni nu le-a comparat.

Ce spune legea UE despre susan

Alergenul. Susanul e pe lista celor 14 alergeni care se declară obligatoriu în UE, la punctul 11 din anexa II a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, „Semințe de susan și produse derivate”. Punctul nu are nicio excepție. Soia, de pildă, are patru, printre ele uleiul complet rafinat. La susan, și uleiul rafinat rămâne alergen de declarat.

Cum se declară. După articolul 21, când susanul e ingredient, de pildă în halva sau într-o pâine, numele lui se evidențiază în lista de ingrediente prin font, stil sau culoarea fondului. Mențiunea nu e obligatorie când chiar numele produsului trimite clar la susan.

„Poate conține susan” e o mențiune voluntară. Actul de punere în aplicare prevăzut la articolul 36 pentru prezența neintenționată a alergenilor nu a fost adoptat. Într-o comunicare din 2022, un ghid fără forță obligatorie, Comisia Europeană scrie că această etichetare se pune doar unde prevenirea nu poate fi aplicată eficient și niciodată în locul ei.

Nu există un prag legal. UE nu fixează o cantitate de susan, în miligrame, sub care un aliment n-ar mai avea nevoie de avertizare. Codex Alimentarius trece și el susanul, din decembrie 2024, printre alergenii care se declară mereu. Dozele de referință propuse de experții FAO/OMS sunt recomandări pentru industrie, nu norme UE (detaliile, la „Alergia la susan”).

Nicio mențiune de sănătate pentru susan. În registrul UE al mențiunilor, cu 2.337 de intrări, consultat la începutul lui octombrie 2026, nu am găsit nicio intrare pentru susan, ulei de susan sau sesamină, nici autorizată, nici respinsă. O cerere generică pentru lignani, grupul din care face parte sesamina, apare în registru ca neautorizată. Mențiunile autorizate pentru calciu se pot folosi doar dacă alimentul e cel puțin „sursă de calciu” și calciul e declarat.

Mențiunile nutriționale, pe cifrele USDA. Mențiunile despre conținut au praguri fixe în anexa Regulamentului (CE) nr. 1924/2006. Tabelul le aplică, pe hârtie, valorilor tipice date de USDA pentru semințele întregi, nu unui produs anume.

Mențiunea	Condiția legală	Semințe întregi, după USDA	Pe hârtie
„Bogat în fibre”	cel puțin 6 g la 100 g sau 3 g la 100 kcal	11,8 g la 100 g	da
„Sursă de proteine”	cel puțin 12% din energie din proteine	12,4% la 573 kcal; 12,0% cu energia calculată după factorii UE	la limită
„Bogat în proteine”	cel puțin 20% din energie din proteine	ca mai sus	nu
„Sursă de omega-3”	cel puțin 0,3 g acid alfa-linolenic sau cel puțin 40 mg EPA și DHA, de fiecare dată la 100 g și la 100 kcal	ALA cel mult 0,376 g la 100 g, adică cel mult 0,066 g la 100 kcal; EPA și DHA 0	nu

La proteine, cu factorul UE de 4 kcal pe gram, cele 17,7 g din fișa USDA dau 70,8 kcal, adică 12,4% din 573 kcal sau 12,0% din cele 588 kcal recalculate cu factorii UE. La o marjă atât de mică, contează valorile declarate pe eticheta fiecărui produs.

De ce „sursă de calciu” nu se scrie fără cifră. VNR pentru calciu, de 800 mg, e fixată în anexa XIII la Regulamentul 1169/2011. „Sursă de calciu” cere 15% din VNR la 100 g, adică 120 mg, iar „bogat în calciu” dublul, 240 mg. Pragurile se aplică valorii declarate pe eticheta fiecărui produs, nu cifrelor dintr-o bază de date, iar cei 975 mg din USDA sunt o medie de tabel pentru semințe întregi, nu valoarea unui produs anume.

Articolul 7 din Regulamentul 1924/2006 cere ca orice produs cu o mențiune să aibă declarație nutrițională, în care apare și cantitatea mineralului vizat. Fără calciu declarat nu se poate scrie nici „sursă”, nici „bogat”, nici o mențiune de sănătate despre calciu. Excepția aceluiași articol pentru „publicitatea generică” nu acoperă un magazin care își prezintă produsele. Iar scutirea de declarație nutrițională din anexa V la 1169/2011 privește doar produsele neprelucrate cu un singur ingredient, nu semințele prăjite sau tahiniul.

Produsele ecologice din import. Lângă sigla ecologică a UE se scrie unde au fost cultivate materiile prime agricole, „Agricultură UE”, „Agricultură non-UE” sau „Agricultură UE/non-UE” (art. 32 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2018/848). „UE” sau „non-UE” pot fi înlocuite ori completate cu numele unei țări doar dacă toate materiile prime agricole au fost cultivate acolo. La această indicație, ingredientele mici pot fi ignorate, dacă împreună nu trec de 5% din greutatea materiilor prime agricole.

Certificarea privește felul în care s-a produs, nu absența oricărui reziduu. Când autoritatea găsește substanțe neautorizate într-un produs ecologic, deschide o anchetă și interzice provizoriu vânzarea lui ca ecologic până la rezultat (art. 29 din același regulament). În incidentul cu oxid de etilenă din secțiunea următoare s-au raportat neconformități și la produse ecologice.

Oxidul de etilenă, Salmonella și controalele la import

Oxidul de etilenă e o substanță neaprobată ca pesticid în UE, clasificată oficial ca mutagenă, cancerigenă și toxică pentru reproducere, în categoria 1B. Limita maximă de reziduuri (LMR) pe semințele de susan e 0,05 mg/kg, la limita de cuantificare, adică la cea mai mică valoare pe care laboratorul o poate măsura cu încredere.

Incidentul din 2020. Pe 9 septembrie 2020, Belgia a fost prima care a semnalat semințe de susan cu oxid de etilenă în RASFF, sistemul UE de alertă rapidă pentru alimente și furaje. După procesul-verbal al coordonatorilor de criză din 9 octombrie 2020, semințele și produsele derivate ajunseseră în 24 de state membre și în 9 țări din afara UE. Toate statele membre prezente la reuniune au confirmat retragerea și, unde era cazul, rechemarea. Comisia a cerut apoi retragerea și a produselor compuse cu ingredient neconform, chiar în cantitate mică, iar unii operatori au contestat cererea în instanță.

În februarie 2021, la comitetul permanent pentru plante, animale, alimente și furaje (PAFF), Comisia a notat că informațiile disponibile indică o folosire intenționată a oxidului de etilenă, în cele mai multe cazuri sau în toate, ca să reducă ori să elimine contaminarea microbiologică.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1540 invocă niveluri notificate în septembrie 2020 de peste 1.000 de ori LMR-ul la semințele de susan din India. Actul a extins certificatul oficial, cerut deja pentru Salmonella, cu rezultatele analizelor de pesticide și a fixat controlul fizic pentru oxidul de etilenă la 50% din transporturi. Frecvența a coborât la 30% în ianuarie 2024 (Regulamentul 2024/286) și la 20% în decembrie 2024 (Regulamentul 2024/3153), de fiecare dată pe motiv de conformitate mai bună.

Ce controale sunt în vigoare. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1793 are două liste. În anexa I, transporturile au doar controale mai dese la frontieră, iar în anexa II fiecare transport vine în plus cu certificat oficial și analize din țara de export. Procentul arată ce parte din transporturi se verifică fizic. Listele se schimbă prin acte modificatoare, ultimul fiind Regulamentul 2026/1206, din iunie 2026. Tabelul redă versiunea consolidată din 30 iunie 2026, valabilă și la 22 octombrie 2026.

Țara	Produsul	Anexa	Pericolul	Controale fizice
Etiopia	semințe de susan	I	Salmonella	50%
Turcia	semințe de susan	I	Salmonella	30%
Siria	tahini și halva din semințe de susan	I	Salmonella	50%
India	semințe de susan	II	Salmonella	30%
India	semințe de susan (alimente și furaje)	II	reziduuri de pesticide (oxid de etilenă)	20%
Nigeria	semințe de susan	II	Salmonella	50%
Sudan	semințe de susan	II	Salmonella	50%
Uganda	semințe de susan	II	Salmonella	30%

La intrările din anexa II pentru Salmonella, analizele trebuie să arate absența salmonelei în 25 g (art. 10), o condiție pe lot, nu o garanție pentru fiecare ambalaj. Pentru aflatoxine, regulamentul nu are nicio intrare la susan.

Aflatoxinele, cadmiul și plumbul. Aflatoxinele sunt toxine ale unor mucegaiuri. Regulamentul (UE) 2023/915 cuprinde susanul la „alte semințe oleaginoase”. Pentru semințele vândute consumatorului sau folosite ca ingredient, limitele sunt 2,0 µg/kg pentru aflatoxina B1 și 4,0 µg/kg pentru suma celor patru aflatoxine, iar înainte de sortare, 8,0 și 15,0 µg/kg. Cum lucrează împreună limitele, controalele la import și alertele RASFF am arătat în ghidul despre fistic.

