Oregano: Ce Este, Ce Conține De Fapt Și Prin Ce Diferă De Uleiul De Oregano

Pe scurt - „Oregano” e numele unei arome, sub care se vând plante din mai multe genuri și din două familii. Oreganoul de bază e Origanum vulgare, din familia mentei (Lamiaceae). „Oreganoul mexican” (Lippia graveolens) e din familia verbinei, iar maghiranul e altă specie. - Aroma vine din uleiul esențial, partea volatilă a plantei, iar cantitatea lui diferă mult de la o plantă la alta. Într-un studiu pe 502 plante europene, compușii uleiului au fost între 0,03% și 4,6% din plantă. Plantele s-au împărțit în trei chemotipuri, grupuri care arată la fel, dar au alți compuși dominanți în ulei. - O linguriță de frunze uscate (circa 1 g) are, după Departamentul Agriculturii al SUA (USDA), 16,0 mg calciu, 0,37 mg fier și 6,2 µg vitamina K. Pe 0,5-2 g, ordinul de mărime dintr-o mâncare, nu o recomandare, calciul ajunge la 1-4% din valorile nutriționale de referință (VNR), fierul la 1,3-5,3%, iar vitamina K, dintr-o singură probă, la circa 4-17%. Cifrele descriu oreganoul uscat în general și nu sunt o mențiune nutrițională, iar legea cere ca o mențiune de tip „sursă de” să țină de o cantitate consumată în mod rezonabil. - ORAC (capacitatea de absorbție a radicalilor de oxigen) e un test în eprubetă, iar USDA și-a retras baza de valori ORAC în 2012. „Scorul ORAC de 159.277” atribuit oreganoului e al turmericului măcinat, iar „de 42 de ori mai mulți antioxidanți decât merele” vine dintr-un comunicat de presă din 2002. - Uleiul de oregano e un concentrat obținut prin distilare, alt produs decât frunza uscată, iar rezultatele obținute cu el nu se extind la condiment. Studiile pe oameni cu ulei, extract, distilat sau carvacrol pur (compusul cu gust înțepător al oreganoului culinar) au fost mici, multe fără randomizare, adică fără împărțirea la întâmplare a participanților. Cu oregano uscat în cantitate de bucătărie nu am găsit niciun studiu randomizat pe oameni sănătoși mai lung de o zi, cu o posibilă excepție din 2012, cu rezultat nul. - În controlul UE analizat de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC), 142 din 295 de probe de oregano (48%) au ieșit suspecte de falsificare, cele mai multe cu frunză de măslin. Eșantionul a fost ales intenționat pe risc, deși și la probele din magazine, ca la importatori și la procesatori, au ieșit suspecte 42-45%, iar „suspect” nu înseamnă fraudă dovedită. - După Universitatea de Stat din Pennsylvania (Penn State), 1 lingură de ierburi proaspete corespunde cu 1 linguriță de ierburi uscate, regulă generală care nu numește oreganoul. Ghidul FoodKeeper al USDA dă ierburilor uscate 1-2 ani, iar Penn State, pentru majoritatea, un an, ca termene de calitate, nu de siguranță, într-un recipient bine închis, ferit de căldură, umezeală și soare direct. - Alergia la oregano și la alte plante din familia mentei e descrisă în rapoarte de caz, deși oreganoul nu e pe lista UE a celor 14 alergeni. Pentru sarcină, alăptare, copii, boli sau tratamente, inclusiv anticoagulante, întreabă medicul.

„Oregano” se caută în România de aproximativ 5.400-6.600 de ori pe lună, după un planificator de cuvinte-cheie. „Ulei de oregano” are în medie aproximativ 4.400 de căutări pe lună, cu un vârf de aproximativ 8.100, în ianuarie și în martie 2026. „Oregano beneficii” are aproximativ 1.300 de căutări pe lună, iar „ceai de oregano” aproximativ 320.

