Lecitina De Soia: Ce Este, Câtă Colină Are Și Ce Spune Legea UE

Pe scurt - Lecitina din comerț e un amestec, nu o singură substanță. După Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), lecitina alimentară are în jur de 60% fosfolipide, grăsimi cu fosfor care țin la un loc apa și uleiul. Restul e mai ales grăsimea obișnuită din ulei. Nu e nici vitamină, nici proteină, iar fosfatidilcolina (PC), fosfolipidul care conține colină, e doar o parte din ea. - Lecitina lichidă își păstrează uleiul, iar din pudra degresată s-a scos cea mai mare parte din el. După datele industriei prezentate la EFSA, PC face 12,7-16,7% din lecitina de soia lichidă și 16,8-22,2% din cea degresată. Granulele nu sunt neapărat degresate, iar cât are un produs anume spune fișa lui tehnică. - E 322 e codul lecitinei ca aditiv, permis în multe alimente „quantum satis”, adică fără plafon numeric, după buna practică de fabricație. EFSA a conchis în 2017 că nu e nevoie de o doză zilnică admisibilă în cifre și nu a găsit motive de îngrijorare de la vârsta de 12 săptămâni în sus, la utilizările raportate de industrie, dar avizul privește aditivul, la nivelurile raportate, nu lecitina mâncată ca atare, cu lingura. - Pentru lecitină nu e autorizată nicio mențiune de sănătate. Registrul UE are 18 intrări pentru lecitină, lecitină de soia și fosfatidilcolină, toate neautorizate. Colina are trei mențiuni autorizate, valabile doar pentru alimentele cu cel puțin 82,5 mg de colină la 100 g, la 100 ml sau la o porție. Ele aparțin colinei, nu lecitinei. - Cifrele de colină pentru lecitină diferă mult după sursă. Departamentul Agriculturii al SUA (USDA) dă 350 mg la 100 g pentru o lecitină care pare lichidă, o valoare calculată, fără măsurători. EFSA calculează pe date ale industriei o colină eliberabilă teoretic de 1.670-2.200 mg la 100 g în lecitina de soia lichidă și de 2.220-2.930 mg în cea degresată. Niciuna nu descrie un produs anume și niciuna nu dă lecitinei mențiunile autorizate ale colinei. - Studiile care au comparat lecitina cu un ulei cu acizi grași asemănători nu au găsit o diferență la colesterol, iar cele despre memorie nu au arătat un beneficiu clinic clar. În 2010, cererile despre colesterol și memorie au primit aviz negativ de la EFSA. Studiul citat des pentru colesterol, tot din 2010, a comparat fiecare grup doar cu el însuși. O recenzie Cochrane din 2003, pe 12 studii, a conchis că dovezile nu susțin folosirea lecitinei la pacienții cu demență. Cine are o problemă de sănătate întreabă medicul. - Lecitina de soia păstrează urme de proteină de soia, iar soia e alergen pe lista UE, fără excepție pentru lecitină. După EFSA, reacțiile după ingestie sunt raportate rar, dar nu pot fi excluse. Cine are alergie la soia, la arahide, la alte leguminoase sau la polen de mesteacăn întreabă medicul alergolog, iar pentru sarcină, alăptare, copii, boli sau tratamente întreabă medicul. - În bucătărie lecitina e un emulsifiant, iar în ciocolată e permisă, nu obligatorie. Într-un studiu din 2024 pe o ciocolată industrială, mai multă lecitină a ridicat pragul de curgere în toate loturile, deci nu a făcut automat ciocolata mai fluidă. Aerul și căldura grăbesc oxidarea, de aceea lecitina se ține în recipient bine închis, la loc răcoros.

„Lecitina” se caută în România, în medie, de aproximativ 8.100 de ori pe lună, după un planificator de cuvinte-cheie, cu un vârf de aproximativ 12.100 de căutări în ianuarie 2026. „Lecitina beneficii” are aproximativ 320 de căutări pe lună, iar „lecitina de soia” și „lecitina contraindicatii” au fiecare aproximativ 210.

Printre rezultate circulă multe afirmații fără surse. Unele pagini dau cantități pe zi care diferă între ele de până la 25 de ori, iar altele fac promisiuni despre memorie, colesterol, ficat și alăptare. Nu le preluăm. Pe unele le luăm pe rând în „Ce e mit despre lecitină”, iar despre ficat și alăptare scriem la „Memoria, ficatul, alăptarea și sportul: de unde vin promisiunile”.

Articolul merge de la ce este lecitina și cum se face la legea UE, colină, studii, alergie, bucătărie și păstrare. În afara volumelor de căutare, cifrele vin din baze de date, avize EFSA, studii publicate, legislație și surse tehnice și descriu alimentul în general. Verificările din text au fost făcute până la 20 octombrie 2026.

Ce este lecitina

În comerț, „lecitina” nu e o singură substanță, ci un amestec. După o evaluare EFSA din 2017, care preia un raport din 1982, lecitina alimentară are în jur de 60% fosfolipide. Restul sunt trigliceride, adică grăsimea obișnuită din ulei, plus steroli și glucide.

Fosfolipidele sunt grăsimi de un fel aparte. Au o parte care se amestecă bine cu uleiul, cei doi acizi grași, și o parte cu fosfor, care se leagă de apă. De aceea pot ține la un loc apa și uleiul, adică sunt emulsifianți. Principalele fosfolipide din lecitină sunt:

• Fosfatidilcolina (PC): are legată de fosfor o moleculă de colină.
• Fosfatidiletanolamina (PE): are în același loc etanolamină.
• Fosfatidilinozitolul (PI): are în același loc inozitol.
• Acidul fosfatidic (PA): forma de bază, fără nimic în plus pe fosfor.

Același cuvânt, două sensuri. Vocabularul bibliotecii medicale a SUA (MeSH) are două intrări separate, „Lecithins”, un amestec complex de fosfolipide, glicolipide și trigliceride, și „Phosphatidylcholines”, o singură clasă de molecule. Aceeași descriere notează că „lecitină” e folosit uneori, mai lax, pentru fosfatidilcolină. Aici, „lecitină” înseamnă amestecul comercial. Diferența contează la cifre, pentru că lecitina e doar în parte fosfatidilcolină.

Lecitina nu e vitamină. În legea UE apare ca aditiv alimentar, sub numărul E 322. Nici colina din ea nu e printre cele 13 vitamine și 14 minerale care se pot declara pe etichetă, din anexa XIII a Regulamentului (UE) 1169/2011.

Lecitina nu e proteină. Din boabe rămân în ea doar urme de proteine, în lecitina de soia degresată sub 0,05%, după valorile adunate de EFSA în 2017. Cifrele și ce înseamnă ele pentru alergici sunt la „Alergia la soia și lecitina”.

Lecitina lichidă, granulele și pudra

Specificația UE pentru E 322, adică cerințele de puritate din Regulamentul (UE) 231/2012, descrie lecitinele ca lichid, semilichid vâscos sau pulbere, de culoare brună. Diferența ține mai ales de cât ulei a rămas în produs.

• Lecitina lichidă își păstrează uleiul, ca lecitina alimentară obișnuită, cu în jur de 60% fosfolipide.
• Pudra degresată e lecitina din care s-au scos cele mai multe trigliceride. La același gram rămân mai multe fosfolipide. Lecitinele rafinate, cu peste 95% fosfolipide, sunt pudre moi, galben-brune, după o asociație a industriei citată de EFSA. Legea cere mai puțin, iar cât are un produs anume spune fișa lui tehnică.
• Granulele nu sunt neapărat degresate. EFSA dă o densitate și pentru lecitina brută comercială sub formă de granule, deci forma singură nu arată cât ulei a rămas.

Cât PC are fiecare formă arată tabelul de la „Lecitina de soia, de floarea-soarelui, de ou și de rapiță”. După datele industriei, chiar și în lecitina degresată fosfatidilcolina e cam o cincime din produs.

Insolubilul în acetonă. Fosfolipidele nu se dizolvă în acetonă, iar uleiul se dizolvă. Partea care rămâne nedizolvată, „insolubilul în acetonă”, e folosită de aceea ca măsură aproximativă a fosfolipidelor. Specificația E 322 cere cel puțin 60% insolubil în acetonă (56% la lecitinele hidrolizate) și cel mult 2% pierdere la uscare. Lecitina brută poate trece deja de prag. După literatura citată de un studiu din 2024 la o rafinărie de ulei de soia, gumele uscate din degomarea cu apă au 62-70% insolubil în acetonă.

Fișa USDA nu descrie o pudră. În bazele SR Legacy și Foundation ale USDA am găsit o singură fișă de lecitină, „Oil, soybean lecithin”. E o lecitină lichidă, cu 100 g grăsimi la 100 g și date de bază din 1979. Fișa dă 0 mg fosfor și 0 la toate mineralele, deși orice fosfolipid conține fosfor, iar specificația UE cere chiar un test pozitiv pentru fosfor. Proteinele, 0,0 g, nu au nicio măsurătoare în spate. De aceea nu folosim fișa pentru pudră, minerale sau proteine. O fișă USDA pentru pudră sau granule nu am găsit.

Cum se face lecitina de soia

EFSA descrie procesul după o lucrare tehnică din 2012. Uleiul de soia are 1,5-3% fosfolipide, după o recenzie din 2026 (Bahi și colab.), iar din ele se face lecitina.

• Uleiul brut: boabele se presează și rezultă uleiul brut.
• Degomarea: în ulei se adaugă apă, care hidratează fosfolipidele, iar amestecul se încălzește la 70 °C timp de 30-60 de minute. Fosfolipidele hidratate nu mai rămân în ulei și formează o „gumă” umedă, separată prin centrifugare. EFSA scrie și că lecitinele se separă de trigliceride printr-o degomare pe membrane.
• Lecitina brută: după uscare, guma devine un fluid brun, foarte vâscos.
• Degresarea: lecitina brută se amestecă cu acetonă, care dizolvă trigliceridele și acizii grași. Rămân fosfolipidele, sub formă de pudră degresată. Recenzia lui Bahi și colab. pomenește și degresarea cu dioxid de carbon supercritic.
• Fracționarea cu alcool: fosfatidilcolina trece în partea care se dizolvă în alcool, iar partea nedizolvată e bogată în fosfatidilinozitol. Prima formează mai ușor emulsii de ulei în apă, a doua de apă în ulei.
• Hidrolizarea: o enzimă, fosfolipaza A2, scoate unul din cei doi acizi grași ai fosfolipidelor. Rezultă lizolecitine. Enzima se inactivează prin căldură, iar specificația cere ca produsul final să nu mai arate activitate enzimatică.

Albirea. Dacă e cerută, la degomare se folosește în locul apei o soluție de peroxid de hidrogen de 0,3-1,5%, sau peroxidul se adaugă după. EFSA notează că industria folosește și peroxid de benzoil, dar că, după regulamentul UE, la E 322 se poate folosi doar peroxidul de hidrogen. Specificația admite o albire ușoară, în mediu apos, care nu trebuie să modifice chimic fosfolipidele.

Solvenții și legea. Directiva 2009/32/CE stabilește solvenții de extracție permiși la producția de alimente și ingrediente, dar articolul 1 o exclude pentru solvenții folosiți la producția aditivilor alimentari. Ca aditiv E 322, lecitina iese deci din sfera directivei, iar specificația E 322 nu are o limită pentru solvenți. Statele membre trebuie totuși să vegheze ca aditivii să nu lase în alimente reziduuri de solvenți periculoase pentru sănătate. Vândută ca aliment, lecitina intră sub directivă. Acetona se folosește atunci după bunele practici de fabricație, iar hexanul are limite numerice, de exemplu 1 mg/kg în grăsimi și uleiuri.

Pe 5 loturi raportate de industrie la EFSA, din 2007-2009, reziduurile au fost sub 1 mg/kg hexan, cel mult 2,5 mg/kg acetonă și cel mult 3,8 mg/kg etanol.

În producția ecologică, Regulamentul (UE) 2018/848 permite la procesare doar aditivii și adjuvanții tehnologici de pe o listă. Lista, din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1165, are un singur solvent de extracție, etanolul. Acetona și hexanul nu sunt pe ea.

Lecitina de soia, de floarea-soarelui, de ou și de rapiță

EFSA scria în 2017, după surse din 1995 și 2012, că lecitina comercială vine mai ales din uleiul de soia, iar floarea-soarelui, rapița, semințele de bumbac, porumbul și oul au o importanță mică. Specificația E 322 acoperă orice sursă, fără cifre separate pe sursă.

Lecitină	PC, % din produs	PC, % din fosfolipide	Alergen pe lista UE
Soia, lichidă	12,7-16,7	19-21	soia (lecitina nu e exceptată)
Soia, degresată	16,8-22,2	~23	soia (lecitina nu e exceptată)
Soia, hidrolizată	7,7-8,8, plus 3,9-4,6 lizofosfatidilcolină	nu am găsit	soia (lecitina nu e exceptată)
Floarea-soarelui, lichidă	14,3-17,2	nu am găsit	nu e pe listă
Floarea-soarelui, degresată	25,0-27,6	nu am găsit	nu e pe listă
Rapiță (forma nu e precizată)	16,7-18,2	nu am găsit	nu e pe listă
Ou (fosfolipidele din gălbenuș)	nu am găsit	~71-77	ouă

„% din produs” vine din date de lot trimise la EFSA în 2017 de asociația europeană a producătorilor de lecitină (ELMA), adică date ale industriei, fără numărul de loturi. Cele două coloane de procente nu se compară între ele, pentru că se raportează la alt întreg. „% din fosfolipide” vine din două recenzii din 2026, Bahi și colab. (~71% la gălbenuș, ~23% la soia degresată, 19-21% la soia lichidă) și Abou-Emera și Aladhadh (72-77% la gălbenuș). La ou, cifrele privesc fosfolipidele din gălbenuș, nu o lecitină de ou din comerț, care nu are în UE o specificație de compoziție separată. Lista UE e anexa II a Regulamentului (UE) 1169/2011.