Pentru cadmiu, limita din același regulament la semințele de susan e 0,10 mg/kg. Pentru plumb, regulamentul nu are limită la semințele oleaginoase, ci doar la uleiuri și grăsimi, inclusiv uleiul de susan, tot 0,10 mg/kg. Lipsa unei limite nu înseamnă că un contaminant lipsește, ci că legea nu a fixat un plafon pentru acea categorie.

Salmonella. Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, cel cu criteriile microbiologice, nu are un criteriu pentru Salmonella la semințele de susan sau la tahini. Pentru alimentele gata de consum, deci și pentru tahini și pentru semințele vândute ca să fie mâncate ca atare, se aplică însă criteriul general pentru Listeria monocytogenes, de 100 ufc/g (unități formatoare de colonii pe gram) pe toată durata de valabilitate.

Focarul european din 2019-2021. O evaluare comună a Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și a EFSA, din octombrie 2021, numără 121 de cazuri confirmate de infecție cu Salmonella, din ianuarie 2019, în 5 țări europene. Au fost 6 serotipuri, adică variante ale bacteriei, și niciun deces. Aproape jumătate (45,4%) erau copii de până la 10 ani, iar din 52 de cazuri cu date, 42,3% au ajuns la spital. Paisprezece loturi de tahini și halva importate din Siria au ieșit pozitive.

Evaluarea numește aceste produse vehicul „probabil”, iar trasabilitatea loturilor nu explică toate cazurile. Au mai fost cazuri în Canada (8) și în SUA (6). Până în iunie 2023 s-au adăugat 92 de infecții noi, după procesul-verbal al unei reuniuni ECDC-EFSA.

Focarele americane. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) au legat de tahini mai multe focare. În 2013 s-au îmbolnăvit 16 persoane din 9 state, iar o persoană spitalizată a murit, dar CDC precizează că infecția cu Salmonella nu a fost considerată un factor care a contribuit la deces. În 2018 au fost 8 cazuri în 4 state, fără spitalizări și fără decese, iar în 2019, la alerta inițială, 4 bolnavi.

Limitele și controalele descriu ce cere legea și ce s-a raportat pe piață, nu analizele vreunui lot anume.

Ce e mit despre susan

• Mit: „Susanul are de 8 ori mai mult calciu decât laptele.” Raportul (975 la 113 mg) împarte două medii USDA la 100 g, a semințelor întregi și a laptelui integral, nu valorile unui produs anume, și nu spune nimic despre porții sau despre cât se absoarbe. Miezul decorticat are mai puțin calciu decât laptele integral, iar o lingură de semințe întregi are de trei ori mai puțin decât un pahar de lapte, după calculul nostru, care nu e o porție recomandată. O măsurare a absorbției la om nu am găsit (vezi „Calciul din susan: cifra de 975 mg și cât se absoarbe”).
• Mit: „Tahiniul e o «bombă de calciu».” USDA îi dă 141-426 mg de calciu la 100 g, cu cel mult o determinare pe fișă. Într-un studiu din 2024 cu digestie simulată în laborator, o porție de tahini a dat practic 0 mg de calciu bioaccesibil (vezi „Calciul din susan: cifra de 975 mg și cât se absoarbe”).
• Mit: „Susanul e bogat în omega-3.” După USDA, semințele întregi au la 100 g 21,38 g de acid linoleic, un omega-6, și doar 0,376 g de ALA, iar EPA și DHA sunt zero. Pragul pentru „sursă de omega 3” din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 e de cel puțin 0,3 g ALA la 100 g și la 100 kcal. Semințele au, după calculul nostru, cel mult 0,066 g ALA la 100 kcal, deci nu se califică (vezi „Ce conțin semințele de susan, pe cifre”).
• Mit: „Susanul are vitaminele K, A și C.” La vitaminele A și C, USDA dă zero sau urme neînsemnate. La vitamina K, zero-ul pentru semințele întregi e imputat, nu măsurat, iar uleiul de susan are 13,6 µg la 100 g. Pentru semințele întregi nu există deci o cifră măsurată (vezi „Ce conțin semințele de susan, pe cifre”).
• Mit: „Susanul interacționează cu warfarina prin vitamina K.” La semințele întregi, vitamina K nu e măsurată, iar la miezul decorticat USDA dă 0, dintr-o singură probă. Pista studiată e sesamina, care a inhibat în eprubetă, într-un studiu din 2026, două enzime ce prelucrează multe medicamente, fără date la oameni. Pe șobolani, într-o lucrare din 2018, nivelul din sânge al unui antiinflamator nu a diferit după sesamină (vezi „Oxalații, vitamina K și medicamentele”).
• Mit: „Susanul negru e mai bogat în toate decât cel alb.” Studiile de compoziție merg în direcții opuse. În China, albul a avut mai mult calciu decât negrul de pe aceeași fermă, iar la Córdoba, pe 51 de accesiuni, intervalele de lignani ale celor două culori s-au suprapus aproape complet (vezi „Susanul negru și susanul alb: ce arată analizele”).
• Mit: „Semințele de susan au proteine complete.” Lizina susanului, 32,1 mg la 1 g de proteină după USDA, e sub cele 45 mg din tiparul OMS, FAO și UNU pentru adulți, iar un scor DIAAS sau PDCAAS publicat pentru susanul luat singur nu am găsit (vezi „Ce conțin semințele de susan, pe cifre”).
• Mit: „Susanul negru e chimen negru.” Susanul, alb sau negru, e Sesamum indicum, iar „chimenul negru” sau negrilica e Nigella sativa, o plantă din altă familie (vezi „Ce sunt semințele de susan: întregi, decojite, albe și negre”).
• Mit: „Uleiul de susan rafinat nu mai e alergen.” În UE, punctul 11 din anexa II a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, „Semințe de susan și produse derivate”, nu are nicio excepție, spre deosebire de soia, la care uleiul complet rafinat e exceptat. Experții FAO și OMS citează anafilaxii la unii pacienți după mai puțin de 5 ml de ulei de susan (vezi „Alergia la susan” și „Ce spune legea UE despre susan”).

Susanul la Biovicta

La Biovicta avem două feluri de semințe de susan. Semințele întregi, cu tegumentul păstrat, le găsești ca Semințe de susan nedecorticate, BIO 250g, în punga de 250 g.

Susanul negru îl găsești ca Susan negru semințe BIO, 250g.

Pentru ele nu facem nicio mențiune de sănătate. Conțin susan, care e alergen pe lista UE. Valorile de pe etichetele lor sunt pe paginile produselor, iar cifrele din acest articol descriu alimentul în general, nu o pungă anume.

Întrebări frecvente

Ce sunt semințele de susan nedecorticate? Semințele de susan nedecorticate sunt semințele întregi, cu tegumentul, coaja subțire care le dă și culoarea. Prin decorticare se scoate tegumentul și rămâne miezul, vândut ca susan alb „decojit”. Diferența se vede mai ales la minerale. După USDA, semințele întregi uscate au în medie 975 mg de calciu la 100 g, iar miezul decorticat 60 mg, dintr-o singură probă, medii de tabel care nu sunt valorile unui produs anume, iar o măsurare a absorbției calciului din susan la om nu am găsit. Susanul alb se vinde și întreg, și decorticat, iar susanul negru e aceeași specie, Sesamum indicum, cu altă culoare a tegumentului.

Cât calciu au semințele de susan și cât se absoarbe? Semințele de susan întregi și uscate au, după USDA, 975 mg de calciu la 100 g, dar cât se absoarbe la om nu a măsurat niciun studiu pe care l-am găsit. Miezul decorticat are 60 mg, dintr-o singură probă, iar tahiniul 141-426 mg, după cum a fost prelucrat miezul. În testele de laborator cu digestie simulată, pe susan au ieșit 1-7%. La om, calciul legat de oxalat, din alte alimente, s-a absorbit în proporție de 5-10%, față de 28-36% din laptele de control.

Prin ce diferă susanul negru de cel alb? Susanul negru diferă de cel alb în primul rând prin culoarea tegumentului, pentru că sunt aceeași specie, Sesamum indicum, iar la compoziție studiile merg în direcții opuse. Într-o analiză din China, pe un lot alb și unul negru de pe aceeași fermă, albul a avut mai mult calciu (1.169 față de 976 mg la 100 g), iar negrul mai mult mangan. La Córdoba, pe 51 de probe din colecții, intervalele de lignani s-au suprapus aproape complet. Diferențele țin de soi și de mediu, iar niciun studiu pe oameni nu a comparat cele două culori.

Semințele de susan se mănâncă întregi, măcinate sau înmuiate? Semințele de susan se folosesc în toate trei formele, dar pentru susan nu am găsit niciun studiu pe oameni care să le compare. Singura măsurătoare apropiată, la in, a găsit în sânge mai puțini produși ai lignanilor după inul întreg decât după cel măcinat, dar inul nu e susan. Pentru înmuierea simplă, cum se face acasă, nu am găsit cifre reproductibile. La încolțire, un studiu din 2021 a găsit mai puțin oxalat, dar pasta a ieșit amară. EFSA notează că în umezeala încolțirii se pot înmulți bacteriile aflate deja pe semințe.