Printre rezultate circulă multe afirmații fără surse. Unele atribuie condimentului ce s-a raportat cu uleiul de oregano, altele dau cifre de antioxidanți, vitamine sau doze care nu se verifică. Pe unele le discutăm la „Ce e mit despre oregano”.

Articolul trece întâi prin plantele vândute ca oregano, aromă, compoziție și antioxidanți. Urmează uleiul de oregano și studiile, bucătăria, ceaiul, păstrarea, falsificarea și contaminanții, alergia, sarcina și medicamentele. În afara volumelor de căutare, cifrele vin din baze de date, studii, legislație și surse instituționale, între care Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), JRC și laboratoare oficiale. Ele descriu oreganoul în general, nu produsele din magazin. Verificările au fost făcute până la 25 octombrie 2026.

Ce este oreganoul: un nume pentru mai multe plante

„Oregano” e un nume de comerț și de aromă, nu numele unei singure plante. Fișa despre oregano și maghiran a Herb Society of America, o societate horticolă americană, îl citează pe specialistul Tucker. El propune să privim oreganoul ca pe o aromă, nu ca pe un gen sau o specie.

Oreganoul de bază. Planta numită cel mai des oregano este Origanum vulgare, descrisă de Linné în 1753, în lucrarea Species Plantarum, după indexul internațional al numelor de plante (IPNI). Face parte din familia mentei. Specia are mai multe subspecii, adică variante naturale cu trăsături proprii. Cea numită în comerț „oregano grecesc” are numele acceptat Origanum vulgare subsp. hirtum, după bazele de date botanice World Flora Online (WFO) și GBIF.

Alte specii din același gen:

• Origanum onites, „oreganoul turcesc”, e o specie separată, răspândită mai ales în Turcia și Grecia, după un studiu din 2019 (Tasdemir și colab.).
• Origanum syriacum este oreganoul sirian, numit și za'atar. După o recenzie din 2021 (Alwafa și colab.), „za'atar” e și numele unui amestec de condimente. Za'atarul din comerț poate conține până la 25% alte plante, între care Thymbra spicata, Thymus syriacus sau Satureja thymbra.
• Maghiranul, Origanum majorana, e tot o specie din genul Origanum, numită uneori și Majorana hortensis, după GBIF.

Plante din afara genului:

• „Oreganoul mexican” este Lippia graveolens, din familia Verbenaceae, a verbinei, deci nici măcar din familia mentei, după IPNI. În WFO și GBIF, numele e azi sinonim al Lippia origanoides. Fișa Herb Society of America numește „oregano mexican” și o plantă din Lamiaceae, Poliomintha bustamanta.
• „Oreganoul cubanez” este Coleus amboinicus, numit înainte Plectranthus amboinicus, din Lamiaceae. E o plantă suculentă, cu frunze cărnoase, cunoscută și ca „Spanish thyme” sau „Mexican mint”, după WFO și o recenzie din 2025 (Santos Filipe și colab.).
• „Uleiul de origanum de tip spaniol”, evaluat de EFSA într-un aviz din 2024, provine din Thymbra capitata, o plantă din alt gen. Avizul privește un aditiv pentru furaje, dar arată că „oregano” scris pe un ulei nu garantează nici măcar genul Origanum.

Nu e nici cimbru. Cimbrul (Thymus vulgaris) și cimbrul de grădină (Satureja hortensis) sunt plante din alte genuri ale familiei mentei, nu din genul Origanum. Un nume popular românesc pentru Origanum vulgare este șovârf, trecut în dreptul speciei într-o recenzie din 2020 a surselor etnobotanice românești din 1860-1970 (Petran și colab.).

De unde vine numele. Origanum e explicat de obicei prin grecescul oros, „munte”, și ganos. O recenzie din 2025 (Nurzyńska-Wierdak și Walasek-Janusz) traduce „bucuria munților”, iar recenzia din 2021 a lui Alwafa și colab. „podoaba munților”.