Ce se vede pe aceeași unitate. Raportat la fosfolipide, în gălbenușul de ou fosfatidilcolina are o pondere de circa trei ori mai mare decât în lecitina de soia degresată, după Bahi și colab. Raportat la produs, lecitina de floarea-soarelui degresată are mai multă decât cea de soia degresată, după datele industriei. Bahi și colab. notează că profilul depinde de soi, de condițiile de cultură, de mediu și de procesare.

Lecitina de ovăz, adăugată în 2022 ca aditiv separat, E 322a (Regulamentul (UE) 2022/1023), e un ulei de ovăz fracționat, bogat în lipide polare, mai ales galactolipide. Se extrage numai cu etanol, cu cel mult 300 mg/kg etanol rămas.

Alergenii. Pe lista UE a celor 14 alergeni, ouăle sunt la pct. 3, fără excepții, iar soia la pct. 6, cu excepții care nu cuprind lecitina. Floarea-soarelui și rapița nu sunt pe listă, ceea ce nu înseamnă că nimeni nu e alergic la ele (vezi „Alergia la soia și lecitina”).

E 322, lecitina pe care o mănânci deja

E 322 este codul sub care lecitinele apar pe etichete ca aditiv, de obicei ca emulsifiant, adică substanța care ține amestecate grăsimea și apa. În Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, care listează aditivii permiși în UE, E 322 face parte din Grupa I, un grup de aditivi permiși în multe categorii de alimente, „quantum satis”.

Quantum satis nu înseamnă orice cantitate. Regulamentul îl definește ca lipsa unui nivel maxim numeric, cu aditivul folosit după buna practică de fabricație, cât e nevoie pentru efectul dorit și fără să inducă în eroare consumatorul.

Pentru câteva categorii există totuși limite numerice.

Categoria de alimente	Limita pentru E 322
Grăsimi și uleiuri practic fără apă (fără uleiurile virgine și cele de măsline)	30.000 mg/kg
Formule pentru sugari și formule de continuare	1.000 mg/kg
Alimente pe bază de cereale și alimente pentru sugari și copii mici	10.000 mg/kg
Băuturi pe bază de lapte pentru copiii mici (categorie adăugată prin Regulamentul (UE) 2025/2058)	10.000 mg/kg

Notă. La produsele pentru sugari și copii mici, limitele privesc produsul gata de consum, preparat după instrucțiunile producătorului. În formulele pentru sugari, în cele de continuare și în băuturile pentru copiii mici, dacă se folosesc împreună mai mulți dintre emulsifianții E 322, E 471, E 472c și E 473, limita fiecăruia scade proporțional. Sursa: Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, anexa II, versiunea consolidată din 18 august 2026.

În ciocolată și în produsele din cacao, E 322 are o rubrică proprie, tot quantum satis. Detaliile sunt la „Lecitina în ciocolată”.

Ce a spus EFSA în 2017. EFSA a reevaluat E 322 ca aditiv și a conchis că, pentru acest aditiv, nu e nevoie de o doză zilnică admisibilă exprimată în cifre. La utilizările raportate de industrie, experții EFSA nu au găsit motive de îngrijorare de la 1 an în sus și nici la sugarii de 12 săptămâni-11 luni. Nu au găsit îngrijorare nici pentru colina eliberată din E 322, pentru că aportul total rămâne sub limita superioară stabilită de Institutul de Medicină al SUA (IOM), o limită americană, nu una a UE.

Ce nu a acoperit avizul. Experții scriu explicit că nu au luat în calcul expunerea la lecitina folosită ca ingredient în suplimente și în alte alimente. Concluzia privește deci E 322 ca aditiv, la nivelurile raportate, nu lecitina mâncată ca atare, cu lingura. Tot în 2017, EFSA a notat că lipsesc studii de toxicitate asupra reproducerii și că datele despre dezvoltarea creierului sunt insuficiente. Detaliile sunt la „Sarcina, copiii, medicamentele și contaminanții”.

Ce a spus EFSA în 2020. Avizul din 2017 nu se aplica sugarilor sub 12 săptămâni. Al doilea aviz, din 2020, a privit sugarii sub 16 săptămâni și a conchis că E 322 din formulele pentru sugari nu ridică probleme de siguranță până la limita maximă permisă. Experții au propus și o specificație mai strictă, cu limite mai mici pentru arsen, plumb și mercur, o limită nouă pentru cadmiu și absența bacteriei Cronobacter sakazakii în 10 g.

În versiunea consolidată din 18 august 2026, specificația avea tot limitele vechi pentru metale și nicio limită pentru cadmiu (vezi „Sarcina, copiii, medicamentele și contaminanții”).

Ce nu are voie să scrie un produs cu lecitină

În UE, mențiunile de sănătate de pe alimente trebuie să fie autorizate. Lista mențiunilor generale autorizate e în Regulamentul (UE) nr. 432/2012, iar cererile evaluate, autorizate sau nu, apar în registrul UE al mențiunilor, ținut de Comisia Europeană.

Pentru lecitină, lecitina de soia și fosfatidilcolină, registrul are 18 intrări, toate neautorizate. Cererile priveau:

• inima și colesterolul;
• metabolismul grăsimilor;
• memoria, cogniția și funcția neurologică;
• oboseala musculară și funcția neuromusculară;
• membrana celulelor și imunitatea.

Alte 5 cereri, pentru fosfatidilserină, un alt fosfolipid, sunt și ele neautorizate.

De ce nu au fost autorizate. În avizul EFSA din 2010, cererile despre colesterol s-au sprijinit pe o recenzie din 1989 cu 24 de studii, cele mai multe mici și necontrolate. Singurele patru care au comparat lecitina cu un ulei cu acizi grași asemănători (de soia, de porumb, de floarea-soarelui sau de șofrănel) nu au găsit efect asupra colesterolului. EFSA a conchis că nu s-a stabilit un efect propriu al fosfatidilcolinei din soia asupra colesterolului.

La memorie, multe studii trimise foloseau colină, citicolină sau fosfatidilserină, nu lecitină de soia. Studiul cu lecitină de soia, unul din 1993 pe 80 de studenți, cu doze unice de 18,2 sau 45,5 g, a folosit un preparat cu alte componente care puteau influența rezultatul. EFSA a notat că nu s-a dat niciun studiu cu fosfatidilcolină de soia în populația țintă, adică la oamenii cărora li se adresa mențiunea. Avizul a judecat doar studiile trimise cu cererile, nu toată literatura.

Ce mențiuni există pentru colină. Colina are trei mențiuni autorizate, cu textul oficial:

• „Colina contribuie la metabolismul normal al homocisteinei”;
• „Colina contribuie la metabolismul normal al lipidelor”;
• „Colina contribuie la menținerea funcției normale a ficatului”.

Se pot folosi doar pentru alimentele care conțin cel puțin 82,5 mg de colină la 100 g, la 100 ml sau la o porție. Sunt mențiuni ale colinei, nu ale lecitinei, și cer dovada cantității de colină din alimentul respectiv. Cifrele de colină pentru lecitină, din „Colina: valorile de referință și cât poate elibera lecitina”, sunt teoretice sau calculate și nu arată că vreun produs îndeplinește această condiție.

Acidul linoleic (AL), un acid gras omega-6, are și el o mențiune autorizată, „Acidul linoleic contribuie la menținerea concentrațiilor normale ale colesterolului din sânge”. Alimentul trebuie să aibă cel puțin 1,5 g de AL la 100 g și la 100 kcal. Consumatorul trebuie informat că efectul benefic se obține la un consum zilnic de 10 g de AL. Și această mențiune aparține nutrientului, nu lecitinei, pentru care EFSA nu a stabilit un efect propriu asupra colesterolului.

„Sursă de colină” nu se poate scrie. O mențiune nutrițională, despre conținut, e permisă doar dacă apare în anexa Regulamentului (CE) nr. 1924/2006. La vitamine și minerale, „sursă de” se raportează la valorile de referință din anexa XIII a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, iar colina nu are valoare de referință. „Bogat în colină” nu are nici el rubrică. „Conține colină” e posibil numai dacă sunt îndeplinite condițiile din articolul 5, adică substanța e prezentă într-o cantitate semnificativă și are un efect benefic dovedit.

Prin comparație, inulina nativă din cicoare are o mențiune de sănătate autorizată pe numele ei, despre care am scris în ghidul despre inulină. Lecitina nu are niciuna.

Alergenii, OMG și producția ecologică

Soia este alergen în anexa II a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, cu patru excepții pentru produse obținute din ea:

• uleiul și grăsimea de soia complet rafinate;
• tocoferolii naturali (E 306 și formele D-alfa);
• fitosterolii și esterii lor;
• esterul de stanol vegetal.

Lecitina nu e printre excepții și nu am găsit vreun act UE care să o excepteze. EFSA a explicat în 2017 că reacțiile la lecitina de soia și de ou vin din proteinele rămase în lecitină, iar specificația E 322 nu are o limită pentru aceste proteine. Ce înseamnă asta pentru cine e alergic scriem la „Alergia la soia și lecitina”.

Cum se declară. Când lecitina din soia e ingredient într-un aliment, cum ar fi ciocolata sau biscuiții, denumirea alergenului, aici soia, se pune în evidență în lista de ingrediente „printr-un set de caracteristici grafice care o diferențiază clar de restul listei de ingrediente”, după articolul 21. Fără listă de ingrediente, se scrie „conține” urmat de numele alergenului.

Pentru OMG, adică organismele modificate genetic, există două regulamente. După Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, lecitina din soia modificată genetic e un aliment „produs din OMG-uri”, iar considerentele regulamentului pomenesc explicit și aditivii. Se etichetează cu „produs din soia modificată genetic”, chiar dacă ADN-ul sau proteina modificată nu mai pot fi detectate în produsul final. Pragul de 0,9% pe ingredient se aplică doar prezenței accidentale sau inevitabile tehnic și nu e o toleranță pentru soia modificată folosită intenționat. Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 cere ca informația să circule în scris pe lanțul comercial și să fie păstrată 5 ani.

În producția ecologică, Regulamentul (UE) 2018/848 interzice OMG-urile, produsele obținute din ele și pe cele obținute prin ele. Operatorii se pot baza pe etichete și pe declarațiile furnizorilor.

Lângă sigla ecologică a UE, în același câmp vizual, trebuie scris unde au fost cultivate materiile prime agricole:

• „Agricultură UE”: cultivate în UE;
• „Agricultură non-UE”: cultivate în țări din afara UE;
• „Agricultură UE/non-UE”: o parte din UE, o parte din afara ei.

E 322 în alimentele ecologice. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1165 permite E 322 în alimentele ecologice procesate, de origine vegetală și animală, „numai din producția ecologică”. Lecitina adăugată trebuie deci să fie ea însăși ecologică. Steluța de lângă E 322 din listă arată că lecitina se socotește ingredient agricol când se calculează procentul de ingrediente ecologice.

Colina: valorile de referință și cât poate elibera lecitina

Lecitina e pomenită des lângă colină, pentru că PC, unul dintre fosfolipidele ei, are colină în moleculă. Lecitina, PC și colina rămân însă trei lucruri diferite.

Cât recomandă EFSA. EFSA a publicat valorile pentru colină în 2016. Nu a putut stabili un necesar mediu, pentru că niciun indicator măsurabil al aportului sau al rezervelor nu s-a dovedit potrivit. A stabilit de aceea doar aporturi adecvate (AI, după inițialele din engleză), socotite suficiente după cât mănâncă oamenii sănătoși. Un aport sub AI nu înseamnă deficit.

• Adulți: 400 mg pe zi, la fel la adolescenții de 15-17 ani.
• Sarcină: 480 mg pe zi, extrapolate din AI-ul femeilor negravide după creșterea medie în greutate, nu din studii pe dezvoltarea fătului.
• Alăptare: 520 mg pe zi, adică AI-ul femeilor plus cele 120 mg pe zi de colină care trec în lapte în primele 6 luni.
• Sugari și copii: 160 mg pe zi la 7-11 luni și 140-340 mg pe zi la 1-14 ani.

Cum s-a ajuns la 400 mg. O opinie EFSA din 2023 rezumă calculul. Mediile aportului din 12 anchete făcute în 9 țări europene au fost între 270 și 470 mg pe zi, iar mijlocul intervalului, 370 mg, a fost rotunjit în sus. EFSA a ținut seama și de un studiu în care voluntarii au primit o vreme foarte puțină colină, apoi din nou suficientă, și de cantitatea dată în a doua etapă.

Valorile americane sunt altele. IOM a stabilit în 1998 un AI de 550 mg pe zi pentru bărbați și 425 mg pentru femei, 450 mg în sarcină și 550 mg în alăptare.

IOM a fixat și o limită superioară tolerabilă (UL) de 3,5 g pe zi la adulți. A pornit de la 7,5 g pe zi de colină, dată sub formă de clorură. La această doză, unii dintre cei 7 pacienți vârstnici dintr-un studiu pilot din 1977 au avut o ușoară scădere a tensiunii. Au mai contat rapoartele de miros corporal de pește la doze de 8-20 g pe zi. A împărțit cifra la 2, pentru incertitudine, și a rotunjit în jos cele 3,75 g. IOM scrie că nu are date suficiente care să arate o doză fără efecte.