Ce este tahini și din ce se face? Tahini este pasta de susan, făcută de obicei din miez decorticat și prăjit. După o recenzie canadiană din 2022, semințele se înmoaie 12-24 de ore în apă sau în saramură, se decorticează, se usucă, se prăjesc la 110-170 °C și se macină. Din semințe nedecorticate pasta poate ieși mai amară, după un material al Universității din Illinois. USDA îi dă 141-426 mg de calciu la 100 g, după prelucrare, cu cel mult o determinare pe fișă, iar o măsurare a absorbției calciului din tahini la om nu am găsit. În halvaua de susan, tahiniul se amestecă cu un sirop încălzit la 120-140 °C.

Cine trebuie să fie atent la semințele de susan? Primii sunt cei cu alergie la susan, care e pe lista UE a celor 14 alergeni, fără excepție nici pentru uleiul de susan. Pragurile se dau în miligrame de proteină de susan, iar doza de referință a experților FAO și OMS din 2022, de 2 mg de proteină, nu e un prag fără risc. Pentru oxalați, o recenzie clinică din 2021 trece susanul cu 3.800 mg la 100 g, cea mai mare cifră din tabelul ei, fără să spună ce fel de susan era. Cine are o alergie alimentară întreabă medicul alergolog. Pentru calculi renali, medicamente, sarcină, alăptare, copii, boli sau tratamente, întreabă medicul.

Ce au arătat studiile despre susan? Studiile pe oameni nu permit o concluzie despre semințe. Meta-analizele au amestecat ulei, capsule de sesamină, făină degresată, tahini și semințe, iar cei mai mulți participanți au fost pacienți, urmăriți 4-12 săptămâni. Unde a fost notată, certitudinea la tensiune, glicemia à jeun și lipide a ieșit „scăzută” sau „foarte scăzută”. Meta-analiza din 2025, cu 13 studii și 521 de oameni, nu a găsit, cumulat, o scădere semnificativă. Într-un studiu din 2009 cu semințe, comparate cu un placebo, lipidele și tensiunea nu s-au schimbat. Un singur studiu mic, pe femei după menopauză, a văzut unele diferențe față de placebo, prea puțin pentru o concluzie.

Cum se păstrează semințele de susan? Semințele de susan se păstrează în recipient bine închis, într-un loc întunecat, uscat și răcoros, pentru că au multă grăsime nesaturată, care reacționează ușor cu oxigenul. În două studii din 2026, semințele deteriorate mecanic la recoltare și cele prăjite la peste 160 °C s-au degradat mai mult la depozitare, iar pentru susanul măcinat nu am găsit măsurători. Pentru tahiniul deschis, un material al Universității din Illinois spune frigider și 3 săptămâni. La tahiniul din comerț, un studiu din 2020 a dat, după un prag de peroxizi, cel mult 120 de zile la 4 °C.