Ce spune standardul Codex. Codex Alimentarius este colecția de standarde alimentare a Organizației ONU pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Pentru oregano uscat are standardul CXS 342-2021, adoptat în 2021 și modificat în 2022. După același standard, numele științific pe etichetă e opțional, iar țara de origine trebuie declarată. Codex nu e lege în UE, ci o referință pentru comerțul internațional.

Ce cere legea UE. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, despre informarea consumatorilor, cere țara de origine la un condiment ca oreganoul doar dacă lipsa ei ar putea induce cumpărătorul în eroare (art. 26 alin. (2)). La alimentele bio preambalate, regulamentul european pentru agricultura ecologică, (UE) 2018/848, cere lângă sigla UE mențiunea „Agricultură UE”, „Agricultură non-UE” sau „Agricultură UE/non-UE”, nu țara exactă (art. 32 alin. (2)). Specia nu e obligatorie pe etichetă după niciunul dintre aceste texte.

Standardele nu sunt de acord nici asupra plantelor.

Standardul	Ce acceptă ca oregano	Maghiranul	Lippia
Codex CXS 342-2021	toate speciile Origanum	exclus	acceptată, ca „oregano mexican”
ISO 7925:2026	doar Origanum vulgare, cu subspeciile, după rezumatul oficial	trimis la alt standard	nepomenită în rezumat
BS 7087-16:1993, britanic	Origanum vulgare și alte specii Origanum	exclus	acceptată Lippia graveolens

Standardul ISO, al Organizației Internaționale de Standardizare, a fost publicat pe 21 octombrie 2026 și înlocuiește ediția din 1999. După rezumatul oficial, O. onites și O. syriacum nu mai intră în domeniul lui. Textul integral nu l-am citit, iar la standardul britanic am citit doar rezumatul.

De ce nu miroase la fel orice oregano

Uleiul esențial al oreganoului se află în frunze și flori și se obține de obicei prin distilare. Carvacrolul, un compus din clasa fenolilor, dă gustul înțepător al oreganourilor culinare, după fișa Herb Society of America, iar timolul e alt compus al uleiului. Standardul Codex le numește componentele principale ale uleiului, leagă de ele mirosul și gustul oreganoului uscat și scrie că variază după condițiile geo-climatice.

Cât ulei are planta. Un studiu din 2015 (Lukas și colab.) a analizat 502 plante de Origanum vulgare din 17 țări europene și 51 de populații. Conținutul de compuși ai uleiului esențial a variat între 0,03% și 4,6%, adică de aproximativ 150 de ori, după calculul nostru. Cifrele vin din extracte analizate prin cromatografie de gaze, o metodă de laborator care desparte și măsoară compușii, nu din distilare.

Chemotipurile. În studiul din 2015 au ieșit trei chemotipuri:

• cymyl: calea carvacrolului, a timolului și a p-cimenului;
• sabinyl: dominat de sabinen și sabinen hidrat;
• aciclic: dominat de linalool și linalil acetat.

După aceiași autori, chemotipurile cymyl și aciclic apăreau de obicei la plantele din clima mediteraneeană, iar sabinyl la cele din clima continentală.

Subspecia contează. Într-un studiu din 2020 (Węglarz și colab.), cele două subspecii au crescut în aceleași condiții, la Varșovia. Subsp. hirtum a avut 2,75-3,36 g de ulei esențial la 100 g de plantă uscată, iar subsp. vulgare 0,27-0,49 g, adică de aproximativ 6-12 ori mai puțin, după faza de recoltare. În același studiu, hirtum a avut și mai mulți tricomi glandulari, perișori microscopici de pe frunză în care se adună uleiul, până la 4,85 pe milimetru pătrat. La evaluarea senzorială, făcută pe iarbă proaspătă, mirosul și gustul lui au fost mai intense.

Carvacrolul a fost însă doar 28,35-32,02% din uleiul de hirtum în studiul din 2020, iar uleiul de vulgare, dominat de sabinen, a avut și el până la 15,89% carvacrol. Studiul a avut un singur loc de cultură și câte o singură sursă de material pe subspecie.