EFSA nu are o limită proprie. În opinia din 2023 scrie că nu a stabilit până acum un UL pentru colină și amintește UL-ul propus de IOM.

Cât mănâncă europenii. Un studiu din 2015 a combinat baza de date a EFSA despre consum cu tabelele de compoziție USDA. Autorii numesc folosirea compoziției americane principala limită a calculului. La adulții de 18-65 de ani au găsit medii de 291-468 mg pe zi, fără suplimente. Tot ei scriu că, dată fiind definiția AI, pentru majoritatea grupurilor nu se poate trage o concluzie despre adecvarea aportului. Comparația cu cei 400 mg ar fi și circulară, pentru că AI-ul EFSA a pornit chiar de la astfel de aporturi.

Colina din alimente obișnuite. Tabelul vine din baza USDA FoodData Central, unde doar oul întreg are valori măsurate afișate, 6 la număr. Unde baza USDA dedicată colinei, din 2008, dă altă cifră, am trecut intervalul.

Aliment	Starea alimentului	Colină, mg la 100 g
Ou întreg	crud	250-294
Gălbenuș de ou	crud	680-820
Ficat de vită	crud	333
Ficat de pui	crud	194
Piept de pui, fără piele	crud	82,1
Somon de Atlantic, de crescătorie	crud	78,5-88
Soia, boabe mature	crude	116-120
Broccoli	crud	18,7

Notă. Alimentele sunt americane. La gălbenuș, 680 a fost analizat în 2008, iar 820 e calculat. Un ou mare are 50 g, după USDA.

Câtă colină are lecitina. Cele două surse diferă mult. Pentru lecitina lichidă, cifra EFSA e de circa 5-6 ori mai mare decât cea USDA.

• USDA: singura fișă pentru lecitină, „Oil, soybean lecithin”, dă 350 mg colină la 100 g. După densitatea porțiilor, pare să fie lecitină lichidă. Valoarea e calculată, cu 0 date analitice, iar baza din 2008 nu are lecitină deloc.
• EFSA: reevaluarea din 2017 a E 322 calculează, pe date ELMA, colina care s-ar putea elibera teoretic din PC. Rezultă 1.670-2.200 mg la 100 g în lecitina de soia lichidă și 2.220-2.930 mg în cea degresată. În concluzii, EFSA vorbește și de un conținut „măsurat” de cel mult 3,4% colină în lecitinele comerciale, dar cifra e maximul aceluiași calcul teoretic, atins de lecitina de floarea-soarelui degresată. La soia, maximul calculat e 2,93%.

După EFSA, colina eliberată reprezintă cel mult aproximativ 13% din greutatea PC.

Un calcul, nu o recomandare. Tabelul arată cât ar ieși la 3 g și la 5 g de lecitină de soia. Sunt doar exemple de calcul, nu o cantitate recomandată, și nu arată că vreun produs îndeplinește condiția mențiunilor pentru colină. Conținutul unui produs anume se află doar prin analiză.

Sursa valorii	La 3 g	La 5 g
USDA, lecitină lichidă (valoare calculată)	10,5 mg	17,5 mg
EFSA, soia lichidă (colină eliberabilă teoretic)	50,1-66 mg	83,5-110 mg
EFSA, soia degresată (colină eliberabilă teoretic)	66,6-87,9 mg	111-146,5 mg

Un ou mare are 147 mg colină după FoodData Central și 125 mg după baza din 2008. Într-un studiu din 2021 (Wilcox și colab.), patru ouă mari fierte au avut împreună 467 mg, circa 117 mg pe ou. Cifrele pentru lecitină nu se pun în echivalență cu oul, pentru că vin din date teoretice ale industriei sau dintr-o valoare fără nicio măsurătoare.

TMAO. Trimetilamin-N-oxidul (TMAO) apare în sânge după ce bacteriile din intestin descompun colina și alți compuși din mâncare. Într-un studiu din 2013 pe 40 de adulți sănătoși, TMAO a crescut după ouă și o doză de PC.

În același articol, la 4.007 pacienți trimiși la investigarea arterelor inimii, nivelurile mai mari de TMAO au fost asociate cu mai multe evenimente cardiovasculare. O meta-analiză din 2017, adică o analiză comună a 19 studii observaționale, care urmăresc oameni fără să le dea ceva, a găsit aceeași asociere. Ambele au fost finanțate de Institutele Naționale de Sănătate ale SUA (NIH) și arată o asociere, nu o cauză. O analiză genetică din 2019 nu a găsit o legătură cauzală și indică faptul că diabetul și boala de rinichi cresc TMAO.

În intervenții, forma colinei a contat. Studiul din 2021 (Wilcox și colab.) a fost randomizat, adică participanții au fost împărțiți la întâmplare în grupuri. L-au încheiat după 4 săptămâni 82 de adulți sănătoși, cu funcție renală normală. Colina liberă (411 mg pe zi) a crescut TMAO. Patru ouă mari pe zi (467 mg colină) și capsulele de PC (410 mg colină pe zi) nu l-au crescut semnificativ. Grupul cu PC, adăugat ulterior, a avut însă doar 10 persoane, iar dieta nu a fost controlată. Studiul a fost finanțat de NIH și de Fondation Leducq. Unul dintre autori are brevete pe teste de TMAO, cu drept la redevențe, și a declarat legături cu firme, prin consultanță și fonduri de cercetare.

Mirosul de pește. IOM pune mirosul pe seama trimetilaminei, pe care bacteriile o fac din colină și care, la doze mari de colină liberă, se elimină în exces. Tot IOM scrie că din lecitină se formează puține metilamine, pentru că enzima bacteriilor nu poate desface legătura de tip ester. De aceea nu socotește lecitina un risc pentru acest miros, o afirmație care nu privește TMAO din sânge. IOM numește mai sensibile la efectele nedorite ale colinei persoanele cu trimetilaminurie, o boală genetică rară, cu boli de rinichi sau de ficat, cu depresie ori cu boala Parkinson. Cine se află într-una dintre aceste situații întreabă medicul.

Ce au măsurat studiile despre lecitină și colesterol

La un studiu „dublu-orb”, nici participanții, nici cercetătorii nu știu cine primește produsul testat și cine placebo, un produs asemănător, fără substanța testată. Gramele din tabel descriu studiile, nu cantități recomandate.

Studiul	Cine	Câți	Ce au primit, pe zi	Cât timp	Comparat cu	Ce a ieșit	Finanțare
Recenzie, 1989 (Knuiman și colab.)	24 de studii cu lecitină adăugată în alimentație	în cele mai multe, sub 9 pe grup, după EFSA	lecitină, în cantități diferite	diferit	doar 4 studii au echilibrat acizii grași între grupuri	nicio dovadă de efect propriu al lecitinei asupra colesterolului	nedeclarată în rezumat
Randomizat dublu-orb, 1998 (Oosthuizen și colab.)	bărbați cu hiperlipidemie (prea multe grăsimi în sânge)	20, cam 6-7 pe grup	iaurt înghețat cu 20 g de lecitină de soia	4 săptămâni	iaurt simplu; iaurt cu 17 g de ulei de floarea-soarelui	niciun efect propriu al lecitinei pe colesterol, trigliceride și alți markeri din sânge	finanțator nenumit în rezumat
Randomizat dublu-orb, 2026 (Wellens și colab.)	adulți sănătoși	60, cam 10 pe grup	brownies cu unul din cinci emulsifianți, printre ei lecitina de soia (cantitatea nu e în rezumat)	4 săptămâni, după 2 fără emulsifianți	brownies fără aditivi	colesterolul nu a diferit față de placebo	universitatea KU Leuven și spitalul ei
Cu grup placebo, 2010 (Mourad și colab.)	voluntari de 58-70 de ani, cu hipercolesterolemie (colesterol mare)	30, dintre care 20 la lecitină	o capsulă de 500 mg de lecitină de soia îmbogățită, cu 68% PC	1 și 2 luni	o capsulă cu 500 mg de ulei de soia, dar fiecare grup a fost comparat doar cu el însuși	la lecitină, colesterolul a ieșit mai mic decât la început, iar grupurile nu au fost comparate între ele	capsule donate de un producător, fără declarație de finanțare

Studiul din 2010. Autorii îl numesc dublu-orb, dar nu descriu randomizarea. În grupul placebo, colesterolul total a scăzut cu 11,4%, nesemnificativ statistic. La lecitină, textul raportează și un HDL mai mic, semnificativ statistic. HDL este o parte a colesterolului din sânge. Procentele din rezumat diferă de cele din rezultatele aceluiași articol, iar rezumatul nu pomenește grupul placebo.

Ce a respins EFSA în 2010. EFSA a respins toate cele șapte cereri despre colesterol pentru PC din soia, din motivele arătate la „Ce nu are voie să scrie un produs cu lecitină”. Pe lângă cele patru studii comparate cu un ulei, alte cinci erau deschise, cu un singur grup și fără comparație.

Două studii randomizate mici, din 1989 și 1994 (Kirsten și colab.), cu titluri favorabile, au folosit la pacienți fosfatidilcolină polienilică, o formă purificată, folosită în medicamente. EFSA le-a respins pentru că nu se știa compoziția placebo și dieta nu a fost urmărită, deci efectul acizilor grași nu se putea separa.

Ce nu se poate spune. Din aceste studii nu reiese că lecitina ar scădea colesterolul. Studiile care au ținut cont de acizii grași au ieșit nule, inclusiv cel din 1998, cu 20 g pe zi. Studiul din 2010, citat de obicei pentru cifrele mari, a apărut după avizul EFSA. Preparatul lui avea 68% PC, față de 16,8-22,2% în lecitina de soia degresată, după datele industriei. Cine are colesterolul mare întreabă medicul.

Memoria, ficatul, alăptarea și sportul: de unde vin promisiunile

Memoria. O recenzie Cochrane din 2003 (Higgins și Flicker) a adunat 12 studii randomizate față de placebo. Au intrat 265 de pacienți cu boala Alzheimer, 21 cu demență din boala Parkinson și 90 de oameni care se plângeau de memorie. Niciun studiu nu a arătat un beneficiu clinic clar în cele două demențe, iar concluzia e că dovezile nu susțin folosirea lecitinei la pacienții cu demență. Rezultatul favorabil dintr-un singur studiu, pe oameni care se plângeau de memorie, rămâne izolat și nu e o dovadă de efect. Ultima căutare e din mai 2002, iar o versiune mai nouă nu am găsit.

EFSA a respins în 2010 și cererile despre funcția cognitivă pentru PC din soia, din motivele arătate la „Ce nu are voie să scrie un produs cu lecitină”. Studiile pe lecitină nu spuneau nici ce compoziție avea lecitina folosită.

Într-un studiu din 1999 (Dechent și colab.), 6 tineri sănătoși au luat 2 × 16 g de lecitină pe zi, 4 săptămâni. Compușii care conțin colină, măsurați în creier prin rezonanță magnetică, nu au crescut. Memoria nu a fost măsurată.

Un studiu mai nou. Unul randomizat, din 2023 (Yamashita și colab.), a dat 300 mg pe zi de colină din gălbenuș de ou, 12 săptămâni, față de un ulei de gălbenuș fără lecitină. Au fost analizați 41 de oameni de 60-80 de ani fără demență, după ce 19 au fost excluși. Rezultatele au fost amestecate, cu un scor de memorie verbală mai bun și altele mai slabe la 6 săptămâni. Ingredientul nu e lecitină de soia, iar studiul l-a finanțat integral producătorul lui, care a făcut și analizele.

Niciuna dintre aceste surse nu arată un efect al lecitinei de soia, luată ca aliment, asupra memoriei.

Ficatul. Fosfolipidele „esențiale” sunt în România un medicament autorizat, nu un aliment. Rezumatul caracteristicilor produsului, din ianuarie 2025, de la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), descrie capsule cu fosfolipide din soia, cu 76% PC, indicate în afecțiuni hepatice. Pudra de lecitină are mult mai puțină PC, cum arată tabelul de la „Lecitina de soia, de floarea-soarelui, de ou și de rapiță”. Diferă și doza, forma farmaceutică și oamenii, pentru că studiile s-au făcut pe pacienți. De aceea rezultatele obținute cu medicamentul nu se transferă la pudră.

Cel mai mare studiu randomizat găsit, din 2003, a dat fosfatidilcolină polienilică sau placebo, timp de 2 ani, la 789 de pacienți cu boală hepatică alcoolică. Fibroza, țesutul cicatricial din ficat, a progresat la 22,8% dintre cei cu PC și la 20,0% dintre cei cu placebo, fără diferență. L-au finanțat guvernul SUA și alte surse.

Studiile favorabile recente, făcute pe pacienți, sunt finanțate de producătorul medicamentului. Așa e unul din 2026 (Stefan și colab.), pe 193 de pacienți, cu trei coautori angajați ai firmei și cu primul autor sprijinit de ea. La fel, o meta-analiză din 2020 are un coautor angajat. O recenzie Cochrane finalizată pe această temă nu am găsit, doar un protocol din 2019.

Colita. În colita ulcerativă s-a testat un preparat farmaceutic de fosfatidilcolină care se eliberează abia în intestin, nu lecitina din alimente. În programul de studii de fază 3, publicat în 2024 și finanțat de un producător de medicamente, primul studiu a fost oprit înainte de termen, pentru că nu arăta o diferență față de placebo.