Surse

Studiile și documentele citate

Ce susține	Sursa
„tahini” ~6.600 de căutări pe lună în medie (vârf ~9.900 în martie 2026), „susan negru” ~1.300, „semințe de susan” ~880, „semințe de susan beneficii” ~720	Planificator de cuvinte-cheie, volum lunar pentru România (octombrie 2025 - septembrie 2026), citit la 22 octombrie 2026
Sesamum indicum L., din familia Pedaliaceae, numit de Linné în 1753, în Species Plantarum; Nigella sativa L. (chimenul negru, negrilica), din familia Ranunculaceae, deci altă familie	International Plant Names Index (IPNI), înregistrările Sesamum indicum L. (Species Plantarum 2: 634, 1753) și Nigella sativa L.
La 100 g de semințe întregi uscate: 573 kcal, 17,73 g proteine, 49,67 g grăsimi, 11,8 g fibre (n=0); calciu 975 mg (n=21), fier 14,55 mg (n=16), magneziu 351 mg (n=3), cupru 4,082 mg (n=4); acizi grași saturați 6,957 g, mononesaturați 18,759 g, polinesaturați 21,773 g; acid linoleic 21,375 g, acizi grași 18:3 (ALA) 0,376 g, EPA și DHA 0; lizină 0,569 g, adică 32,1 mg/g proteină; vitamina K 0, imputată, fără determinări; vitamina A 0 µg RAE, beta-caroten 5 µg; vitamina C 0; alfa-tocoferol 0,25 mg, preluat din alte tabele; lingura de 9 g, deci circa 88 mg calciu	USDA FoodData Central, FDC 170150, Seeds, sesame seeds, whole, dried (SR Legacy)
La 100 g de miez decorticat uscat: 631 kcal, 20,45 g proteine, 61,21 g grăsimi, 11,6 g fibre; calciu 60 mg, fier 6,36 mg, magneziu 345 mg, cupru 1,4 mg și vitamina K 0, fiecare dintr-o singură determinare (n=1)	USDA FoodData Central, FDC 169412, Seeds, sesame seed kernels, dried (decorticated) (SR Legacy)
Tahini din miez neprăjit, cu tegumentul scos fără substanțe chimice, la 100 g: 607 kcal, 18 g proteine, 56,4 g grăsimi, 9,3 g fibre (n=0); calciu 141 mg (n=1), capătul de jos al intervalului 141-426 mg; fier 6,35 mg (n=1), magneziu 353 mg (n=0), cupru 1,49 mg (n=0)	USDA FoodData Central, FDC 169406, Seeds, sesame butter, tahini, from unroasted kernels (non-chemically removed seed coat) (SR Legacy)
Tahini din miez prăjit, numit de USDA „most common type”, la 100 g: 595 kcal, 17,0 g proteine, 53,8 g grăsimi, 9,3 g fibre (n=0); calciu 426 mg (n=0, calculat), capătul de sus al intervalului, circa 64 mg în lingura de 15 g; fier 8,95 mg (n=0), magneziu 95 mg (n=1), cupru 1,61 mg (n=1)	USDA FoodData Central, FDC 170189, Seeds, sesame butter, tahini, from roasted and toasted kernels (most common type) (SR Legacy)
Vitamina K 13,6 µg la 100 g de ulei de susan, valoare analitică, 7 determinări (10,0-18,7 µg)	USDA FoodData Central, FDC 171016, Oil, sesame, salad or cooking (SR Legacy)
Tiparul de aminoacizi pentru adulți, lizină 45 mg/g proteină; scorul lizinei la susan 0,71, singurul aminoacid sub tipar; amestecurile de cereale cu leguminoase sau semințe oleaginoase sunt puțin probabil limitate în aminoacizi	OMS, FAO, UNU, Protein and amino acid requirements in human nutrition, WHO Technical Report Series 935, 2007, tabelul 23
Calitatea proteinei din hummus cu 0-25% tahini, evaluată pe șobolani, adică pe un amestec, nu pe susan singur (citit doar rezumatul)	Faris MAIE, Takruri HR, J Sci Food Agric 2003, DOI 10.1002/jsfa.1273
Izolarea unui pigment de tip melanină din tegumentul semințelor de susan negre și maro; mai mulți acizi, între care acizi fenolici, propuși ca posibili precursori	Dossou SSK și colab., Front Nutr 2022, PMID 35295915
Pornește de la 510 accesiuni, de la negru la alb, dintre care 51 analizate, crescute la Córdoba într-un singur an. Lignani totali în medie 6,21 mg/g la alb și 7,90 mg/g la negru (intervale 1,42-11,58 și 2,27-15,25 mg/g); între culori doar sesamolul diferă semnificativ, mai mare la negru; autorii notează că alte studii au găsit mai mulți lignani la alb. Prăjire pe 4 accesiuni (2 albe, 2 negre), câte 25 min. În semințele crude sesamolul e cel mai puțin abundent; sesamolina scade de la 180 °C și e nedetectabilă la 250 °C, iar sesamolul crește cu temperatura, până la 8,07 mg/g; acizii grași trans cresc deja la 180 °C. Finanțare Orizont 2020 (UE)	Comini E și colab., ACS Food Sci Technol 2023, PMID 37881444
400 de accesiuni cultivate în două medii: gama-tocoferol peste 95% din total, 169-463 mg/kg substanță uscată; finanțare publică chineză	Luo Z și colab., Antioxidants (Basel) 2026, PMID 42792127
10 soiuri etiopiene, de la o singură stație, într-un singur an, semințe întregi măcinate: calciu 1.112-1.787 mg/100 g; fitat 225-435 mg/100 g, în medie 285 mg; soiul cu cel mai mult calciu are și cel mai mult fitat; finanțare declarată de Universitatea din Addis Abeba	Deme T și colab., Foods 2017, PMID 28368326
Germoplasmă indiană urmărită trei sezoane: semințele negre mai bogate în sesamină, sesamolină și lignani totali; acidul oleic între 34,71% și 45,61% (citit doar rezumatul)	Dar AA și colab., J Food Sci Technol 2019, PMID 30906055
Susan alb față de negru, crud: sesamină 4,21 față de 2,43 mg/g, sesamolină 3,57 față de 1,36 mg/g; mai mulți fenoli totali la negru (citit doar rezumatul)	Ha TJ și colab., Food Sci Biotechnol 2017, PMID 30263512
Un soi alb și unul negru, crescute în locuri, sezoane și regimuri de irigare diferite: negrul cu mai mulți fenoli totali și mai mult sesamol, albul cu mai mult ulei, sesamină și sesamolină; finanțare Cooperative Research Centre for Developing Northern Australia	Thani PR și colab., Molecules 2026, PMID 42197193
Un lot alb și unul negru de pe aceeași fermă: albul cu mai mult calciu (1.169 față de 976 mg/100 g), zinc, potasiu și seleniu; negrul cu mai mult mangan (1,84 față de 0,99 mg/100 g) și cupru (+5%); fierul și magneziul fără diferență semnificativă; finanțare din programe agricole regionale (Hebei)	Mi S și colab., Foods 2022, PMID 35885285
21 de loturi de semințe din 8 țări: lignani totali 2.306-10.974 mg/kg (medie 5.433), sesamină 1.568-7.747 mg/kg, sesamolină 720-3.176 mg/kg, sesamol 0-70 mg/kg (medie 6,8); culoarea și decorticarea neprecizate; finanțare universitară	Kim AY și colab., Foods 2020, PMID 32235516
8 soiuri coreene, cu sesamolina dominantă, 4,427-10,258 mg/g	Kim Y și colab., Prev Nutr Food Sci 2024, PMID 39759823
Producția mondială 2024 de aproximativ 6,68 milioane t (estimare); Africa 52,1%, Asia 39,6%, Americi 8,3%; 1984 ~1,99 milioane t, 2014 ~6,17 milioane t; primii producători 2024 cu tipul cifrei (India 866.111 t oficial, Myanmar 720.000 t neoficial, Sudan 626.173 t neoficial, Nigeria 450.000 t neoficial, Pakistan 435.928 t oficial, Etiopia 435.456 t imputat, Brazilia 399.400 t oficial, China continentală 380.000 t neoficial); primele cinci ~46%; Sudan 2022 845.500 t (neoficial) și India 2022 391.669 t (a șasea); Sudan 2020 1.525.104 t (oficial); Tanzania 2015-2019 620.000-730.000 t (neoficial), 2022 79.170 t (oficial); Brazilia 2015 18.000 t (neoficial) față de 399.400 t în 2024; Europa 2024 41,57 t, doar Macedonia de Nord (estimare); Grecia 633 t și Italia 306,74 t în 2017, fără cifre ulterioare; niciun rând pentru România	FAOSTAT, domeniul QCL (Production: Crops and livestock products), produsul 289 „Sesame seed”, elementul Production, seriile 1984-2024, actualizare din 31 decembrie 2025
Export 2024: Nigeria ~362.874 t, Pakistan ~280.061 t, Brazilia ~246.250 t, India ~244.269 t; Sudanul și Etiopia fără raportări de export pe 2024; import 2024 raportat de 145 de raportori, 2,50 milioane t; China 1.182.602 t (47,3%, greutate estimată), Turcia 9,8%, Japonia 7,7%; totalurile sunt sume ale raportărilor naționale; România 2024: import 3.986,7 t (greutate estimată), Turcia 33,6%, India 23,0%, Nigeria 10,4%, UE-27 27,1% (mai ales Germania și Țările de Jos); țara din Comtrade e cea declarată la vamă	UN Comtrade (Divizia de Statistică a ONU), cod HS 120740 „Sesamum seeds, whether or not broken”, raportări anuale 2024: export și import cu partenerul World; importul raportat de România
Deschiderea capsulelor e o constrângere majoră a producției și duce la pierderi de până la 50% din recoltă (citând o lucrare din 2022); fermierii recoltează manual, la maturitate parțială; finanțare Carl Trygger Foundation	Rauf S și colab., Plants (Basel) 2024, PMID 39339635
Capsula indehiscentă controlată de o singură alelă recesivă (F1 dehiscent, segregare 3:1 în F2), locus pe cromozomul 8; mutantul PI 599446 (soiul Paloma) cu randament mic de semințe; finanțare TÜBİTAK, proiectul 217O225	Yol E și colab., Front Plant Sci 2021, PMID 34140967
Soiuri fără scuturare lansate în SUA și patru soiuri bulgărești pentru recoltarea mecanizată	Yadav R și colab., Front Plant Sci 2022, PMID 35599863