Nici subsp. hirtum nu e la fel peste tot. Într-un studiu din 2009 (De Martino și colab.), trei populații sălbatice de subsp. hirtum din Campania, în Italia, au dat trei chemotipuri: carvacrol/timol, timol/alfa-terpineol și linalil acetat/linalool. Ultimul nu are profilul obișnuit de oregano. Inflorescențele uscate au dat, în același studiu, 2,35%, 3,15% și 2,93% ulei, din doar trei probe, dintr-o singură regiune.

Alte plante, alte profiluri:

• Origanum onites: într-o probă turcească analizată în studiul din 2019 (Tasdemir și colab.), uleiul, 2,0% din plantă, a avut 70,6% carvacrol și 9,7% linalool. Literatura citată de autori descrie însă și un chemotip de O. onites în care linaloolul are 90,0-91,9% din ulei.
• Oreganoul mexican (Lippia graveolens): într-un studiu din 2014 (Hernández-Hernández și colab.), lotul analizat a avut 4,29% ulei, raportat la planta uscată, dominat de timol (49,9% sau 66,3%, după solventul folosit), și doar 0,1% carvacrol. Autorii notează că alte lucrări au găsit în uleiul acestei plante și carvacrol și p-cimen, deci profilul ține de lot, nu de specie.
• Maghiranul: în specificația unui ulei de maghiran evaluat de EFSA în 2025, compusul principal e 4-terpinenolul (14-32%), alături de gama-terpinen, sabinen și sabinen hidrat, fără carvacrol. Fișa Herb Society of America leagă gustul dulce al maghiranului mai ales de sabinen hidrat. Avizul privește un ulei folosit ca aditiv în furaje, nu frunza uscată.

Procentele de carvacrol de mai sus sunt din ulei, nu din frunză, iar frunza are doar câteva procente de ulei sau mai puțin, după studiile citate.

Ce cere Codex de la oreganoul uscat. Standardul Codex împarte oreganoul uscat, întreg sau mărunțit, în clase de calitate, fiecare cu un minim de ulei esențial, numit acolo ulei volatil. Minimul e de 2,5 ml la 100 g substanță uscată pentru clasa Extra, 2,0 ml pentru clasa I și 1,5 ml pentru clasa II. Pentru oreganoul pudră minimul e de 1,3 ml, iar umiditatea admisă e de cel mult 12%. Oreganoul neclasificat se judecă după minimul clasei II.

Un oregano sărac în ulei, de pildă subsp. vulgare din studiul polonez din 2020, cu 0,27-0,49 g la 100 g, ar putea cădea sub clasa II. Asta e deducția noastră, nu o afirmație Codex, iar studiul a măsurat în grame, nu în mililitri.

Ce nu garantează ambalajul. Din toate acestea, cumpărătorul nu are garanția că află de pe ambalaj specia sau subspecia, pentru că Codex lasă numele științific opțional, iar legea UE nu îl cere. Chemotipul nu se vede nici în frunza mărunțită. Ce a găsit controlul UE atunci când a căutat alte plante amestecate în oregano arătăm la „Falsificarea: ce a găsit controlul UE în oregano”.

Ce conține oreganoul uscat, pe 100 g și pe linguriță

Cifrele vin din fișa USDA pentru oregano uscat, Origanum vulgare. Sunt valori din puține probe americane, de la una la trei, nu valorile unui lot anume. Coloana „Determinări” arată de câte ori a fost măsurată fiecare valoare (n), iar „n=0” înseamnă o valoare calculată. Coloana „La 100 g” e unitatea bazei de date, nu o porție. Ce înseamnă cifrele pe porția reală și ce permite legea arătăm sub tabel.