Alăptarea. Academia de Medicină a Alăptării (ABM) pomenește lecitina în protocolul său nr. 36, din 2022, despre mastită, adică inflamația sânului, și afecțiunile înrudite. Pentru lecitina de floarea-soarelui sau de soia, luată pe gură, recomandarea folosește formularea „poate fi luată” („may be taken”) și are treapta C, cea mai slabă dintre cele trei ale scării SORT folosite de ABM, deci nu e o dovadă de efect, iar pentru orice problemă a sânului în alăptare decide medicul. Treapta C înseamnă consens, practică uzuală, opinie sau serii de cazuri.

Referințele ei sunt un articol din 2020 în care autorii protocolului descriu experiența clinicii lor și un experiment din 2003 în care lecitina a fost pusă direct în laptele donat de 6 mame. Niciuna nu e un studiu clinic pe canale înfundate. Un comentariu din 2023 notează că, în auditul clinicii, toate cele 34 de femei au primit lecitină, iar 44% și antibiotice, deci efectul lecitinei nu se poate separa.

Cifra de „1.200 mg” care circulă, atribuită ABM, nu apare în reviziile din 2008 și 2014 ale protocolului anterior, nr. 4, care nu pomenesc deloc lecitina. LactMed, baza de date americană despre medicamente și alăptare, a fost revizuită pe 15 iulie 2026. Scrie că nu există studii clinice valide științific despre siguranța și eficacitatea dozelor mari de lecitină la mamele care alăptează sau la sugari. Revizia nu dă nicio doză. Monografia Agenției Europene a Medicamentului (EMA) pentru medicamentul tradițional din lecitină de soia degresată nu recomandă folosirea în sarcină și alăptare, în lipsa datelor. Nu dăm nicio cantitate pentru mame. Cine alăptează întreabă medicul sau consultantul în lactație.

Sportul. Studiile pe oameni găsite au folosit concentrate de PC, cu 90% PC sau mai mult, nu lecitină obișnuită, și au măsurat mai ales colina din sânge. Într-un studiu pilot din 2000 (Buchman și colab.), 12 maratoniști au primit un concentrat de fosfatidilcolină polienilică sau placebo, începând din ziua dinaintea cursei. Colina din sânge s-a menținut la cei cu PC, dar performanța nu a fost mai bună. Raportul dintre timpul real și cel estimat nu a diferit semnificativ, iar timpul real de cursă a ieșit mai lung la cei cu PC, 256 de minute față de 241. EFSA a respins cererile pentru recuperarea după efort și pentru funcția neuromusculară.

Slăbitul. Nu am găsit niciun studiu randomizat cu lecitină luată pe gură pentru slăbit, după o căutare în titlurile unei baze de date de articole științifice. EFSA a respins și cererea despre metabolismul grăsimilor, pentru care singura referință depusă era versiunea din 2000 a recenziei Cochrane despre demență. „Lipoliza prin injectare” e o procedură estetică, cu fosfatidilcolină și deoxicolat injectate local, nu lecitină mâncată.

Cine are colesterolul mare, probleme de memorie, o boală de ficat sau colită întreabă medicul.

Alergia la soia și lecitina

Lecitina de soia păstrează urme de proteină de soia. Valorile adunate de EFSA în 2017, în avizul despre E 322, sunt:

• Lecitina degresată (pudra): 65-480 mg/kg.
• Lecitina lichidă: 232-1.338 mg/kg.
• Lecitina brută: 115-27.000 mg/kg.

EFSA notează că multe metode nu sunt validate. În 2020, în lipsa unor date mai bune, a presupus că proteina din E 322 poate ajunge la 0,3%, adică 3.000 mg/kg, cât permite specificația pentru substanțele insolubile în toluen. Industria a arătat că metodele folosite de obicei o supraestimează. Un studiu din 2001 a găsit 100-1.400 mg/kg în șase lecitine din comerț, iar unul japonez din 1998, 2,8 mg la 100 g.

Ce fel de proteine. Anticorpii IgE sunt cei din alergiile alimentare cu reacție rapidă. În studiul din 2001, serul unor persoane sensibile la soia a legat IgE de mai multe proteine din lecitină. Autorii au socotit problema mai importantă pentru cine ia lecitina ca supliment decât ca aditiv. Un studiu din 2005, citat de EFSA, a găsit în lecitine și P34, descrisă drept cea mai alergenică proteină a soiei.

Studiul din 1998, pe serul a 30 de pacienți sensibili la soia, are alt ton. Dintre cei 7 cu test de provocare pozitiv, doar unul avea IgE față de proteinele din lecitină, iar autorii au conchis că antigenicitatea lor e mică, dar sunt analize de laborator pe ser, care nu exclud reacțiile la oameni.

Reacțiile raportate sunt puține, dar nu pot fi excluse. EFSA citează un băiat de 3 ani cu diaree cronică, care a făcut un episod de diaree la provocarea cu lecitină de soia, nu și la placebo (1996). Mai citează doi brutari cu astm legat de lecitina de soia (1994). Un raport din 2008 descrie un băiat de 3 ani, alergic la arahide, cu urticarie și greutăți de respirație după un inhalator care avea lecitină de soia ca excipient. Autorii doar o suspectează.

Singurul studiu randomizat găsit, din 2020, a inclus 22 de copii de 21-58 de luni cu alergie la soia non-IgE, adică digestivă. Fiecare a primit, dublu-orb, o săptămână 1,5 g de lecitină pe zi într-un biscuit și o săptămână placebo. Părinții au raportat 5 reacții la placebo și o reacție ușoară la lecitină, la unul din cei 20 de copii care au terminat, dar studiul e mic și nu privește alergia IgE, care poate merge până la anafilaxie (reacție alergică gravă, a întregului corp).

Poziția EFSA. Reacțiile, puse pe seama proteinelor rămase, sunt raportate rar după ingestie, dar nu pot fi excluse. De aceea EFSA a cerut ca proteina să fie redusă cât se poate.

Medicamentul tradițional. EMA a adoptat în 2017 o monografie pentru lecitina de soia degresată ca medicament tradițional pe bază de plante, nu ca aliment. Contraindicațiile sunt hipersensibilitatea la soia, la arahide, la alte leguminoase și la polenul de mesteacăn. Printre reacțiile adverse figurează reacții alergice, inclusiv anafilaxie severă, cu frecvență necunoscută. După EFSA, anafilaxia la proteina de soia a fost raportată mai des la alergicii la arahide. Reacții încrucișate s-au descris între soia, alte leguminoase și Bet v 1, alergenul din polenul de mesteacăn.

Lecitina de floarea-soarelui nu e alergen reglementat în UE. Nu am găsit niciun caz publicat de reacție la ea, ceea ce nu dovedește că nu există. Alergia la semințele de floarea-soarelui există. O clinică pediatrică din Boston a identificat 235 de pacienți între 1995 și 2021, iar un sfert dintre reacții au fost anafilaxii.

Pentru cine are alergie la soia, la arahide, la alte leguminoase, la polen de mesteacăn sau la semințe de floarea-soarelui, decizia despre orice lecitină o ia medicul alergolog.

Sarcina, copiii, medicamentele și contaminanții

Sursele oficiale vorbesc despre lucruri diferite:

• EFSA, despre E 322 ca aditiv. Concluziile din 2017 și 2020 sunt la „E 322, lecitina pe care o mănânci deja”. Pentru formulele pentru sugari, nivelul maxim permis e de 1.000 mg/kg. Tot EFSA notează că există puține informații despre efectele aporturilor excesive de lecitină sau de colină, mai ales la sugari, copii, gravide și mame care alăptează.
• EMA, despre medicamentul tradițional. Siguranța în sarcină și alăptare nu a fost stabilită, așa că folosirea nu se recomandă. Nu se recomandă nici sub 12 ani. Pentru preparat nu s-au făcut teste adecvate de toxicitate asupra reproducerii.
• LactMed, despre alăptare. Nu există studii clinice valide despre dozele mari de lecitină la mamele care alăptează sau la sugari.

Niciuna nu evaluează lecitina vândută ca aliment.

Semnalul din studiile pe animale. Principala problemă de siguranță găsită de EFSA în 2017, cum o numește avizul din 2020, sunt indiciile de dezvoltare modificată a creierului din studii din anii 1980 pe șoareci și pe șobolani. În trei studii pe șobolani din 1985-1986, femelele au primit în gestație și alăptare hrană cu 2% sau 5% lecitină de soia, echivalentul a 1.250 sau 2.500 mg pe kilogram corp pe zi. La 5%, unele reflexe ale puilor au apărut mai târziu, iar puii hrăniți cu lecitină și după înțărcare, la 2% și la 5%, au fost hipoactivi și au avut modificări neurochimice.

Pentru comparație, EFSA citează pentru dieta obișnuită o estimare din 1974, de 14-71 mg pe kilogram corp pe zi la adulți, care nu cuprinde lecitina luată separat, ca ingredient. EFSA a găsit studiilor limite serioase, de pildă nu erau descrise suficient numărul femelelor gestante și al puilor. Le consideră de relevanță limitată, așa că a cerut în 2017 un studiu nou, după ghidul actual pentru neurotoxicitatea de dezvoltare (OECD TG 426), și îl cerea încă în 2020.

Izoflavonele sunt compuși din boabele de soia. Pentru lecitina de soia, baza de date USDA are o singură valoare, 15,70 mg la 100 g, dintr-un studiu din 1999. Încrederea în ea e notată C, adică scăzută, și nu se știe ce tip de lecitină s-a măsurat. Un studiu francez din 2019, cu altă metodă, a găsit în două extracte de lecitină de soia mult mai puțin, 0,97 și 3,52 micrograme pe gram.

Medicamentele. Monografia EMA trece la interacțiuni „niciuna raportată”, dar am găsit un raport de caz, din 2018. O femeie tratată cu un anticoagulant antivitamină K avea INR-ul, analiza coagulării, sub țintă, deși doza îi fusese crescută. Lua capsule de lecitină de soia, iar la 15 zile după oprirea lor INR-ul a crescut. Un singur caz nu dovedește cauza. Pentru levotiroxină, literatura discută produsele din soia și izoflavonele, iar o recenzie din 2023 conchide că impactul clinic, dacă există, pare mic. Despre lecitină și levotiroxină nu am găsit niciun studiu.

Efectele digestive. EFSA citează o compilație din 1998 în care, la 1,5-2,7 g pe zi de lecitină cu 73-79% PC, s-au descris ocazional dureri de stomac, scaune moi și diaree. Cifrele descriu sursa, nu sunt un prag. EMA trece disconfortul gastric și diareea cu frecvență necunoscută.

Contaminanții. Specificația legală a E 322 cere un indice de peroxid (o măsură a oxidării) de cel mult 10. Pune limite de 3 mg/kg pentru arsen, 2 mg/kg pentru plumb și 1 mg/kg pentru mercur, iar pentru cadmiu nu are limită. Sunt cerințe pentru aditiv, nu măsurători ale vreunui produs.

EFSA a recomandat în 2017 și în 2020 limite mai mici și una pentru cadmiu, dar în versiunea consolidată din 18 august 2026 specificația e neschimbată. În 2020, un operator din industrie a trimis EFSA doar intervale, despre care spunea că vin din peste 100 de probe de lecitine, fără să precizeze tipul lor. Toate cele patru metale, inclusiv cadmiul, au avut cel mult 0,12 mg/kg, sub limitele de mai sus, dar valorile descriu doar probele trimise, nu un produs anume.

Pentru sarcină, alăptare, copii, boli sau tratamente, întreabă medicul.

Lecitina în bucătărie

Uleiul și apa, lăsate în pace, se separă. Un emulsifiant are o parte care se leagă de apă și una care se leagă de grăsime, așa că ține picăturile despărțite. Așa lucrează fosfolipidele din lecitină.

HLB (balanța hidrofil-lipofil) e o scală care arată spre ce înclină un emulsifiant, iar cifrele mici înseamnă afinitate pentru grăsime. Lecitina nu are o singură valoare. Un studiu din 2022, după un manual din 2004, dă 2-8 pentru lecitină în general, iar unul din 2021 (Fathordoobady și colab.) dă 4-8 pentru lecitina de soia. Sunt valori preluate din manuale, nu măsurate în aceste studii, și diferă după sursă și formă.

După regula folosită în studiul din 2021, HLB 3-6 favorizează emulsiile apă-în-ulei, ca margarina, iar HLB 8-13 pe cele ulei-în-apă, ca maioneza. HLB-ul singur nu decide însă. Un studiu din 2016 (Eduardo și colab.), despre pâine, numește lecitina emulsifiant pentru ulei-în-apă, iar cel din 2021 a folosit-o tocmai pentru astfel de emulsii.

Fracția contează. Cum am arătat la „Cum se face lecitina de soia”, partea extrasă cu alcool, mai bogată în PC, favorizează emulsiile ulei-în-apă, iar partea rămasă, bogată în fosfatidilinozitol, pe cele apă-în-ulei. Nici fracția nu garantează rezultatul. În același studiu din 2022, o lecitină cu 51,8% PC, singură la 0,2%, nu a stabilizat bine o emulsie ulei-în-apă în care uleiul era mult.