Ipoteza clasică a domesticirii în nord-vestul Asiei de Sud, în epoca Harappa, pe baza semințelor carbonizate (citând Fuller 2003); cele mai vechi dovezi de cultivare 3000-3050 î.Hr. (citând Bedigian și Harlan 1986); 927 de accesiuni (802 soiuri locale și 125 de varietăți) din 42 de țări; concluzia proprie, Africa de Est ca centru de origine, cu migrare prin Orientul Mijlociu spre Asia de Sud; strămoșul sălbatic neidentificat cu certitudine, studiu doar pe susan cultivat; finanțare National Natural Science Foundation of China și provincia Henan	Yang W și colab., Plant Biotechnol J 2026, PMID 42400294
Cele mai vechi dovezi de cultivare a susanului, 3000-3050 î.Hr	Bedigian D, Harlan JR, Econ Bot 1986, DOI 10.1007/BF02859136 (citat după Yang și colab. 2026)
Semințele carbonizate care susțin domesticirea în nord-vestul Asiei de Sud, în epoca Harappa	Fuller DQ, Asian Agri-History 2003 (citat după Yang și colab. 2026)
Poveștile despre Aladdin și Ali Baba nu există în manuscrisul arab folosit de Galland; au venit de la Hanna Diyab, creștin maronit din Siria	Gabriel NH, Marvels & Tales 2018, DOI 10.13110/marvelstales.32.1.0186 (recenzie la cartea lui Horta PL din 2017, Marvellous Thieves: Secret Authors of the Arabian Nights; citit doar rezumatul)
989 mg calciu la 100 g în semințele întregi prăjite, fără determinări proprii (valoare calculată)	USDA FoodData Central, FDC 170151, Seeds, sesame seeds, whole, roasted and toasted (SR Legacy)
Lapte integral, 113 mg calciu la 100 g; paharul (cana) de 244 g, circa 276 mg	USDA FoodData Central, FDC 171265, Milk, whole, 3.25% milkfat, with added vitamin D (SR Legacy)
Tabel cu surse de calciu fără lactate: „Sesame Seeds” 975 mg la 100 g și 88 mg pe porție, fără precizarea „întregi” și fără notă despre absorbție; autorii declară că nu au primit finanțare externă	Hodges JK și colab., Nutrients 2019, PMID 30925689
Susanul are circa 2% acid oxalic, cea mai mare parte în tegument, unde calciul există ca oxalat de calciu; cerere depusă în 1998 de o firmă japoneză, pentru un produs pe bază de calciu din susan	Cererea de brevet european EP 0910960 A2, publicată la 28 aprilie 1999
Personalul USDA: în coajă calciul e sub formă de oxalat; Connie Weaver nu știa de cercetări privind absorbția calciului din coaja de susan (sursă de mâna a doua)	Havala S, Vegetarian Journal 1996 (iulie), rubrica Nutrition Hotline
Semințe spălate (întregi): 1.750 mg acid oxalic total la 100 g; cristale de oxalat de calciu în care ar fi legate circa 636 mg de calciu la 100 g; valorile depind de tipul de susan; coaja și miezul nu sunt analizate separat (citit doar rezumatul)	Ishii Y, Takiyama K, Bunseki Kagaku 1994, DOI 10.2116/bunsekikagaku.43.151
18 femei sănătoase: 10,0% absorbit din oxalat de calciu singur, 14,0% cu lapte, 35,8% din lapte; oxalatul s-a absorbit mai bine decât calciul din spanac; finanțare NIH (NIAMS)	Heaney RP, Weaver CM, Am J Clin Nutr 1989, PMID 2801588
13 adulți sănătoși, studiu încrucișat randomizat, 200 mg calciu marcat pe masă: spanac 5,1%, lapte 27,6%; finanțare NIH (NIAMS)	Heaney RP și colab., Am J Clin Nutr 1988, PMID 3354496
11 femei, încărcare 300 mg: kale 40,9%, lapte 32,1%; finanțare NIH (NIAMS)	Heaney RP, Weaver CM, Am J Clin Nutr 1990, PMID 2321572
Indici de absorbție față de lapte: 0,235-0,257 rubarbă și spanac chinezesc, 0,423 cartof dulce, 1,097 verdețuri chinezești din familia verzei (citit doar rezumatul)	Weaver CM și colab., J Food Sci 1997, DOI 10.1111/j.1365-2621.1997.tb04421.x
16 femei: soia cu mult fitat 31,0%, cu puțin fitat 41,4%, lapte 37,7% (comparația cu laptele la 15 dintre ele); finanțare NIH (NIAMS)	Heaney RP și colab., Am J Clin Nutr 1991, PMID 2000830
Susan alb și negru din piețele din Bangkok, pregătit cum se consumă de obicei: 2-7% calciu dializabil, același interval, fără valori separate (citit doar rezumatul)	Kamchan A și colab., J Food Compos Anal 2004, DOI 10.1016/j.jfca.2004.03.002
Dializabilitatea calciului: 1% la semințele de susan, 20,71% la laptele integral de vacă; forma susanului nu reiese din rezumat (citit doar rezumatul)	Damián Bastidas NL, Mujica Albán EC, Anales de la Facultad de Medicina 2021, DOI 10.15381/anales.v81i4.18932
Modelul INFOGEST, 25 de produse vegetale: tahini în grupul cu bioaccesibilitate sub 10%, alături de spanac; în rezumatul grafic, practic 0 mg calciu bioaccesibil pe porția de tahini, față de peste 70 mg la laptele degresat (citit rezumatul și rezumatul grafic)	Muleya M și colab., Food Res Int 2024, PMID 38129068
La șobolani: biodisponibilitatea relativă a calciului din semințele de susan, mai mică decât a carbonatului de calciu și a laptelui praf degresat, mai mare decât a spanacului (citit doar rezumatul)	Poneros-Schneier AG, Erdman JW, J Food Sci 1989, DOI 10.1111/j.1365-2621.1989.tb08589.x
Fracția absorbită scade cu încărcarea: 64,0% la încărcările cele mai mici, 28,6% la cele mai mari (15-500 mg), la femei sănătoase; finanțare NIH (NIAMS)	Heaney RP și colab., J Bone Miner Res 1990, PMID 2270776
PRI pentru calciu 950 mg pe zi la adulții de la 25 de ani, 1.000 mg pe zi la 18-24 de ani (citit doar rezumatul)	EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA), EFSA Journal 2015, DOI 10.2903/j.efsa.2015.4101
Nicio măsurare directă a absorbției calciului din semințe de susan sau din tahini la om găsită (susan, tahini, halva, cu absorbția, biodisponibilitatea și bilanțul calciului)	Căutare în Europe PMC, 22 octombrie 2026
Pragurile din anexă: „bogat în fibre” (6 g/100 g sau 3 g/100 kcal), „sursă de proteine” (12% din energie), „bogat în proteine” (20%), „sursă de acizi grași omega 3” (cel puțin 0,3 g ALA sau cel puțin 40 mg EPA și DHA, per 100 g și per 100 kcal; semințele întregi au cel mult 0,066 g ALA la 100 kcal, calcul pe cifrele USDA), „sursă de”/„bogat în” la minerale (15% din VNR, respectiv dublul); art. 7, declarația nutrițională obligatorie la orice mențiune, cu cantitatea nutrientului vizat, cu excepția publicității generice	Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, art. 7 și anexa, CELEX 02006R1924-20141213
Coaja ≈20% din sămânță și conține 2-5% acid oxalic, care poate da amăreală; decorticarea tradițională descrisă după Kahyaoğlu & Kaya 2006 și Tanrıverdi 2017 (cernere, înmuiere 12 h, decorticator mecanic, 5-6 h în saramură cu 15-18% NaCl, spălare); varianta aplicată în laborator, 8 h în apă și 1 h în NaCl 10% la 40 °C, cu 9,30-9,50% coajă separată; cu ultrasunete 9,85-16,70% și 9,45-17,05%; finanțare BAP Universitatea Balıkesir 2023-108	Koçak ÖF, Yağcı S, Ege Üniv Ziraat Fak Derg 2026, DOI 10.20289/zfdergi.1833666
Coaja reprezintă 17,0-19,0% din greutatea semințelor; în introducere, oxalatul și taninurile din coajă sunt numite substanțe amare (afirmație, nu măsurătoare)	Zhang RY și colab., Front Nutr 2022, PMID 35799594
Decorticarea umedă cu leșie „used to be widely adopted” în industrie (aspect, gust, randament); simularea de laborator cu NaOH 0,25%, 60 °C, 5 min, apoi spălare și frecare; dezavantajele declarate (coroziune, riscul alcalinei fierbinți, costul încălzirii, apă de spălare și ape uzate); decorticarea uscată prin încălzire, fără ape uzate, dar cu aspect și gust schimbate; finanțare publică (China Agricultural Research System, fonduri Henan)	Li YR și colab., Front Nutr 2022, PMID 35769381
Decorticarea umedă cu apă caldă testată la 60-120 min și 35-55 °C; optim 74,5 min la 50 °C (cu 7 min de retenție); înmuiere scurtată cu ≈61%	Gojiya D și colab., J Food Sci Technol 2026, PMID 42328139
La decorticare scad taninurile, fitații, oxalații și saponinele, fibra brută și cenușa (compromis, nu îmbunătățire), scade capacitatea antioxidantă, iar indicii de oxidare cresc ușor în timpul înmuierii și decorticării	Gojiya D și colab., J Am Oil Chem Soc 2026, DOI 10.1002/aocs.70166 (citit doar rezumatul)
La in, 12 adulți, câte 10 zile pe fiecare formă; enterolignanii din plasmă mai puțini după inul întreg decât după cel măcinat (măsurătoare în plasmă, nu semințe în scaun)	Kuijsten A și colab., J Nutr 2005, PMID 16317125
Aroma de susan prăjit vine mai ales din pirazine, cei mai abundenți dintre cei 38 de compuși de aromă activi din pasta de laborator; finanțare China Agriculture Research System	Yang M și colab., J Food Sci 2024, PMID 38258954
Acrilamida se formează la peste 120 °C și umiditate scăzută	EFSA Panel on Contaminants in the Food Chain (CONTAM), EFSA Journal 2015, DOI 10.2903/j.efsa.2015.4104
Acrilamidă 135-633 µg/kg în semințe de susan prăjite 10 min la 150, 180, 200 și 220 °C	Berk E și colab., J Agric Food Chem 2019, PMID 30969769