După USDA	La 100 g	La o linguriță de frunze (1,0 g)	Determinări
Energie	265 kcal	2,65 kcal	calculată (n=0)
Proteine	9,00 g	0,09 g	n=3
Grăsimi	4,28 g	0,04 g	n=3
Glucide, regula SUA (cu fibre)	68,92 g	0,69 g	calculate (n=0)
Glucide, regula UE (fără fibre)	circa 26,4 g	circa 0,26 g	calcul pe cifrele USDA
Fibre	42,5 g	0,42 g	n=3
Calciu	1.597 mg	16,0 mg	n=3
Fier	36,8 mg	0,37 mg	n=3
Magneziu	270 mg	2,7 mg	n=3
Potasiu	1.260 mg	12,6 mg	n=3
Vitamina K	621,7 µg	6,2 µg	n=1
Vitamina C	2,3 mg	0,02 mg	n=1
Vitamina E	18,26 mg	0,18 mg	n=1

Glucidele, după două reguli. USDA calculează glucidele „prin diferență”, cu fibrele incluse, iar Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 trece fibrele separat, de unde cele două rânduri de glucide din tabel. Energia, socotită cu factorii din UE, rămâne în jur de 265 kcal.

Cât de solide sunt cifrele. Mineralele principale au câte 3 probe, iar seleniul una singură. Între probe, zincul diferă de 2,5 ori, sodiul de 2,2 ori, iar fierul și manganul de circa 1,6 ori (fierul, între 28,1 și 44,5 mg la 100 g). Vitaminele K, C și E au câte o singură determinare.

Lingurița. USDA dă două măsuri. O linguriță de frunze cântărește 1,0 g, iar una de oregano măcinat 1,8 g, fiecare din 10 determinări. Pentru lingură nu există măsură USDA, iar o fișă pentru oregano proaspăt nu am găsit.

Pe porția reală. Pentru calcul am luat 0,5-2 g, ordinul de mărime al condimentului dintr-o mâncare, nu o recomandare. Pe cifrele USDA, asta înseamnă 8-32 mg calciu, 0,18-0,74 mg fier și 3,1-12,4 µg vitamina K. VNR sunt cantitățile zilnice pentru adulți din anexa XIII la Regulamentul 1169/2011, folosite pe etichete. Față de ele, calciul ajunge la 1-4%, iar fierul la 1,3-5,3%. Procentele nu spun cât se absoarbe.

La vitamina K procentele sunt mai mari, circa 4-17% din VNR pe 0,5-2 g, dar pornesc de la o singură probă, iar frâna legală de mai jos se aplică și aici. Despre vitamina K și medicamente scriem la „Sarcina, alăptarea și medicamentele: ce se știe”.

Frâna legală. Mențiunea „sursă de” o vitamină sau un mineral cere, după Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, 15% din VNR la 100 g, prag care azi se citește în anexa XIII la Regulamentul 1169/2011. La 100 g, cifrele USDA trec pragul la toate mineralele din tabel și la vitaminele K și E, dar nu la vitamina C. Același Regulament 1924/2006 cere însă, la art. 5 alin. (1) lit. (d), ca o cantitate consumată în mod rezonabil să aducă o cantitate semnificativă din nutrient. Iar în mâncare intră 0,5-2 g de oregano, nu 100 g. Separat, anexa V la Regulamentul 1169/2011 scutește condimentele de declarația nutrițională obligatorie.

Tabelele care circulă. Pe internet circulă și tabele imposibile. Unul dă pentru o linguriță de frunze, „aproximativ un gram”, 1,9 g carbohidrați, adică mai mult decât cântărește lingurița, față de 0,69 g în tabelul USDA. Altul afișează procente foarte mari, de pildă 777% la vitamina K, dar raportate la 100 g și la valorile zilnice americane, nu la VNR-urile din UE.

„O sursă excelentă” de vitamine. Circulă și ideea că oreganoul ar fi „o sursă excelentă” de vitamina A, vitamina C și de alte vitamine și minerale. Vitamina C are, după USDA, 2,3 mg la 100 g, dintr-o singură determinare, adică 2,9% din VNR chiar la 100 g. Vitamina A are 85 µg la 100 g, din două probe, adică 10,6% din VNR. Niciuna nu atinge pragul nici la 100 g, iar pe un gram toți nutrienții din acea afirmație rămân sub 3% din VNR, în afară de vitamina K.