Ce au arătat rețetele testate în studii:

• Maioneza fără ou: un studiu din 2026 a înlocuit gălbenușul cu lecitină de floarea-soarelui, nu de soia, într-o rețetă în care intră și cartof fiert, al cărui amidon contribuie la stabilitate. Pe 100 g au fost 47-49 g ulei, 40 g cartof fiert și 1-3 g lecitină. Vâscozitatea și stabilitatea au crescut, dar acizii grași liberi au fost de aproximativ 5 ori mai mulți decât la control. O variantă cu 15% ulei de palmier și 1% lecitină s-a separat. Finanțarea a fost publică. Nu am găsit un studiu echivalent pe lecitină de soia ca unic emulsifiant.
• Prăjitura fără ou: într-un studiu din 2018, oul a fost înlocuit cu lapte de soia și 0-6% lecitină de soia, procent din lapte. Fără lecitină, prăjitura a ieșit densă și tare. La 1-3%, acceptabilitatea a rămas semnificativ sub prăjitura cu ou. La 4%, adică aproximativ 2,5 g la 100 g de făină după calculul nostru, nota a fost tot puțin sub ea, dar fără diferență semnificativă. De la 5%, culoarea închisă și gustul neplăcut au coborât notele. Rezultatul ține de laptele de soia și de lecitină împreună. Au gustat 12 persoane, iar finanțarea nu e declarată.
• Pâinea: rezultatele sunt amestecate. Un studiu din 2020, cu finanțare publică, a copt în laborator pâini de grâu de 100 g. Cu 1% lecitină de soia singură, raportat la făină, miezul a ieșit mai moale, proaspăt și după 4 zile. În studiul din 2016, finanțat de agenția suedeză de dezvoltare, pâinea era din grâu, manioc și porumb. Cu 0,3% lecitină singură, miezul a fost după 4 zile mai tare decât fără niciun aditiv de panificație. Acolo, rezultatul bun a apărut doar alături de un agent de îngroșare (carboximetilceluloză sau pectină).
• Pudrele instant: într-un studiu din 2026, un lapte praf degresat, procesat la presiune foarte mare, a fost aglomerat împreună cu lecitină. Timpul de umezire a coborât de la peste 60 de minute la 4, solubilitatea a rămas aceeași, iar spuma s-a format mult mai greu. Efectul ține de aglomerare și de lecitină împreună. A finanțat organizația de promovare a industriei laptelui din SUA.

Cum se amestecă pudra acasă. După JECFA (comitetul de experți FAO/OMS pentru aditivi alimentari), lecitina e doar parțial solubilă în apă, dar se hidratează și formează emulsii. Fosfolipidele fără ulei, adică forma degresată, de obicei pudră, sunt practic insolubile în uleiuri. Deducem de aici că pudra nu dă o soluție limpede, ci se dispersează prin amestecare energică sau la mixer. În testul de identificare din Regulamentul (UE) 231/2012, lecitina lichidă nehidrolizată turnată în apă la 30-35 °C formează o masă distinctă. De aici sfatul prudent, netestat pe pudră, de a o amesteca întâi cu grăsimea sau cu ingredientele uscate. Pentru temperatura potrivită acasă nu am găsit o sursă.

Procentele sunt din rețetă, raportate după caz la făină, la toată rețeta sau la cantitatea de lapte. Nu se compară între ele și nu sunt cantități de mâncat pe zi.

Lecitina în ciocolată

Ciocolata topită e o suspensie de particule de zahăr și de cacao în unt de cacao. După sinteza de literatură dintr-un studiu din 2024, moleculele de lecitină îmbracă particulele de zahăr. Partea care iubește apa se lipește de zahăr, iar cea care iubește grăsimea rămâne în unt, așa că particulele se despart și masa curge mai ușor. Grăsimea prinsă de lecitină nu mai participă însă la curgere.

Ce spune legea. În Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, la cacao și ciocolată, E 322 are „quantum satis”, fără plafon numeric (vezi „E 322, lecitina pe care o mănânci deja”). PGPR (E 476, poliricinoleatul de poliglicerină), alt emulsifiant pentru ciocolată, are plafon de 5.000 mg/kg, adică 0,5%. Directiva 2000/36/CE, care definește ciocolata, nu pomenește lecitina. Lecitina e deci permisă, nu obligatorie.

Cât se pune efectiv. În datele trimise la EFSA de industria alimentară, 146 de raportări pentru produse din cacao și ciocolată au dat o medie tipică de 6.978 mg/kg de E 322 (aproximativ 0,7%) și un maxim de 12.283 mg/kg. ELMA a raportat, în 11 raportări, o medie tipică de 2.486 mg/kg și un maxim de 30.000 mg/kg. Sunt date declarate de industrie în anii 2010, pentru toată categoria.

Ce a măsurat studiul din 2024. Pe o ciocolată industrială cu 48% cacao, rafinată pe valțuri, cu 0,3% lecitină și 0,2% PGPR, în trei loturi, cercetătorii au crescut lecitina până la 1,1%. Pragul de curgere, adică efortul necesar ca ciocolata să pornească să curgă, a crescut în toate loturile, într-unul de la 2,37 la 21,02 Pa. Vâscozitatea plastică, rezistența la curgere odată pornită, a scăzut până la aproximativ 0,5-0,6% de lecitină într-un lot și apoi a rămas pe loc, iar în celelalte două a mai scăzut puțin. Pe ciocolata topită, lipiciozitatea a crescut.

PGPR a coborât pragul de curgere, într-un lot aproape de zero la 0,4%, și lipiciozitatea, dar în același lot vâscozitatea plastică a crescut puțin. Aceeași rețetă de bază apare cu valori diferite în două tabele ale studiului, deci cifrele sunt orientative. Primul autor lucra la un producător de ciocolată, iar studiul nu a avut finanțare externă. Mai multă lecitină nu înseamnă automat o ciocolată mai fluidă.

Circulă și ideea că lecitina „salvează” ciocolata topită în care a intrat apă. Nu am găsit nicio sursă pentru asta.

Acasă. Rețeta de bază din ghidul despre ciocolata de casă din unt de cacao nu folosește lecitină. Studiul din 2024 a lucrat pe ciocolată rafinată industrial, iar ciocolata de casă, nerafinată, se poate comporta altfel. Nu am găsit un test pe ciocolată făcută acasă, așa că cifrele de mai sus rămân un reper al industriei, nu o rețetă.

Cum se păstrează lecitina

Ce se strică. Fosfolipidele lecitinei poartă mulți acizi grași polinesaturați, sensibili la oxidare. În lecitina de soia degresată, după datele citate de EFSA, cei mai mulți acizi grași sunt polinesaturați. Tot EFSA scrie, după un capitol de carte, că păstrarea îndelungată la temperatură mare, cu aer, oxidează acizii grași nesaturați, iar lecitina capătă gust străin și se înnegrește.

Temperatura. Industria a raportat la EFSA că trei loturi de lecitină lichidă ambalată, ținute la 10-35 °C și 60% umiditate relativă, au rămas în specificațiile UE 36 de luni. E un test pe forma lichidă, nu un termen de valabilitate pentru pudră.

Umezeala și lumina. Regulamentul (UE) 231/2012 admite la E 322 cel mult 2% pierdere la uscare, adică partea care se evaporă la 105 °C. Nu am găsit o sursă primară care să spună dacă și cât trage pudra umezeala din aer și nici una care să trateze separat efectul luminii.

Cum arată și cum miroase. După JECFA, lecitina e de la galben deschis la brun, după sursă și după albire, fără miros sau cu un miros slab de nucă. Baza de date PubChem, după o enciclopedie de chimie, o descrie albă când e proaspătă, apoi galbenă și brună la aer. Culoarea brună nu înseamnă singură alterare, pentru că specificația E 322 descrie lecitinele ca fiind „de culoare brună”. Semnele de alterare numite de EFSA sunt gustul străin și înnegrirea. Pentru mirosul lecitinei alterate nu am găsit o descriere anume. Legea pune și un plafon de 10 pentru indicele de peroxid.

Recipientul. Aerul și căldura grăbesc oxidarea, de aceea lecitina se ține în recipient bine închis, la loc răcoros.

Ce e mit despre lecitină

• Mit: „Lecitina e o vitamină sau o proteină.” Lecitina din comerț e un amestec, mai ales de fosfolipide și ulei, iar în legea UE apare ca aditiv, E 322. Colina din ea nu e printre vitaminele declarabile pe etichetă, iar proteinele din boabe rămân doar ca urme, sub 0,05% în lecitina de soia degresată, după EFSA (vezi „Ce este lecitina”).
• Mit: „Lecitina scade colesterolul.” Nicio mențiune despre colesterol nu e autorizată pentru lecitină. În 2010, toate cele șapte cereri despre colesterol pentru fosfatidilcolina din soia au primit aviz negativ de la EFSA, iar studiile care au comparat lecitina cu un ulei cu acizi grași asemănători nu au găsit nicio diferență. Cifrele mari care circulă vin dintr-un studiu din 2010 cu un preparat cu 68% PC, în care fiecare grup a fost comparat doar cu el însuși (vezi „Ce au măsurat studiile despre lecitină și colesterol”).
• Mit: „Lecitina întărește memoria.” EFSA a respins în 2010 cererile despre memorie și funcția cognitivă. O recenzie Cochrane din 2003, pe 12 studii randomizate și cu ultima căutare din mai 2002, a conchis că dovezile nu susțin folosirea lecitinei la pacienții cu demență. Cine are probleme de memorie întreabă medicul (vezi „Memoria, ficatul, alăptarea și sportul: de unde vin promisiunile”).
• Mit: „Lecitina topește grăsimea.” Nu am găsit niciun studiu randomizat cu lecitină luată pe gură pentru slăbit, iar EFSA a respins cererea despre metabolismul grăsimilor. „Lipoliza prin injectare” e o procedură estetică, nu lecitină mâncată (vezi „Memoria, ficatul, alăptarea și sportul: de unde vin promisiunile”).
• Mit: „Lecitina de soia nu are nimic din soia, deci merge la alergici.” Lecitina de soia păstrează urme de proteină de soia, iar EFSA pune reacțiile raportate pe seama acestor proteine. Soia e alergen pe lista UE, iar lecitina nu e printre excepții (vezi „Alergia la soia și lecitina”).
• Mit: „Lecitina e obligatorie în ciocolată.” Directiva 2000/36/CE, care definește ciocolata, nu o pomenește, iar Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 o permite „quantum satis”, fără s-o ceară (vezi „Lecitina în ciocolată”).
• Mit: „Cu cât mai multă lecitină, cu atât ciocolata e mai fluidă.” Într-un studiu din 2024 pe o ciocolată industrială, creșterea lecitinei de la 0,3% la 1,1% a ridicat în toate loturile pragul de curgere. Vâscozitatea plastică a scăzut, dar într-unul dintre loturi a rămas pe loc de la aproximativ 0,5-0,6% (vezi „Lecitina în ciocolată”).
• Mit: „E 322 e un aditiv periculos.” Avizele EFSA din 2017 și 2020 nu au găsit motive de îngrijorare pentru aditiv, nici în formulele pentru sugari, dar privesc doar utilizările raportate, nu lecitina mâncată cu lingura. În 2020, EFSA cerea încă un studiu nou despre dezvoltarea creierului, după semnale din studii vechi pe animale (vezi „E 322, lecitina pe care o mănânci deja” și „Sarcina, copiii, medicamentele și contaminanții”).

Lecitina la Biovicta

La Biovicta avem lecitină de soia sub formă de pudră, Lecitină de soia pulbere BIO, 200g, în punga de 200 g.

Pentru ea nu facem nicio mențiune de sănătate. Conține soia, care e alergen pe lista UE. Valorile de pe eticheta ei sunt pe pagina produsului, iar cifrele din acest articol descriu alimentul în general, nu o pungă anume.

Întrebări frecvente

Ce este lecitina și din ce se face? Lecitina este un amestec, cu în jur de 60% fosfolipide, după EFSA, iar restul e mai ales ulei, plus steroli și glucide. Lecitina de soia se face din uleiul brut de soia, în care se adaugă apă. Fosfolipidele hidratate formează o „gumă”, iar guma separată și uscată devine lecitina brută. În procesul descris de EFSA, pudra degresată se obține scoțând uleiul cu acetonă, iar o recenzie din 2026 (Bahi și colab.) pomenește și dioxidul de carbon supercritic.

Ce înseamnă E 322 pe etichetă? E 322 este codul lecitinelor folosite ca aditiv alimentar în UE, de obicei ca emulsifiant. Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 permite E 322 în multe alimente „quantum satis”, cu limite numerice doar în câteva categorii, de pildă la formulele pentru sugari. EFSA a conchis în 2017 că nu e nevoie de o doză zilnică admisibilă în cifre, o concluzie despre aditiv, la nivelurile raportate, nu despre lecitina mâncată cu lingura. Când E 322 vine din soia, denumirea alergenului se pune în evidență în lista de ingrediente.

Prin ce diferă lecitina de soia de cea de floarea-soarelui? Diferența principală ține de compoziție și de regimul de alergen. După datele industriei prezentate la EFSA, PC face 16,8-22,2% din lecitina de soia degresată și 25,0-27,6% din cea de floarea-soarelui degresată. Profilul depinde și de soi, de condițiile de cultură și de procesare. Soia e pe lista UE a celor 14 alergeni, iar lecitina ei nu e exceptată. Floarea-soarelui nu e pe listă, dar alergia la semințele ei există. Pentru reacții la lecitina de floarea-soarelui nu am găsit niciun caz publicat, ceea ce nu dovedește că nu există. Cine are o alergie alimentară întreabă medicul alergolog.

Câtă colină are lecitina? La 100 g, USDA dă 350 mg de colină pentru o lecitină de soia care pare lichidă, iar EFSA calculează 1.670-2.200 mg în cea lichidă și 2.220-2.930 mg în cea degresată. Valoarea USDA e calculată, fără măsurători, iar cea EFSA e colina care s-ar putea elibera teoretic, pe date ale industriei. Cifrele nu sunt o recomandare și nu dau lecitinei mențiunile autorizate ale colinei. Cât are un produs anume se află doar prin analiză.