La prăjirea în cuptor electric (180-220 °C, 10-30 min) și la microunde, acrilamida nu a fost detectată	Salamatullah AM și colab., J Food Process Preserv 2021, DOI 10.1111/jfpp.15222 (citit doar rezumatul)
Semințele oleaginoase prăjite („Roasted oilseeds”) sunt pe lista alimentelor la care se recomandă monitorizarea acrilamidei, fără nivel de referință; nemodificată la 22 octombrie 2026	Recomandarea (UE) 2019/1888 a Comisiei, anexa, CELEX 32019H1888
Nivelurile de referință pentru acrilamidă nu cuprind semințele oleaginoase prăjite; regulamentul nu are acte modificatoare la 22 octombrie 2026	Regulamentul (UE) 2017/2158, CELEX 32017R2158
Germinarea a scăzut semnificativ oxalatul; pasta din semințe încolțite a ieșit amară, amăreala a crescut cu durata germinării și a fost atribuită argininei libere	Hou L și colab., J Oleo Sci 2021, PMID 33431770 (citit doar rezumatul)
În umezeala și căldura încolțirii, bacteriile patogene prezente pe semințele uscate se pot înmulți	EFSA Panel on Biological Hazards (BIOHAZ), EFSA Journal 2011, DOI 10.2903/j.efsa.2011.2424
Pașii tahiniului industrial (înmuiere în apă sau saramură 12-24 h, decorticare, uscare, prăjire la 110-170 °C timp de 40-180 min, cu abur sau căldură uscată, măcinare); halva de susan = tahini cu sirop acidifiat (glucoză, acid citric sau tartric, extract de rădăcină de săpunariță) încălzit la 120-140 °C; specificațiile citate (≥24% grăsime, ≤55% zaharoză); recenzie Health Canada, fără finanțare externă	Coulombe G, Tamber S, Microorganisms 2022, PMID 36422369
Salmonella inoculată a crescut cu peste 3 log (peste 1.000 de ori) în 24 h de înmuiere; la 130 °C a dispărut repede doar la umiditate mare, iar la semințe uscate înainte au rămas 3,5 log după 60 min; finanțat de FDA	Zhang Y și colab., J Food Prot 2017, PMID 28463084
Pasta din semințe întregi are note mai pronunțate de ars și de prăjit, cea din miez decorticat note de fermentat, dulce, verde și nucă; amăreala nu a fost măsurată	Yang M și colab., J Oleo Sci 2024, PMID 38583980
Tahini de casă din semințe prăjite măcinate în robot sau blender, cu puțin ulei și opțional un praf de sare; din semințe nedecorticate poate ieși mai amar; tahiniul deschis se ține la frigider și se folosește în 3 săptămâni, iar la miros neplăcut se aruncă; la surse trimite la USDA FoodKeeper	Smith J, Illinois Extension, Universitatea din Illinois, „Elevate your hummus with creamy tahini”, 16 iunie 2023
Semințele deteriorate mecanic la recoltare (rată de deteriorare 23,98%) au avut la depozitare aciditate mai mare, lipază, lipoxigenază și peroxidază mai active și mai mulți compuși volatili de oxidare (hexanal); finanțare China Agriculture Research System	Chang YL și colab., Food Chem 2026, PMID 41740390
În depozitare accelerată, semințele albe și negre prăjite la peste 160 °C au avut după 20 de zile cea mai mare aciditate și cei mai mulți peroxizi; tocoferolii au scăzut; după 15 zile s-au estompat aromele de nucă, fum și caramel, iar nota verde a crescut; finanțare NSFC, Henan University of Technology, CARS	Liu H și colab., Food Chem 2026, PMID 41544369 (citit doar rezumatul)
Uleiul din semințe nedecorticate (prăjite, aburite sau la microunde) mai stabil la testul Schaal (65 °C, 35 de zile), cu excepții după microunde (TBA și p-anisidină)	Abou-Gharbia HA și colab., J Am Oil Chem Soc 1997, DOI 10.1007/s11746-997-0126-9 (citit doar rezumatul)
Uleiul presat la rece din semințe crude nedecorticate a avut calitate inițială mai slabă și s-a oxidat mai repede decât cel din semințe decorticate; finanțare Shiraz University of Medical Sciences	Amini M și colab., Food Sci Nutr 2023, PMID 37823112
Paste de susan comerciale urmărite 180 de zile la 4 °C, la temperatura camerei (în medie 20,5 °C) și la 40 °C; separarea uleiului cea mai mare la temperatura camerei; după limita de peroxizi de 19,7 meq O2/kg, recomandare de cel mult 60 de zile la temperatura camerei și 120 de zile la 4 °C	Hou L și colab., J Oleo Sci 2020, PMID 32115545
La tahini păstrat 63 de zile la 40 °C, aroma trece de la prăjit și nucă la fermentat și verde, culoarea se închide, pasta curge mai greu, particulele se aglomerează; hexanalul și dimetil disulfura sunt markeri potențiali ai mirosurilor „rancid, green, fermented”	Yang M și colab., Food Chem 2024, PMID 38815324
Sondaj pe 78.851 de persoane din SUA: 0,49% alergie la susan declarată, 0,23% alergie IgE convingătoare după simptome, fără teste clinice; 23,6-37,2% cu reacție severă (după definiție), 33,7% au folosit adrenalina; finanțare NIAID; unii coautori declară legături cu firme de imunoterapie și cu o asociație a producătorilor de dulciuri, în afara lucrării	Warren CM și colab., JAMA Netw Open 2019, PMID 31373655
Tabelul de dovezi pentru susan fără studii europene; la sugari Israel 0,72% (provocare deschisă), Melbourne 0,6% la 1 an și 0,4% la 4 ani; uleiurile presate la rece, cum e cel de susan, nu sunt considerate lipsite de risc pentru alergici	FAO și OMS, Risk Assessment of Food Allergens. Part 1: Review and validation of Codex Alimentarius priority allergen list through risk assessment, Food Safety and Quality Series No. 14, 2022, anexa A3.2.4.3 (tabelele A41-A43)
EuroPrevall, adulți din 8 centre europene: sensibilizare IgE; susanul printre cele mai frecvente alimente cu alergeni care nu reacționează încrucișat cu polenul	Burney PG și colab., Allergy 2014, PMID 24372074 (citit doar rezumatul)
Registrul european de anafilaxie, 3.427 de cazuri alimentare; primii patru declanșatori la copii și la adulți, fără susan	Dölle-Bierke S și colab., J Allergy Clin Immunol Pract 2023, PMID 36990430 (citit doar rezumatul)
Cohorta israeliană: toleranță la 20% dintre copiii cu reacții la susan; cohortă clinică de la un singur centru	Cohen A și colab., Pediatr Allergy Immunol 2007, PMID 17346302 (citit doar rezumatul)
Cohortă turcească, 84 de copii: persistență 82,1% (69/84), 46,4% cu cel puțin o anafilaxie; studiu retrospectiv, de la un singur centru, fără finanțator	Kazancioglu A și colab., Pediatr Allergy Immunol 2025, PMID 39754471
11 studii, 246 de provocări pozitive: ED01 0,2 mg și ED05 2,4 mg de proteină de susan (discret); doar provocările dublu-orb: ED05 2,6 mg, recomandate de autori pentru evaluarea riscului; provocări mai ales cu susan măcinat sau tahini; finanțare publică (Australia, Marea Britanie); primul autor declară onorarii de la firme, în afara lucrării	Turner PJ și colab., Allergy 2022, PMID 35531634
Setul vechi folosit în VITAL 3.0: 40 de alergici la susan, ED01 0,1 mg și ED05 2,7 mg de proteină	Remington BC și colab., Food Chem Toxicol 2020, PMID 32179163
Doza de referință de 2 mg de proteină totală de susan, pornind de la ED05 2,4 mg; la ED05, anafilaxie estimată la 3,0% (IÎ 0,8-11%) dintre cei cu reacție obiectivă, ~1,5 la 1.000 de alergici, tabel declarat conservator; oleozinele alergeni minori; anafilaxie la <5 ml de ulei de susan la unii pacienți; proteina din uleiul de susan necuantificată; dozele de referință sunt recomandări ale experților pentru industrie, nu norme UE	FAO și OMS, Risk assessment of food allergens. Part 2: Review and establish threshold levels in foods for the priority allergens, Food Safety and Quality Series No. 15, 2022, DOI 10.4060/cc2946en
VITAL 4.0 (2024) trece de la ED01 la ED05 pentru dozele de referință folosite la mențiunea „poate conține”	Allergen Bureau, paginile VITAL Science și History of VITAL (VITAL 4.0, 2024)
Masa a 1.000 de semințe 2,5-2,8 g, media 2,6 g, la genotipuri cultivate în Australia; variația cu soiul, folosită la conversia pragurilor în semințe	Thani PR și colab., Plants (Basel) 2026, PMID 42796792
Ses i 1-7 (albumine 2S, vicilină 7S, oleozine, globuline 11S); oleozinele liposolubile lipsesc din extractele degresate, de aceea unele teste cutanate pot ieși negative	Adatia A și colab., J Asthma Allergy 2017, PMID 28490893
Oleozinele descrise ca alergeni majori la pacienții alergici la susan	Leduc V și colab., Allergy 2006, PMID 16436145 (citit doar rezumatul)
Ses i 3 cu 80% omologie cu Ara h 1; ~40% dintre alergicii la susan reacționează la arahide și 25% invers, cu studii contradictorii; 40% dintre alergicii la susan au hipersensibilitate la cel puțin un fruct cu coajă; alergie la susan de 8,8 ori mai frecventă la alergicii la macadamia și de 3,6 ori la cei la alune de pădure	Kaman K și colab., J Food Allergy 2022, PMID 39021852
Reactivitate încrucișată foarte mare în ser (imunoblot) între kiwi, susan, mac, alune de pădure și secară, la pacienți selectați	Vocks E și colab., Allergy 1993, PMID 8506983 (citit doar rezumatul)