Antioxidanții, ORAC și „de 42 de ori mai mult decât merele”

Polifenolii. Polifenolii sunt o familie mare de compuși din plante, din care fac parte acizii fenolici și flavonoidele. Phenol-Explorer, o bază de date științifică despre polifenolii din alimente, dă pentru oregano uscat 599 mg de acid rozmarinic la 100 g, circa 6 mg pe gram. Acidul rozmarinic e un acid fenolic, cel cu valoarea cea mai mare din fișă. Cifra vine din doar 2 probe, din 2 lucrări din 2007 ale aceluiași grup de cercetători din Finlanda, lucrări despre metode de analiză. Una dintre probe apare în bază ca extract din plantă.

Polifenolii totali, măsurați printr-o metodă chimică numită Folin, au în aceeași bază o medie de 3.117 mg la 100 g. Media vine din două probe, de 782 și de 5.452 mg, diferite de aproape 7 ori. Metoda Folin răspunde și la alte substanțe, de exemplu la vitamina C, deci cifra e o aproximare.

Ce e ORAC. Testul ORAC se face în eprubetă (in vitro) și măsoară cât frânează un extract o reacție de oxidare produsă în laborator. Rezultatul descrie extractul în acea reacție, nu ce se întâmplă în corp.

USDA a publicat o bază de valori ORAC în 2007, cu 277 de alimente, și o a doua ediție în 2010, cu 326. În mai 2012 a retras-o, din trei motive:

• Relevanța: valorile nu au relevanță pentru efectele compușilor bioactivi, inclusiv ale polifenolilor, asupra sănătății omului.
• Eprubeta nu e omul: cifrele din eprubetă nu pot fi transpuse la om, iar studiile clinice cu antioxidanți din alimentație au dat rezultate amestecate.
• Promovarea: producătorii de alimente și de suplimente foloseau valorile ORAC abuziv, în reclame.

Cifre care se mișcă. Pentru oregano uscat, ediția din 2007 dădea 200.129 de unități ORAC la 100 g, dintr-o singură probă. Ediția din 2010 dădea 175.295, media a 15 valori între 123.300 și 265.700. Oreganoul proaspăt avea 13.970, dar la el s-a măsurat doar partea solubilă în apă, deci cifrele nu se compară direct.

Cifra 159.277. Pentru oregano circulă un „scor ORAC de 159.277”. În ediția USDA din 2007, 159.277 este însă valoarea turmericului măcinat, dintr-o singură probă. O sursă primară care să dea 159.277 pentru oregano nu am găsit, iar baza a fost oricum retrasă.

„De 42 de ori mai mulți antioxidanți decât merele”. Fraza vine dintr-un comunicat de presă al Societății Americane de Chimie din 8 ianuarie 2002. E declarația unei cercetătoare de la USDA despre un studiu publicat în 2001 (Zheng și Wang). Studiul a măsurat ORAC-ul extractelor din 27 de ierburi culinare și 12 medicinale, proaspete, crescute într-un singur loc. Rezumatul studiului nu face comparația cu merele. Cea din comunicat e făcută în eprubetă, pe gram de plantă proaspătă. Același comunicat spune că o lingură de oregano proaspăt are, în acest test, cât un măr mediu.

Comunicatul Serviciului de Cercetare Agricolă al USDA din 12 februarie 2002, despre același studiu, nu are cifra 42. Tot el arată că specia cu scorul cel mai mare nu a fost oreganoul obișnuit, ci Poliomintha longiflora, numită „oregano mexican”, altă plantă decât Origanum vulgare. Origanum vulgare subsp. hirtum a ieșit abia a treia.