Ce au arătat studiile despre lecitină, colesterol și memorie? Studiile care au comparat lecitina cu un ulei cu acizi grași asemănători nu au găsit o diferență la colesterol, iar cele despre memorie nu au arătat un beneficiu clinic clar. Un studiu din 1998 pe 20 de bărbați cu prea multe grăsimi în sânge, cu 20 g de lecitină pe zi, 4 săptămâni, a ieșit nul față de ulei. Într-unul din 2010, pe 30 de oameni care aveau colesterolul mare, la cei 20 cu lecitină valorile au ieșit mai mici decât la început, dar grupurile nu au fost comparate. O recenzie Cochrane din 2003, pe 12 studii, nu a găsit un beneficiu clinic clar în demență. Cine are colesterolul mare sau probleme de memorie întreabă medicul.

Cine trebuie să fie atent la lecitina de soia? Primii sunt cei cu alergie la soia, pentru că lecitina de soia păstrează urme de proteină de soia, pe seama cărora EFSA pune reacțiile raportate. Reacțiile după ingestie sunt raportate rar, dar nu pot fi excluse, iar soia e alergen pe lista UE, fără excepție pentru lecitină. Monografia EMA pentru medicamentul tradițional din lecitină de soia degresată trece la contraindicații și hipersensibilitatea la arahide, la alte leguminoase și la polenul de mesteacăn. Cine are una dintre aceste alergii întreabă medicul alergolog, iar pentru sarcină, alăptare, copii, boli sau tratamente, medicul.

Lecitina pudră sau granule, ce diferență este? Diferența ține mai ales de cât ulei a rămas în produs, iar forma singură nu o arată. Din pudra degresată s-a scos cea mai mare parte a uleiului, deci la același gram are mai multe fosfolipide. După datele industriei, PC face 16,8-22,2% din lecitina de soia degresată, față de 12,7-16,7% din cea lichidă. Granulele nu sunt neapărat degresate, pentru că există și lecitină brută sub formă de granule. Cât are un produs anume spune fișa lui tehnică.

Cum se folosește și cum se păstrează lecitina? În bucătărie, lecitina lucrează ca emulsifiant, iar studiile au testat-o în maioneză și prăjituri fără ou, în pâine și în pudre instant, cu rezultate diferite după rețetă. După JECFA, lecitina e doar parțial solubilă în apă, iar forma degresată e practic insolubilă în uleiuri. De aici deducem că pudra nu dă o soluție limpede, ci se dispersează prin amestecare. Se ține în recipient bine închis, la loc răcoros, pentru că aerul și căldura grăbesc oxidarea acizilor grași. Semnele de alterare numite de EFSA sunt gustul străin și înnegrirea.