Susanul alergen cu declarare obligatorie în UE din 2005	Directiva 2003/89/CE, articolul 2 și anexa IIIa, CELEX 32003L0089
Legea FASTER, semnată pe 23 aprilie 2021, face din susan al 9-lea alergen major în SUA, cu efect din 1 ianuarie 2023	FDA, Food Allergies (pagina actualizată la 11 martie 2026)
Producători care au adăugat susan ca să evite cerințele de curățenie; FDA a refuzat interdicția, dar a scris că practica îngreunează găsirea alimentelor potrivite pentru alergici și că nu o susține (citat preluat de CSPI)	CSPI, declarația despre răspunsul FDA la petiția privind adăugarea susanului (actualizată la 26 iulie 2023)
Unele firme au adăugat cantități mici de făină de susan în produse fără susan, ca să-și reducă răspunderea în loc să facă curățenia cerută	Tam JS și colab., Front Allergy 2023, PMID 37822677
Susanul alergen cu declarare obligatorie; intrare în vigoare la 18 luni de la înregistrare (4 februarie 2011); regulile nu se aplică urmelor din contaminare încrucișată	Canada Gazette Part II, Vol. 145, No. 4, 16 februarie 2011, SOR/2011-28 (Regulations Amending the Food and Drug Regulations, 1220)
PEAL obligatoriu pentru alimentele produse din 25 februarie 2024; stocurile vechi vândute până la 25 februarie 2026	Food Standards Australia New Zealand, Allergen labelling (pagina pentru operatori)
În regulile PEAL, alergenii se scriu îngroșat	Safe Food Production Queensland, Understanding Plain English Allergen Labelling (PEAL) for packaged food
Din decembrie 2024, susanul și produsele derivate („Sesame and products thereof”) sunt pe lista alergenilor care se declară mereu	Codex Alimentarius, CXS 1-1985, General Standard for the Labelling of Prepackaged Foods, secțiunea 4.2.1.4, revizuit la a 47-a sesiune a Comisiei Codex (decembrie 2024), ediția FAO 2026
Ghidul australian numește susanul printre alergenii alimentari comuni din diversificare	ASCIA, Infant feeding and allergy prevention clinical update (actualizat în decembrie 2020)
Ghidul EAACI 2020 face recomandări de introducere doar pentru ou bine fiert și arahide, fără susan	Halken S și colab., Pediatr Allergy Immunol 2021, PMID 33710678 (citit doar rezumatul)
Tabelul alimentelor bogate în oxalat: susan 3.800 mg/100 g (tip nespecificat), spanac crud 1.959 mg; persoanele cu calculi trebuie sfătuite să evite alimentele bogate în oxalat; finanțare parțială de la asociația germană a îmbuteliatorilor de apă minerală (VDM)	Siener R, Nutrients 2021, PMID 34204863
Susanul printre alimentele cu mult oxalat de evitat la pacienții cu hiperoxalurie enterică; fără finanțare externă	Ernsten C și colab., Nutrients 2026, PMID 42280431
Sesamina inhibă in vitro CYP2C9 și CYP2C19; modelare pentru 10 mg/zi; calculul autorilor de ~24 mg/zi din 40 g de semințe și extinderea avertismentului la semințe și ulei, fără date la om; semnal hepatic marginal, cel principal intestinal; autorii cer prudență la rezultatele in vitro	Yin H și colab., RSC Adv 2026, PMID 41799916
La șobolani, 3 zile de sesamină, fără diferențe la Cmax, Tmax și AUC pentru diclofenac (substrat CYP2C9)	Sakaki T și colab., Yakugaku Zasshi 2018, PMID 29503429 (citit doar rezumatul)
Meta-analiză cu 13 studii randomizate, 521 de participanți, 4-12 săptămâni. Formele au fost amestecate: capsule cu 200 mg sesamină, 30 ml ulei, 40 și 50 g semințe, batoane cu 25 g susan, capsule cu șrot de susan negru. Cumulat, nu a găsit o scădere semnificativă a tensiunii, a glicemiei à jeun (P=0,057) sau a lipidelor (TC, LDL, HDL, TG). Diferențe semnificative doar la câțiva indicatori din sânge. Calitatea dovezilor a fost scăzută sau foarte scăzută. Fără finanțare dedicată	Jafari A și colab., Nutr Metab (Lond) 2025, PMID 40069782
Meta-analiză pe 10 studii. Colesterolul total (P=0,14), LDL (P=0,39) și HDL (P=0,16) nu s-au modificat semnificativ. Trigliceridele au ieșit mai mici, cu eterogenitate mare. Dovezile pentru un efect asupra colesterolului sunt insuficiente	Khalesi S și colab., Br J Nutr 2016, PMID 26758593
Meta-analiză pe 6 studii despre tensiune, cu 465 de participanți. Certitudine „very low” la toate rezultatele. Autorii numesc mărimile efectelor „implausible”	Mardani H și colab., Clin Hypertens 2025, PMID 41089589
Meta-analiză pe glicemie cu forme amestecate (ulei, semințe sau făină, sesamină), GRADE „low” la glicemie. Include studiul cu ulei retras în 2025. Tabelul 1 descrie studiile Figueiredo 2008 (28 de femei, 30 g/zi făină degresată, 8 săptămâni, fără diferență la glicemie și HbA1c) și Golzarand 2013 (36 de pacienți, 28 g/zi semințe măcinate, 6 săptămâni, fără diferență la glicemie)	Yargholi A și colab., Evid Based Complement Alternat Med 2021, PMID 34707665
Meta-analiză pe markerii de inflamație, cu forme amestecate (semințe, ulei, sesamină). Include studiul cu ulei retras în 2025 și descrie controlul lotului de la Tabriz altfel decât publicațiile originale	Rafiee S și colab., Evid Based Complement Alternat Med 2021, PMID 34760018
Studiul din 2019 cu ulei de susan (30 ml/zi), inclus în cele două meta-analize din 2021 și retras de revistă în 2025	Farajbakhsh A și colab., Eur J Clin Nutr 2019, PMID 31089253; nota de retragere, Eur J Clin Nutr 2025, PMID 41152598
Meta-analiză cu trei forme: ulei, sesamină și tahini. Trece la tahini studiul pe care altă meta-analiză îl clasifică la semințe măcinate	Sohouli MH și colab., Phytother Res 2022, PMID 35043479
Studiu randomizat, încrucișat, cu placebo izocaloric, pe 33 de adulți supraponderali sau obezi. 25 g/zi susan (circa 50 mg/zi lignani), 5 săptămâni. Lipidele, tensiunea ambulatorie din timpul zilei, CRP, IL-6, TNF-α și F2-izoprostanii nu s-au modificat. Lignanii mamalieni din urină au fost de circa 8 ori mai mulți. Finanțarea nu e declarată în rezumat	Wu JH și colab., Nutr Metab Cardiovasc Dis 2009, PMID 19346113
Studiu randomizat, încrucișat, pe 16 femei după menopauză. Batoane cu 25 g semințe nemăcinate de in, de susan sau amestec, câte 4 săptămâni, cu pauză de 4 săptămâni. Lignanii și acizii grași au fost absorbiți. Lipidele și majoritatea markerilor antioxidanți nu s-au modificat, doar gama-tocoferolul seric a crescut. Finanțare: NSERC și Robin Hood Multifoods Inc	Coulman KD și colab., Mol Nutr Food Res 2009, PMID 19824016
Studiu randomizat, încrucișat, cu placebo din pudră de orez. 26 de femei sănătoase după menopauză înscrise, 24 au terminat. 50 g/zi pudră de semințe, 5 săptămâni, pauză de 3 săptămâni. TC și LDL au diferit semnificativ de placebo. DHEAS a scăzut semnificativ față de placebo. SHBG și 2-hidroxiestrona urinară (n=8) doar au tins să difere (P=0,065 și P=0,090)	Wu WH și colab., J Nutr 2006, PMID 16614415
Făină de susan degresată la femei cu diabet de tip 2. Fără diferență la glicemia à jeun și la HbA1c. Citit doar prin tabelul meta-analizei din 2021	Figueiredo AS, Modesto-Filho J, Rev Bras Farmacogn 2008, DOI 10.1590/s0102-695x2008000100015
Studiu clinic randomizat pe 36 de pacienți cu diabet de tip 2. 28 g/zi semințe măcinate, 6 săptămâni. Fără diferență la glicemia à jeun față de control. Publicat în persană, citit doar prin tabelul meta-analizei din 2021	Golzarand M și colab., Iranian Journal of Endocrinology and Metabolism 2013, 15(4):333-339
Lotul de la Tabriz: 50 de pacienți cu artroză de genunchi, 40 g/zi semințe plus tratament standard, 2 luni. Controlul e descris ca tratament standard (citit doar rezumatul)	Eftekhar Sadat B și colab., Int J Rheum Dis 2013, PMID 24164846
Același lot de 50 de pacienți (25+25), 40 g/zi, 2 luni. Lipidele și markerii de oxidare nu au diferit între grupuri (P>0,05)	Khadem Haghighian M și colab., Health Promot Perspect 2014, PMID 25097842
A treia publicație din același lot. Aici controlul e descris ca 40 g/zi pudră placebo (citit doar rezumatul)	Khadem Haghighian M și colab., Acta Med Iran 2015, PMID 25871017
Singurul studiu randomizat cu susan negru găsit: 30 de adulți cu prehipertensiune (15+15), 2,52 g/zi șrot de susan negru prăjit, presat, măcinat și amestecat cu un adsorbant, în capsule, 4 săptămâni. Rezultatele sunt raportate mai ales ca înainte/după în grupul tratat. Rezumatul și metodele se contrazic la sexul participanților. Grant Khon Kaen University. Conflict de interese declarat: autorii cer un brevet pe șrotul de susan negru, preparat ca varianta comercială	Wichitsranoi J și colab., Nutr J 2011, PMID 21827664
La om, sesamina din susan e transformată în enterolactonă. 4 subiecți, o doză unică de semințe	Peñalvo JL și colab., J Nutr 2005, PMID 15867281