Polifenolii și fierul din mese. Fierul din plante e de tipul numit non-hem. Într-un studiu din 1999 la oameni, cu fier marcat radioactiv (Hurrell și colab.), absorbția fierului dintr-o masă cu pâine a fost cu 50-70% mai mică decât la masa cu apă. Scăderea a apărut când masa a venit cu băuturi cu 20-50 mg polifenoli pe porție, între ele ceaiuri de plante. Într-un studiu din 2001 pe 14 femei, cu extract de rozmarin, tot din familia mentei, absorbția a fost de 6,4%, față de 7,5% fără extract.

O recenzie din 2010 (Hurrell și Egli) arată că, în studiile pe mai multe mese, cu o dietă variată, efectul componentelor luate separat e mai mic. Oregano nu a fost testat în aceste studii, iar partea de siguranță e la „Sarcina, alăptarea și medicamentele: ce se știe”.

Uleiul de oregano: alt produs decât condimentul

Ce este uleiul esențial. Uleiul esențial se separă din plantă prin distilare cu apă sau cu abur și e un concentrat. Oreganoul uscat din bucătărie e frunza ca atare, în care uleiul esențial e doar o mică parte din greutate. Aceeași diferență am descris-o și la cuișoare.

Cât ulei e într-o linguriță. O linguriță de frunze uscate cântărește circa 1 g, după USDA. În studiul din 2015 (Lukas și colab.), compușii uleiului esențial au fost 0,03-4,6% din plantă, deci o linguriță de frunze ar avea între 0,3 și 46 mg de ulei esențial. Calculul e al nostru și dă doar un ordin de mărime. Plantele au fost analizate una câte una, nu ca loturi de condiment, iar o parte din ulei se pierde la uscare și la gătit.

În studiile cu carvacrol pur pe pacienți, din secțiunea următoare, s-a dat 1,2 mg pe kilogram corp pe zi. La 70 kg înseamnă circa 84 mg, după calculul nostru, mai mult decât tot uleiul dintr-o linguriță de la capătul de sus al intervalului. Cifrele descriu studii și calcule, nu cantități pentru cititor.

Ce se vinde ca „ulei de oregano”. Sub acest nume circulă produse diferite. Unul e uleiul esențial pur, în flacoane mici. Altul e un supliment în picături sau în capsule, în care uleiul esențial e diluat într-un ulei vegetal. Mai există și extracte. Proporția de ulei esențial diferă mult de la un produs la altul, iar o analiză independentă a acestor produse nu am găsit.

Supliment, dacă e prezentat așa. Un ulei de oregano prezentat ca supliment alimentar intră sub Directiva 2002/46/CE. Ea interzice ca eticheta, prezentarea sau publicitatea unui supliment să-i atribuie proprietăți de prevenire, tratare sau vindecare a unei boli. În România, Ordinul 1069/2007 al ministrului sănătății cere notificarea suplimentelor înainte de vânzare și avizarea prealabilă a publicității, care nu poate face referiri la tratamente sau afecțiuni. Notificarea nu confirmă eficacitatea. Ce autoritate notifică exact un supliment din plante, cum e uleiul de oregano, nu am putut confirma.

Aromă, dacă e adăugat în mâncare. Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 privind aromele nu se aplică ierburilor și condimentelor uscate vândute ca atare. Pentru el, un ulei esențial distilat dintr-o plantă alimentară e un „preparat aromatizant”, dar aromele sunt produse adăugate în alimente pentru miros sau gust, nu consumate ca atare. Un ulei luat în picături sau în capsule nu e deci aromă în sensul legii.

Carvacrolul și timolul ca arome. Amândouă sunt pe lista Uniunii a substanțelor aromatizante, la numerele FL 04.031 și FL 04.006. Lista autorizează folosirea ca aromă, nu un efect pe sănătate. Comitetul de experți FAO/OMS pentru aditivi alimentari (JECFA) a concluzionat, într-o evaluare publicată în 2001, „No safety concern”, adică fără motiv de îngrijorare, doar pentru aportul de atunci din arome, estimat în Europa la 16 micrograme de carvacrol pe zi, nu pentru doze de supliment. Nu a stabilit o doză zilnică admisibilă. După același raport, carvacrolul consumat în Europa din alimente, inclusiv din condimente, era de circa 700 de ori mai mult decât cel din aroma adăugată.