Surse

Studiile și documentele citate

Ce susține	Sursa
„lecitina” ~8.100 de căutări pe lună în medie (vârf ~12.100 în ianuarie 2026), „lecitina beneficii” ~320, „lecitina de soia” ~210, „lecitina contraindicatii” ~210	Planificator de cuvinte-cheie, volum lunar pentru România (octombrie 2025 - septembrie 2026), citit la 18 octombrie 2026
Lecitina alimentară ~60% fosfolipide și ~40% trigliceride, steroli și glucide (după SCF 1982); surse comerciale (soia principală; bumbac, porumb, floarea-soarelui, rapiță, ou de importanță mică, după Wendel 1995 și Tanno 2012); structura fosfolipidelor principale; Tabelul 2, date de lot ELMA prin 31P-NMR, PC în % din produs (soia lichidă 12,69-16,7; degresată 16,83-22,23; hidrolizată 7,66-8,81 plus lizo-PC 3,85-4,56; floarea-soarelui lichidă 14,34-17,23; degresată 24,97-27,57; rapiță 16,74-18,18), fără numărul de loturi; lecitinele rafinate >95% fosfolipide, pulberi moi galben-brune (după EFEMA 2013); densitatea lecitinei brute comerciale 0,97 g/mL lichidă și 0,5 g/mL granule (după Wendel 1995); procesul de producție după Tanno 2012 (presare, apă, 70 °C 30-60 min, centrifugare, degomare pe membrane, fluid brun vâscos, fracționare cu acetonă spre pulberi fără ulei, extracție cu alcool, PC în fracțiunea solubilă cu emulsii ulei în apă, PI în cea insolubilă cu emulsii apă în ulei, fosfolipaza A2, inactivare prin căldură); albire cu soluție de peroxid de hidrogen 0,3-1,5%, industria folosește și peroxid de benzoil, în UE doar peroxid de hidrogen; solubilitatea în acetonă; proteine reziduale 232-1.338 mg/kg în lecitina de soia fluidă și 65-480 mg/kg în cea degresată, metode variate și adesea nevalidate; reziduuri de solvenți pe 5 loturi din 2007-2009 (hexan <1, acetonă ≤2,5, etanol ≤3,8 mg/kg); proteina reziduală 115-27.000 mg/kg în lecitina brută; fracția solubilă în alcool, bogată în PC, favorizează emulsiile ulei-în-apă, iar cea bogată în PI pe cele apă-în-ulei (după Tanno 2012); Tabelul 3, colina eliberabilă teoretic, calculată pe datele ELMA, 1,67-2,20% în lecitina de soia lichidă și 2,22-2,93% în cea degresată, iar PC cu doi acizi linoleici eliberează cel mult 13,2% colină; conținutul de colină numit „măsurat” în concluzii, de cel mult 3,4%, coincide cu maximul calculat din Tabelul 3 (3,38%, lecitina de floarea-soarelui degresată); nu e nevoie de un ADI numeric; nicio îngrijorare la utilizările raportate de la 1 an în sus și la sugarii de 12 săptămâni-11 luni, avizul neaplicându-se sub 12 săptămâni; nicio îngrijorare pentru colina din E 322, aportul rămânând sub UL-ul IOM (american); expunerea la lecitina folosită ca ingredient în suplimente și în alte alimente nu a fost luată în calcul (pct. 3.4.3); lipsesc studiile de toxicitate asupra reproducerii, iar datele despre dezvoltarea creierului sunt insuficiente; studiile pe șobolani din 1985-1986 (2% și 5% lecitină de soia în hrană, 1.250 și 2.500 mg/kg corp pe zi), cu limitele lor, și cererea unui studiu după OECD TG 426; informații puține despre aporturile excesive de lecitină sau colină, mai ales la sugari, copii, gravide și mame în perioada de lactație; dieta obișnuită aduce 1-5 g de lecitină pe zi, adică 14-71 mg/kg corp pe zi (estimare JECFA din 1974); reacțiile la lecitina de soia și de ou vin din proteinele reziduale, sunt raportate rar după ingestie și nu pot fi excluse, iar specificația nu are limită pentru proteine; cazurile citate, un băiat de 3 ani cu diaree cronică (1996) și doi brutari cu astm (1994); P34 identificat în lecitine (Martin-Hernandez 2005); anafilaxia la proteina de soia raportată mai des la alergicii la arahide și reacțiile încrucișate cu alte leguminoase și Bet v 1; efecte digestive ocazionale la 1,5-2,7 g pe zi de lecitină cu 73-79% PC (compilație din 1998); recomandarea de limite mai mici la metale și a uneia pentru cadmiu; niveluri raportate în categoria 05.1, FoodDrinkEurope 146 de raportări cu medie tipică 6.978 mg/kg și maxim 12.283 mg/kg, asociația europeană a producătorilor de lecitină 11 raportări cu 2.486 și 30.000 mg/kg; acizii grași ai lecitinei de soia fără ulei, 58,0% linoleic și 6,8% linolenic (după Wendel 1995); trei loturi de lecitină fluidă în specificații 36 de luni la 10-35 °C și 60% umiditate relativă; păstrarea îndelungată la cald, cu aer, duce la oxidare, gust străin și înnegrire (după Tanno 2012)	EFSA Panel on Food Additives and Nutrient Sources added to Food (ANS), EFSA Journal 2017, PMID 32625454
În lipsa datelor, panelul presupune că proteinele din E 322 pot ajunge la 0,3% w/w, cât permite limita specificației pentru substanțele insolubile în toluen, tratată ca specificația existentă pentru proteine, iar industria arată că metodele obișnuite o supraestimează; E 322 în formulele pentru sugarii sub 16 săptămâni nu ridică probleme de siguranță până la nivelul maxim permis (1.000 mg/L); „main safety issue/concern” identificat în avizul din 2017, indiciile de dezvoltare cerebrală alterată la 5% lecitină de soia și mai mult în dietă (Gozzo 1982 la șoareci, Bell 1985-1986 la șobolani), cu limite care nu permit concluzii ferme, iar studiul după OECD TG 426 e încă cerut; propunerea de limite mai mici pentru arsen, plumb și mercur, a unei limite noi pentru cadmiu și a criteriului Cronobacter sakazakii absent în 10 g; un operator a trimis doar intervale („more than 100 samples”, tipul nespecificat), plumb <0,05-0,12, mercur 0,0017-<0,02, cadmiu <0,01-0,12 și arsen <0,1-0,11 mg/kg	EFSA Panel on Food Additives and Flavourings (FAF), EFSA Journal 2020, PMID 33204307
Uleiul de soia are 1,5-3% fosfolipide; Tabelul 1, PC raportat la fosfolipide (gălbenuș ~71,0%, lecitină de soia degresată ~23,0%, lichidă 19-21%), valori adunate din alte lucrări; profilul depinde de factori agronomici, genetici, de mediu și de procesare; degresarea cu CO2 supercritic; autorii declară că nu au relații comerciale sau financiare care să constituie conflict de interese	Bahi A și colab., Front Nutr 2026, PMID 41783823
În fosfolipidele din gălbenuș, PC 72-77% și PE 15-20%; taxa de publicare plătită de Universitatea Qassim; autorii declară că nu au conflicte de interese	Abou-Emera OK, Aladhadh M, Foods 2026, PMID 42883670
Studiu de caz la o rafinărie de ulei de soia; după literatura citată, gumele uscate din degomarea cu apă au 62-70% insolubil în acetonă (nu e o măsurătoare din fabrică); acces deschis finanțat de STDF/EKB; autorii declară că nu au interese concurente	Khamies M și colab., Sci Rep 2024, PMID 38374296
Definiția E 322 (fosfatide obținute prin proceduri fizice, inclusiv hidrolizate cu enzime, fără activitate enzimatică reziduală, albire ușoară în mediu apos cu peroxid de hidrogen, fără modificarea chimică a fosfatidelor); minimum 60,0% insolubil în acetonă (56,0% la hidrolizate); pierdere la uscare max. 2,0%; insolubile în toluen max. 0,3%; descriere: lichid, semilichid vâscos sau pulbere de culoare brună; test pozitiv pentru fosfor; fără limită de solvenți reziduali; E 322a lecitina de ovăz, ulei de ovăz fracționat bogat în lipide polare, în principal galactolipide, fosfor min. 0,5%, numai etanol ca solvent de extracție, etanol rezidual max. 300 mg/kg (rubrică adăugată prin Regulamentul (UE) 2022/1023); pierderea la uscare se măsoară la 105 °C; în versiunea consolidată din 18 august 2026, arsen cel mult 3 mg/kg, plumb cel mult 2 mg/kg, mercur cel mult 1 mg/kg, fără limită pentru cadmiu; indice de peroxid cel mult 10; testul pentru lecitina hidrolizată, în care lecitina nehidrolizată turnată în apă la 30-35 °C formează o masă distinctă	Regulamentul (UE) nr. 231/2012, anexa, E 322 și E 322a, CELEX 02012R0231-20260818
Lista vitaminelor și mineralelor declarabile are 13 vitamine și 14 minerale, iar colina nu e printre ele și nu apare nicăieri în regulament; lista celor 14 alergeni include soia (pct. 6, cu cele 4 excepții, uleiul și grăsimea complet rafinate, tocoferolii naturali, fitosterolii și esterii lor, esterul de stanol vegetal, fără lecitină) și ouăle (pct. 3, fără excepții); floarea-soarelui și rapița nu apar; evidențierea grafică a alergenului în lista de ingrediente și „conține” când lista lipsește (art. 21 alin. (1))	Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, art. 21, anexa II pct. 3 și 6 și anexa XIII partea A, CELEX 02011R1169-20250401
Directiva nu se aplică solvenților de extracție folosiți la producția aditivilor alimentari; statele membre se asigură că aditivii nu lasă reziduuri periculoase; acetona după bunele practici de fabricație; hexanul are limite numerice, 1 mg/kg în grăsimi și uleiuri	Directiva 2009/32/CE, art. 1 alin. (1) și anexa I, CELEX 02009L0032-20230216
La procesarea ecologică se pot folosi doar aditivii și adjuvanții tehnologici autorizați pe listă (anexa II partea IV pct. 2.2.1); interdicția OMG în producția ecologică și dreptul operatorilor de a se baza pe etichete și documente (art. 11); asteriscul și calculul procentelor (art. 30 alin. (5)); indicațiile „Agricultură UE”, „Agricultură non-UE” și „Agricultură UE/non-UE” în același câmp vizual cu sigla (art. 32 alin. (2))	Regulamentul (UE) 2018/848, art. 11, 30 și 32 și anexa II partea IV pct. 2.2.1, CELEX 02018R0848-20250325
Lista UE pentru procesarea ecologică are un singur solvent de extracție, etanolul, iar acetona și hexanul nu apar; E 322* e permis în alimentele ecologice procesate de origine vegetală și animală „numai din producția ecologică”, iar asteriscul înseamnă ingredient de origine agricolă	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1165, anexa V partea A, CELEX 02021R1165-20260101
Singura fișă de lecitină găsită în SR Legacy și Foundation; lecitină fluidă cu 100 g grăsimi la 100 g; date de bază din 1979; fosfor 0 mg, cenușă și minerale 0; proteine 0,0 g fără puncte de date; 350 mg colină la 100 g, valoare „Calculated or imputed”, cu 0 puncte de date; porțiile (linguriță 4,5 g, cană 218 g) indică densitatea unui produs lichid	USDA FoodData Central, SR Legacy, FDC 171426 (Oil, soybean lecithin)
Lecitina ca amestec complex de fosfolipide, glicolipide și trigliceride, termen folosit uneori lax pentru fosfatidilcoline; fosfatidilcolina ca clasă separată, acid fosfatidic esterificat cu colină	National Library of Medicine, MeSH, descriptorii D054709 (Lecithins) și D010713 (Phosphatidylcholines)
E 322 în Grupa I, quantum satis; definiția quantum satis (art. 3 alin. (2) lit. (h)); 30.000 mg/kg la grăsimi și uleiuri practic fără apă (fără uleiurile virgine și de măsline); 1.000 mg/kg la formulele pentru sugari și de continuare; 10.000 mg/kg la alimentele pe bază de cereale și alimentele pentru sugari și copii mici; 10.000 mg/kg la băuturile pe bază de lapte pentru copiii mici (categoria 01.10, adăugată prin Regulamentul (UE) 2025/2058); nota (14) despre E 322, E 471, E 472c și E 473; limitele de la 13.1 și 01.10 privesc produsul gata de consum; rubrica proprie E 322 quantum satis la categoria 05.1 (cacao și ciocolată), unde E 476 (PGPR) are plafon de 5.000 mg/kg	Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, art. 3 și anexa II părțile C și E, CELEX 02008R1333-20260818
18 intrări pentru lecitină, lecitină de soia și fosfatidilcolină, toate neautorizate (colesterol și inimă, metabolismul grăsimilor, cogniție și memorie, funcție neurologică, oboseală musculară și funcție neuromusculară, membrana celulară, imunitate): POL-HC-7497-7504, 7741-7744, 7746-7748, 7960, 8243, 8244; 5 intrări pentru fosfatidilserină, neautorizate: POL-HC-7356, 7745, 7749-7751; mențiunile autorizate pentru colină POL-HC-6352-6354 și pentru acidul linoleic POL-HC-6399	Comisia Europeană, Registrul UE al mențiunilor nutriționale și de sănătate
Cererile pentru fosfatidilcolina din soia, colesterol și cogniție: recenzia din 1989 cu 24 de studii, cele mai multe mici și necontrolate; cele 4 studii controlate pentru acizii grași (control cu ulei de soia, porumb, floarea-soarelui sau șofrănel), fără efect; niciun efect propriu stabilit al fosfatidilcolinei din soia asupra colesterolului. La cogniție: studii cu colină, citicolină sau fosfatidilserină; studiul din 1993 pe 80 de studenți, cu doze unice de 18,2 sau 45,5 g, făcut cu un preparat cu alte componente; niciun studiu cu fosfatidilcolină de soia în populația țintă. Avizul a evaluat doar datele trimise de solicitanți. Cererile despre colesterol au fost 7; studiile din recenzia din 1989 aveau mai ales sub 9 subiecți pe grup; alte 5 studii erau deschise, cu un singur braț; RCT-urile Kirsten din 1989 și 1994, cu PPC, la pacienți, au fost respinse pentru compoziția placebo neraportată și dieta nemonitorizată; cererile pentru recuperarea după efort și funcția neuromusculară nu au fost susținute; cererea despre metabolismul grăsimilor s-a sprijinit doar pe Higgins și Flicker 2000	EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA), EFSA Journal 2010, DOI 10.2903/j.efsa.2010.1741
Recenzie a 24 de studii cu lecitină suplimentară, din care doar 4 au echilibrat acizii grași între grupuri; nicio dovadă de efect specific al lecitinei asupra colesterolului; finanțare nedeclarată în rezumat; citată și în avizul EFSA din 2010	Knuiman JT și colab., Am J Clin Nutr 1989, PMID 2916447
Studiul despre fosfatidilcolină și memoria explicită, pe 80 de studenți, cu doze unice, citat prin avizul EFSA din 2010	Ladd SL și colab., Clin Neuropharmacol 1993, PMID 9377589
Textul oficial în română al celor trei mențiuni autorizate pentru colină și condiția de cel puțin 82,5 mg la 100 g, 100 ml sau porție; mențiunea pentru acidul linoleic, cu condiția de cel puțin 1,5 g AL la 100 g și la 100 kcal și informarea despre consumul zilnic de 10 g AL; mențiunea autorizată pentru inulina nativă din cicoare	Regulamentul (UE) nr. 432/2012, anexa, CELEX 02012R0432-20250820
Mențiunile nutriționale sunt permise doar dacă sunt enumerate în anexă (art. 8 alin. (1)); rubrica „CONȚINE [denumirea nutrientului sau a unei alte substanțe]”, admisă dacă e respectat art. 5 (cantitate semnificativă, efect benefic dovedit); „sursă de” și „bogat în” nu au rubrică pentru colină	Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, art. 5, art. 8 și anexa, CELEX 02006R1924-20141213
„Conține” este în mod normal o mențiune nutrițională	Comisia Europeană, Ghidul de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, 14 decembrie 2007
Considerentul 12 (aditivii produși din OMG) și considerentul 21 (etichetarea indiferent dacă ADN-ul sau proteina pot fi detectate); alimentele produse din OMG-uri se etichetează („produs din [denumirea organismului] modificat genetic”), iar pragul de 0,9% pe ingredient se aplică doar prezenței accidentale sau inevitabile tehnic (art. 12 și 13)	Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, considerentele 12 și 21 (actul original, CELEX 32003R1829) și art. 12 și 13 (versiunea consolidată, CELEX 02003R1829-20210327)
Transmiterea în scris, pe lanț, a informației „produs din OMG-uri” și păstrarea evidenței 5 ani	Regulamentul (CE) nr. 1830/2003, art. 5, CELEX 02003R1830-20190726
Niciun biomarker potrivit, deci fără necesar mediu, doar aporturi adecvate (AI); AI adulți 400 mg pe zi, pe aportul observat în UE și pe cantitatea de colină din etapa de refacere a unui studiu de depleție și repleție; 160 mg pe zi la 7-11 luni; 480 mg în sarcină, extrapolat după creșterea medie în greutate; 520 mg în lactație, AI plus 120 mg pe zi secretate în lapte în primele 6 luni	EFSA NDA Panel, EFSA Journal 2016, DOI 10.2903/j.efsa.2016.4484 (citit doar rezumatul)
400 mg pe zi pentru adulți și adolescenții de 15-17 ani; 140-340 mg pe zi pentru copiii de 1-14 ani	EFSA, comunicat de presă din 17 august 2016 despre valorile de referință pentru colină
AI-ul de 400 mg a pornit de la mijlocul (370 mg pe zi) intervalului de medii observate (270-470 mg pe zi) din 12 anchete în 9 țări, rotunjit în sus; EFSA nu a stabilit până acum un UL pentru colină, iar IOM a propus 3,5 g pe zi la adulți	EFSA Panel on Nutrition, Novel Foods and Food allergens (NDA), EFSA Journal 2023, PMID 37502017
AI 550 mg pe zi bărbați, 425 mg femei, 450 mg sarcină, 550 mg lactație; UL 3,5 g pe zi: LOAEL 7,5 g pe zi (clorură de colină; ușoară scădere a tensiunii la unii dintre cei 7 pacienți ai unui studiu pilot din 1977, plus rapoarte de miros de pește), factor de incertitudine 2, 3,75 g rotunjit în jos; nu există date adecvate pentru o doză fără efecte; miros de pește prin trimetilamină la 8-20 g pe zi; lecitina generează puțină metilamină pentru că enzima bacteriană nu desface esterul; grupurile mai sensibile (trimetilaminurie, boli de rinichi sau ficat, depresie, Parkinson)	Institute of Medicine, Dietary Reference Intakes for Thiamin, Riboflavin, Niacin, Vitamin B6, Folate, Vitamin B12, Pantothenic Acid, Biotin, and Choline, 1998, cap. 12 Choline, DOI 10.17226/6015