Femei după menopauză, batoane cu 25 g semințe întregi de susan, de in sau amestec. Excreția urinară de lignani mamalieni a fost la fel după susan ca după in. Designul e identic cu studiul din 2009, probabil același lot; după OpenAlex, aceiași finanțatori (NSERC și Robin Hood)	Coulman KD și colab., Nutr Cancer 2005, PMID 16201847
Capsule cu 60 mg/zi sesamină. 3 din 6 coautori sunt de la institutul de cercetare al unui producător de suplimente	Miyawaki T și colab., J Nutr Sci Vitaminol 2009, PMID 19352068
Capsule cu 200 mg/zi sesamină, ca exemplu de doză din studiile cu sesamină (citit doar rezumatul)	Helli B și colab., J Am Coll Nutr 2016, PMID 26151734
Capsule cu 200 mg/zi sesamină, nu semințe (citit doar rezumatul)	Mohammad Shahi M și colab., J Diet Suppl 2017, PMID 27450646
Studiu deschis cu ulei de susan de o anumită marcă, la pacienți sub tratament (citit doar rezumatul)	Sankar D și colab., J Med Food 2006, PMID 17004907
Studiu deschis în care pacienții au primit ulei de susan de o anumită marcă, circa 35 g/zi, 60 de zile (citit doar rezumatul)	Sankar D și colab., Clin Nutr 2011, PMID 21163558
Recenzie despre produsele naturale pentru părul cărunt, cu căutare în PubMed, Web of Science, ClinicalTrials.gov și CNKI, ianuarie 2005-iunie 2025. Nu pomenește susanul negru. Pentru sesamină citează doar un studiu pe celule	Zhu C și colab., Chin Med 2026, PMID 41634821
Recenzie sistematică despre „seed cycling” (in, dovleac, susan, floarea-soarelui pe fazele ciclului). Studiile sunt mici, iar autorii cer studii randomizate mai mari (citit doar rezumatul)	Nagarajan DR și colab., Cureus 2025, PMID 41018334
Studiu deschis, cu un singur braț și fără grup de comparație, pe capsulele de „seed cycling” ale unei firme, care conțineau și Vitex agnus-castus și psyllium (citit doar rezumatul)	O'Gorman E și colab., Cureus 2026, PMID 42639569
Susanul, alergen la pct. 11 din anexa II („Semințe de susan și produse derivate”), fără excepții, spre deosebire de soia (pct. 6, patru excepții, printre ele uleiul complet rafinat); evidențierea grafică în lista de ingrediente și scutirea când numele produsului trimite clar la susan (art. 21); actul de punere în aplicare pentru prezența neintenționată a alergenilor (art. 36) neadoptat; scutirea de declarație nutrițională doar pentru produsele neprelucrate (anexa V); VNR calciu 800 mg și pragul de 15% la 100 g (anexa XIII partea A); factorul de 4 kcal/g pentru proteine (anexa XIV)	Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, art. 21 alin. (1), art. 36, anexa II pct. 6 și 11, anexa V pct. 1, anexa XIII partea A și anexa XIV, CELEX 02011R1169-20250401
Etichetarea de precauție („poate conține”) se folosește doar unde prevenirea nu poate fi aplicată eficient și niciodată în locul măsurilor de prevenire; ghid fără forță obligatorie	Comunicarea Comisiei 2022/C 355/01 privind sistemele de management al siguranței alimentare (HACCP și gestionarea alergenilor), CELEX 52022XC0916(01)
Nicio intrare găsită pentru susan, Sesamum, ulei de susan sau sesamină, nici autorizată, nici respinsă; cererea generică pentru lignani figurează ca neautorizată	Comisia Europeană, Registrul UE al mențiunilor nutriționale și de sănătate, consultat la 6 octombrie 2026 (2.337 de intrări); intrarea POL-HC-7509 „Lignans”, neautorizată
Mențiunile autorizate pentru calciu se pot folosi doar pentru alimentele care sunt cel puțin „sursă de calciu”	Regulamentul (UE) nr. 432/2012, mențiunile pentru calciu, condițiile de utilizare, CELEX 02012R0432-20250820
Indicația „Agricultură UE”, „Agricultură non-UE” sau „Agricultură UE/non-UE” lângă sigla ecologică; „UE”/„non-UE” pot fi înlocuite sau completate cu numele țării doar dacă toate materiile prime agricole au fost cultivate acolo; ingredientele ignorate pot fi în total cel mult 5% din greutatea materiilor prime agricole; ancheta oficială și interdicția provizorie când se găsesc substanțe neautorizate în produse ecologice	Regulamentul (UE) 2018/848, art. 29 și art. 32 alin. (2), CELEX 02018R0848-20250325
LMR 0,05* mg/kg, la limita de cuantificare, aplicabil din 30.12.2015; reziduul definit ca sumă a oxidului de etilenă și a 2-cloretanolului	EU Pesticides Database (Comisia Europeană, DG SANTE), oxid de etilenă pe semințe de susan (cod 0401040), Regulamentul (UE) 2015/868
Niveluri de oxid de etilenă de peste 1.000 de ori LMR notificate în RASFF în septembrie 2020; substanță neaprobată, clasificată mutagenă, cancerigenă și toxică pentru reproducere, categoria 1B; extinderea certificatului deja cerut pentru Salmonella cu analizele de pesticide și controlul fizic la 50%	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1540, considerentele (3)-(7) și anexa, CELEX 32020R1540
Prima notificare RASFF a Belgiei pe 9 septembrie 2020; distribuție în 24 de state membre și 9 țări terțe; retragere și rechemare confirmate de toate statele membre prezente; retragerea oricărui susan peste 0,05 mg/kg și a produselor derivate	Comisia Europeană, Food and Feed Crisis Coordinators meeting of 9 October 2020, Summary record (incidentul cu oxid de etilenă în semințele de susan)
Retragerea produselor compuse; contestări în instanță; informațiile indică o folosire intenționată a oxidului de etilenă pentru reducerea contaminării microbiologice; neconformități și la alte origini, alte produse și produse ecologice	Comisia Europeană, Summary records PAFF Committee, Section Phytopharmaceuticals, Pesticide Residues, 23-24 noiembrie 2020 (pct. 6) și 22-23 februarie 2021 (pct. 4)
Controlul pentru oxid de etilenă la semințele de susan coborât la 30% pe motiv de conformitate mai bună	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/286, considerentele (21)-(22), CELEX 32024R0286
Controlul pentru oxid de etilenă coborât la 20% pe motiv de conformitate mai bună	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/3153, considerentul (15), CELEX 32024R3153
Intrările pentru semințe de susan, tahini și halva, cu țara, pericolul și frecvența controalelor fizice; diferența dintre anexa I și anexa II; condiția absenței salmonelei în 25 g pentru intrările din anexa II la Salmonella; nicio intrare pentru aflatoxine la susan	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1793, art. 10 și anexele I și II, CELEX 02019R1793-20260630
Ultimul act care a modificat Regulamentul 2019/1793 până la 22 octombrie 2026	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/1206, CELEX 32026R1206
Susanul la „alte semințe oleaginoase”; aflatoxine B1 2,0 µg/kg și suma 4,0 µg/kg la consumator, 8,0 și 15,0 µg/kg înainte de sortare; cadmiu 0,10 mg/kg; plumb fără limită la semințe oleaginoase, 0,10 mg/kg la uleiuri și grăsimi	Regulamentul (UE) 2023/915, anexa I pct. 1.1.4, 1.1.5, 3.1.18, 3.2.11.1 și nota (1), CELEX 02023R0915-20260819
Niciun criteriu pentru Salmonella la susan sau tahini (singurul rând pentru semințe privește semințele germinate); criteriul pentru Listeria monocytogenes, 100 ufc/g pe durata de valabilitate, la alimentele gata de consum	Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, anexa I cap. 1 pct. 1.3 și 1.18, CELEX 02005R2073-20260701
121 de cazuri confirmate din ianuarie 2019 în 5 țări UE/SEE, 6 serotipuri, niciun deces, 45,4% copii de până la 10 ani, 42,3% spitalizați din 52 de cazuri cu date, 14 loturi pozitive de tahini și halva din Siria, vehicul „probabil”, trasabilitate incompletă, 8 cazuri în Canada și 6 în SUA	ECDC și EFSA, Multi-country outbreak of multiple Salmonella enterica serotypes linked to imported sesame-based products, Rapid Outbreak Assessment, 14 octombrie 2021, DOI 10.2903/sp.efsa.2021.EN-6922
92 de infecții noi raportate până în iunie 2023	ECDC și EFSA, Minutes of the 4th joint meeting of the ECDC Food- and Waterborne Diseases Network and the EFSA Zoonoses Network, 19 septembrie 2023
16 bolnavi în 9 state; o persoană spitalizată a murit, infecția cu Salmonella nu a fost considerată factor care a contribuit la deces	CDC, Multistate Outbreak of Salmonella Montevideo and Salmonella Mbandaka Infections Linked to Tahini Sesame Paste, Final Update, 21 iunie 2013
8 cazuri în 4 state, 0 spitalizări, 0 decese (focarul din 2018)	CDC, Outbreak of Salmonella Concord Infections Linked to Tahini, Final Update, 27 februarie 2019
4 bolnavi la alerta inițială din 2019	CDC, comunicat de presă din 20 mai 2019 despre un focar de Salmonella Concord legat de tahini

Notă

Textul are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Pentru susan nu există nicio mențiune de sănătate autorizată în Uniunea Europeană. Cifrele de compoziție provin din baze de date, din avize și din studii publicate și nu descriu produsele din magazin.