Aport mediu de colină la adulții europeni de 18-65 de ani 291-468 mg pe zi, din baza de consum EFSA cu compoziție USDA, fără suplimente; compoziția americană e principala limită numită de autori; dată fiind definiția AI, nu se poate trage o concluzie despre adecvare pentru majoritatea grupurilor	Vennemann FB și colab., Br J Nutr 2015, PMID 26423357
294 mg colină la 100 g, 6 puncte de date; ou mare 50 g	USDA FoodData Central, SR Legacy, FDC 171287 (ou întreg crud)
820 mg colină la 100 g, valoare calculată	USDA FoodData Central, SR Legacy, FDC 172184 (gălbenuș de ou crud)
333 mg colină la 100 g	USDA FoodData Central, SR Legacy, FDC 169451 (ficat de vită crud)
194 mg colină la 100 g	USDA FoodData Central, SR Legacy, FDC 171060 (ficat de pui crud)
82,1 mg colină la 100 g	USDA FoodData Central, SR Legacy, FDC 171077 (piept de pui fără piele, crud)
78,5 mg colină la 100 g	USDA FoodData Central, SR Legacy, FDC 175167 (somon de Atlantic de crescătorie, crud)
116 mg colină la 100 g	USDA FoodData Central, SR Legacy, FDC 174270 (soia boabe mature, crude)
18,7 mg colină la 100 g	USDA FoodData Central, SR Legacy, FDC 170379 (broccoli crud)
Ou întreg crud 250 mg la 100 g (15 probe); gălbenuș crud analizat 680 mg (4 probe); soia boabe crude 120 mg; somon de crescătorie crud 88 mg; nicio intrare pentru lecitină	Patterson KY și colab., USDA Database for the Choline Content of Common Foods, Release Two, USDA ARS, ianuarie 2008
Studiu randomizat de 4 săptămâni, 82 de participanți cu funcție renală normală l-au terminat; colina liberă (bitartrat, 411 mg pe zi) a crescut TMAO; 4 ouă mari fierte pe zi (467 mg colină în total) și capsulele de PC (410 mg colină, n = 10, braț adăugat ulterior) nu l-au crescut semnificativ; dietă necontrolată; finanțare NIH, NIH Office of Dietary Supplements, Fondation Leducq; un autor cu brevete pe teste de TMAO, drept la redevențe, consultanță și fonduri de cercetare de la firme	Wilcox J și colab., Am J Med 2021, PMID 33872583
La 40 de adulți sănătoși, TMAO a crescut după ouă și o doză de PC marcată; asociere observațională între TMAO și evenimente cardiovasculare majore la 4.007 pacienți trimiși la coronarografie; finanțare NIH	Tang WH și colab., N Engl J Med 2013, PMID 23614584
Meta-analiză a 19 studii prospective, observaționale: TMAO crescut asociat cu evenimente cardiovasculare majore; finanțare NHLBI	Heianza Y și colab., J Am Heart Assoc 2017, PMID 28663251
Randomizare mendeliană: nicio legătură cauzală între TMAO determinat genetic și bolile cardiometabolice; diabetul de tip 2 și boala de rinichi par să crească TMAO	Jia J și colab., Diabetes 2019, PMID 31167879
Studiu randomizat dublu-orb, 20 de bărbați hiperlipidemici (cam 6-7 pe grup); iaurt înghețat simplu, cu 20 g lecitină de soia sau cu 17 g ulei de floarea-soarelui, 4 săptămâni; lecitina fără efecte independente pe lipoproteine, trigliceride, apolipoproteine, Lp(a) și fibrinogen; finanțator nenumit (citit doar rezumatul)	Oosthuizen W și colab., Eur J Clin Nutr 1998, PMID 9683394
Studiu randomizat dublu-orb pe 60 de adulți sănătoși (~10 pe grup), 2 săptămâni fără emulsifianți, apoi 4 săptămâni cu brownies cu unul din cinci emulsifianți (inclusiv lecitina de soia) sau fără aditivi; colesterolul nu a diferit față de placebo; doza nu apare în rezumat; grant UZ Leuven / KU Leuven (citit doar rezumatul)	Wellens J și colab., Clin Gastroenterol Hepatol 2026, PMID 40816342
30 de voluntari hipercolesterolemici de 58-70 de ani, 20 pe o capsulă de 500 mg pe zi de lecitină de soia cu 68% PC, restul pe placebo cu 500 mg ulei de soia; măsurători la 1 și 2 luni; numit dublu-orb, fără randomizare descrisă; doar test t pereche în interiorul grupului; placebo -11,4%, nesemnificativ; HDL scăzut semnificativ la lecitină; capsule donate de producător, fără declarație de finanțare; procentele din rezumat diferă de cele din text, iar rezumatul nu pomenește placebo (text integral)	Mourad AM și colab., Cholesterol 2010, PMID 21490917
12 studii randomizate față de placebo; 265 de pacienți cu Alzheimer, 21 cu demență parkinsoniană, 90 cu probleme subiective de memorie; niciun beneficiu clinic clar în cele două demențe; dovezile nu susțin lecitina în tratamentul demenței; un rezultat favorabil la problemele subiective de memorie; căutarea din 15 mai 2002 (citit doar rezumatul)	Higgins JP, Flicker L, Cochrane Database Syst Rev 2003, PMID 12917896
6 voluntari tineri sănătoși, 2 × 16 g lecitină pe zi, 4 săptămâni; compușii cu colină din creier, măsurați prin spectroscopie RM, nu au crescut (citit doar rezumatul)	Dechent P și colab., Biol Psychiatry 1999, PMID 10435207
Studiu randomizat, 41 de persoane analizate (19 excluse), 60-80 de ani, fără demență; 300 mg pe zi de colină din gălbenuș de ou, 12 săptămâni, față de ulei de gălbenuș fără lecitină; rezultate mixte; finanțat integral de producătorul ingredientului, care a făcut și analizele	Yamashita S și colab., Lipids Health Dis 2023, PMID 37340479
Fosfolipidele esențiale din soia sunt medicament autorizat în România: capsule cu 600 mg fosfolipide, cu 76% (3-sn-fosfatidil)colină, indicate în afecțiuni hepatice	ANMDMR, rezumatul caracteristicilor produsului pentru un medicament cu fosfolipide din soia, ianuarie 2025
789 de pacienți cu boală hepatică alcoolică, PPC față de placebo, 2 ani; progresia fibrozei 22,8% față de 20,0%, fără diferență; finanțare: guvernul SUA (VA) și surse non-guvernamentale (citit doar rezumatul)	Lieber CS și colab., Alcohol Clin Exp Res 2003, PMID 14634492
193 de pacienți randomizați, studiu susținut de producătorul medicamentului; trei coautori angajați ai firmei, primul autor cu sprijin de la firmă	Stefan N și colab., Liver Int 2026, PMID 41889076
Meta-analiză a 10 studii, mai ales mici, despre fosfolipidele esențiale, finanțată de producătorul medicamentului, cu un coautor angajat al acestuia	Dajani AI, Popovic B, World J Clin Cases 2020, PMID 33269259
Pentru fosfolipidele esențiale în ficatul gras există doar un protocol Cochrane din 2019; recenzia finalizată nu am găsit-o	Varganova D și colab., Cochrane Database Syst Rev 2019, DOI 10.1002/14651858.CD013301
Program de fază 3 cu fosfatidilcolină cu eliberare întârziată în colita ulcerativă; studiul de inducție oprit pentru futilitate (466 randomizați din 762 planificați), fără diferență față de placebo; finanțat de un producător de medicamente (citit doar rezumatul)	Dignass A și colab., Clin Gastroenterol Hepatol 2024, PMID 37806372
Protocolul ABM #36 (2022) despre spectrul mastitei: lecitina de floarea-soarelui sau de soia pe gură, cu formularea „may be taken”; treapta C; referințele 22 (Mitchell și Johnson 2020) și 40 (Chan 2003)	Mitchell KB și colab., Breastfeed Med 2022, PMID 35576513
Taxonomia SORT are trei trepte, A, B și C; treapta C se bazează pe consens, practică uzuală, opinie, dovezi orientate pe boală sau serii de cazuri (citit doar rezumatul)	Ebell MH și colab., J Am Board Fam Pract 2004, PMID 15014055
Articol de tip perspectivă al autorilor protocolului ABM #36, despre experiența clinicii lor, citat ca referința 22 (text integral necitit)	Mitchell KB, Johnson HM, J Mammary Gland Biol Neoplasia 2020, PMID 32495215
Experiment pe laptele donat de 6 mame, cu lecitină de soia adăugată direct în lapte (citit doar rezumatul)	Chan MM și colab., J Pediatr Gastroenterol Nutr 2003, PMID 12717084
Comentariu care contestă recomandarea de lecitină orală din ABM #36: în auditul retrospectiv pe 34 de femei, toate au primit lecitină și 44% și antibiotice; Chan 2003 a pus lecitina direct în lapte	Douglas P, Int Breastfeed J 2023, PMID 37670315
ABM Clinical Protocol #4: Mastitis, revizia din 2008; cuvântul lecitină nu apare nicăieri în textul integral	Academy of Breastfeeding Medicine Protocol Committee, Breastfeed Med 2008, PMID 18778213
ABM Clinical Protocol #4: Mastitis, revizia din 2014; cuvântul lecitină nu apare nicăieri în textul integral	Amir LH, Academy of Breastfeeding Medicine Protocol Committee, Breastfeed Med 2014, PMID 24911394
Lecitina a fost recomandată pentru canalele înfundate, dar nu există studii clinice valide științific despre siguranța și eficacitatea dozelor mari la mame în perioada de lactație sau la sugari; revizia nu conține nicio doză	Drugs and Lactation Database (LactMed), National Institute of Child Health and Human Development, 2006-, Lecithin, revizia din 15.07.2026, PMID 30000831
Lecitina de soia degresată ca medicament tradițional pe bază de plante; contraindicații, hipersensibilitatea la soia, arahide, alte Fabaceae și polen de mesteacăn; reacții alergice, inclusiv anafilaxie severă, disconfort gastric și diaree, toate cu frecvență necunoscută; sub 12 ani nerecomandat; siguranța în sarcină și lactație nu e stabilită, iar în lipsa datelor utilizarea nu e recomandată; interacțiuni „None reported”; nu s-au făcut teste adecvate de toxicitate asupra reproducerii și de genotoxicitate (5.3)	EMA, Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC), European Union herbal monograph on Glycine max (L.) Merr., lecithinum, EMA/HMPC/220599/2016, adoptată la 31 ianuarie 2017
Studiu pilot pe 12 maratoniști, concentrat de fosfatidilcolină polienilică sau placebo din ziua dinaintea cursei; colina plasmatică menținută, performanța neîmbunătățită (raportul timp real/estimat 1,03 față de 1,07, p=0,36); timpul real de cursă 256 față de 241 de minute	Buchman AL și colab., J Am Coll Nutr 2000, PMID 11194530
Doză unică dintr-o lecitină cu 90% PC la 10 triatloniști și 13 alergători adolescenți; s-a măsurat doar colina plasmatică	von Allwörden HN și colab., Eur J Appl Physiol 1993, PMID 8375373
„Lipoliza prin injectare” folosește fosfatidilcolină cu deoxicolat injectate local, ca procedură estetică; serie retrospectivă fără grup de control	Thomas MK și colab., J Cutan Aesthet Surg 2018, PMID 30886477
100-1.400 ppm proteină în 6 lecitine de soia comerciale; serul unor persoane sensibile la soia a legat IgE de mai multe proteine din lecitină; autorii consideră problema mai importantă pentru cei care iau lecitina ca supliment	Gu X și colab., Int Arch Allergy Immunol 2001, PMID 11752879
2,8 mg proteină la 100 g lecitină de soia; 30 de seruri de pacienți sensibili la soia, 7 cu provocare pozitivă, 1 cu IgE față de proteinele din lecitină; concluzia autorilor: antigenicitate mică	Awazuhara H și colab., Clin Exp Allergy 1998, PMID 10024228
Studiu randomizat, dublu-orb, încrucișat: 22 de copii (21-58 de luni) cu alergie la soia non-IgE, 1,5 g lecitină pe zi într-un biscuit câte o săptămână; 5 reacții la placebo, o reacție ușoară la lecitină (1 din 20 care au terminat) (citit doar rezumatul)	Gholmie Y și colab., J Hum Nutr Diet 2020, PMID 31603281
Băiat de 3 ani, astmatic și alergic la arahide, cu urticarie generalizată și greutăți de respirație după un inhalator cu lecitină de soia ca excipient; lecitina e doar suspectată (citit doar rezumatul)	Béliveau S și colab., J Cutan Med Surg 2008, PMID 18258154
235 de pacienți cu alergie la semințele de floarea-soarelui într-o clinică pediatrică din Boston, 1995-2021; un sfert dintre reacții au îndeplinit criteriile de anafilaxie (citit doar rezumatul)	Treffeisen ER și colab., J Allergy Clin Immunol Pract 2024, PMID 39117271
Lecitina de soia: 15,70 mg izoflavone totale la 100 g, o singură valoare, cod de încredere C, dintr-un studiu din 1999 (Müllner și Sontag)	Bhagwat S, Haytowitz DB, USDA Database for the Isoflavone Content of Selected Foods, Release 2.1, 2015
Studiul din 1999 din care provine valoarea USDA pentru izoflavonele din lecitina de soia (cunoscut prin baza de date USDA)	Müllner C, Sontag G, Fresenius J Anal Chem 1999, DOI 10.1007/s002160051334
Două extracte de lecitină de soia: 0,97 și 3,52 µg izoflavone pe gram (ELISA), mult sub făina de soia	Lee A și colab., Nutrients 2019, PMID 31569435
Un caz: femeie de 46 de ani cu INR sub țintă la antivitamină K, care lua capsule de lecitină de soia; INR-ul a crescut la 15 zile după oprirea lor (citit doar rezumatul)	Ksouda K și colab., Ann Cardiol Angeiol (Paris) 2018, PMID 29602443
Interferența produselor din soia cu absorbția levotiroxinei, dacă există, pare să aibă un impact clinic mic	Gatta E și colab., Endocr Pract 2023, PMID 37633413
HLB-ul lecitinei 2-8 (după un manual din 2004), predominant lipofil; o lecitină cu 51,8% PC, singură la 0,2%, nu a stabilizat bine o emulsie ulei-în-apă cu fracție mare de ulei	Navarrete de Toledo AM și colab., Curr Res Food Sci 2022, PMID 35692567
HLB 4-8 pentru lecitina de soia; regula HLB 3-6 pentru apă-în-ulei și 8-13 pentru ulei-în-apă; lecitina de soia folosită pentru nanoemulsii ulei-în-apă	Fathordoobady F și colab., Sci Rep 2021, PMID 33420136
Lecitina numită emulsifiant anionic pentru ulei-în-apă; pâine din 50% grâu, 40% manioc, 10% porumb: 0,3% lecitină singură a dat după 4 zile un miez mai tare decât pâinea de referință (36,5 față de 33,4 N); efect bun doar combinat cu un hidrocoloid (CMC sau pectină); finanțare SIDA (agenția suedeză de dezvoltare)	Eduardo M și colab., Food Sci Nutr 2016, PMID 27386112
Mecanismul lecitinei în ciocolată (sinteză de literatură), inclusiv grăsimea legată care nu mai contribuie la curgere; ciocolată industrială 48% cacao, rafinată pe valțuri, bază 0,3% lecitină și 0,2% PGPR, trei loturi; pragul de curgere crește cu lecitina (F1 2,37 la 21,02 Pa de la 0,3 la 1,1%); vâscozitatea plastică scade până la 0,5-0,6% în F1, apoi plafon, iar în F2 și F3 continuă să scadă; lipiciozitatea crește (măsurată după topire la 50 °C); PGPR scade pragul de curgere (aproape de zero la 0,4% în F1) și lipiciozitatea, dar crește vâscozitatea plastică în F1; neconcordanță între tabelele 2 și 3; primul autor angajat la un producător de ciocolată, fără finanțare externă	Pombal M și colab., Molecules 2024, PMID 39519825
Definiția ciocolatei prin produse de cacao și zahăr, fără nicio mențiune despre lecitină sau emulsifianți	Directiva 2000/36/CE, anexa I, CELEX 02000L0036-20131118
Pâine de grâu cu 1% lecitină de soia raportat la făină, singură: miez mai moale proaspăt (4,36 față de 7,5 N) și după 4 zile la 25 °C (22,24 față de 30,95 N); pâini de 100 g în laborator; finanțare publică spaniolă; 0,5% testat doar împreună cu chia	Ahmed IBH și colab., Foods 2020, PMID 32272566
Prăjitură fără ou cu lapte de soia și 0-6% lecitină de soia (procent din lapte); fără lecitină densă și tare; la 1-3% acceptabilitate semnificativ sub control; la 4% fără diferență semnificativă față de control (4,40 față de 4,50); de la 5% culoare închisă și gust neplăcut; rețeta cu 100 g făină și 62,5 g înlocuitor de ou; panel de 12 persoane; finanțare nedeclarată	Hedayati S, Mazaheri Tehrani M, Food Sci Nutr 2018, PMID 29983980
Maioneză fără ou cu 1-3% lecitină de floarea-soarelui; pe 100 g 47-49 g ulei de floarea-soarelui, 40 g cartof fiert; vâscozitate și stabilitate crescute; acizi grași liberi de circa 5 ori mai mari (2,31% față de 0,46%); varianta cu 15% ulei de palmier și 1% lecitină s-a separat; finanțare FRGS, Ministerul Învățământului Superior din Malaezia	Yeoh SY și colab., ACS Omega 2026, PMID 42368096
Lapte praf degresat procesat la 500 MPa, aglomerat cu lecitină: timpul de umectare de la peste 60 de minute la 4 minute, solubilitate neschimbată (77%), spumare mult redusă; efectul aparține aglomerării împreună cu lecitinarea; finanțare Dairy Management	Vyas MU, Harte FM, J Dairy Sci 2026, PMID 41482042 (citit doar rezumatul)
Lecitina e doar parțial solubilă în apă, se hidratează și formează emulsii; fosfatidele fără ulei sunt practic insolubile în uleiuri; culoare de la galben deschis la brun, fără miros sau cu un miros slab de nucă	JECFA, Lecithin, specificații, FAO Food and Nutrition Paper 52 Add 2, 1993
Lecitina e albă când e proaspătă și devine galbenă, apoi brună, la expunerea la aer (după o enciclopedie de chimie)	PubChem, CID 16213884, rubrica Physical Description

Notă

Textul are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Pentru lecitină nu există nicio mențiune de sănătate autorizată în Uniunea Europeană. Cifrele de compoziție provin din baze de date, din avize și din studii publicate și nu descriu produsele din magazin.