Ce spune EFSA despre uleiul concentrat. Autoritatea a evaluat în 2019, ca aditiv pentru furaje, un ulei esențial de O. vulgare subsp. hirtum cu circa 78% carvacrol. L-a considerat iritant pentru piele și ochi și potențial sensibilizant pentru piele și căile respiratorii, adică ar putea face ca organismul să reacționeze la contacte ulterioare. Evaluarea privește uleiul concentrat, nu condimentul. Separat, în 2017, Comisia Europeană nu a aprobat uleiul ca „substanță de bază” pentru protecția plantelor, din cauza îngrijorărilor privind expunerea la folosirea ca pesticid. Nu e o interdicție ca aliment. Aceeași documentație arată că uleiul îndeplinește definiția generală a alimentului, ceea ce nu e o evaluare a unei doze sau a unui efect.

De ce eprubeta nu spune ce se întâmplă în corp. Multe afirmații despre ulei pornesc de la studii in vitro, unde bacteriile stau direct în ulei. EFSA notează că la mamifere carvacrolul și timolul sunt absorbite rapid din tubul digestiv, legate de alte molecule (conjugate) și eliminate prin urină. Nu am găsit măsurători care să arate ce concentrație ajunge, la om, în intestinul gros.

Ce au testat studiile cu ulei de oregano

Câte studii sunt pe oameni. În Europe PMC, o bază de date de articole biomedicale, 3.017 articole au în titlu „oregano”, „origanum” sau „carvacrol”, la o căutare din 25 octombrie 2026. Doar 42 sunt etichetate drept studii randomizate controlate (RCT), multe pe animale de fermă, iar alte 14 sunt etichetate RCT veterinare. Etichetele bazei sunt imperfecte, deci cifrele sunt un ordin de mărime. Nu am găsit nicio meta-analiză, adică o sinteză statistică a mai multor studii, făcută pe oameni. O recenzie sistematică din 2020 despre carvacrol a inclus 5 studii pe oameni, dar meta-analiza ei a cuprins doar animale.

La rezultatele favorabile din tabel trecem doar direcția, pentru că studiile sunt mici și au limite mari, iar la cele nule dăm cifrele.

An, tip de studiu	Cine și câți	Ce au primit și cât	Cât timp	Comparat cu	Ce a ieșit	Finanțare, conflicte
2000, fără grup de control	14 adulți cu paraziți intestinali, găsiți la analiza scaunului	ulei de oregano emulsionat, 600 mg pe zi	6 săptămâni	nimic	favorabil, după autori; fără grup de comparație, rezultatul nu poate fi atribuit uleiului	doi din trei autori, afiliați la o firmă de suplimente
2014, analiză retrospectivă de fișe, nerandomizată	104 pacienți cu test respirator pozitiv, care măsoară gazele bacteriilor din intestin (37 pe plante, 67 pe antibiotic)	produse comerciale din plante, alese de pacienți, 2 capsule de două ori pe zi; doar unul din patru avea ulei de oregano (0,1 mL pe capsulă), cu cimbru, salvie și roiniță	4 săptămâni	antibioticul rifaximină, 1.200 mg pe zi	test negativ la 46% pe plante față de 34% pe antibiotic, P = 0,24, nesemnificativ; în brațul „rescue”, tot nerandomizat, 8 din 14 față de 6 din 10 pe trei antibiotice, P = 0,89	fără conflicte raportate
2008, fără placebo; randomizare nemenționată în rezumat	48 de adulți cu lipide ușor crescute în sânge, toți cu sfaturi de dietă (32 față de 16)	distilat apos de Origanum onites (apa aromatică rămasă la distilare), 25 ml după fiecare masă	3 luni	doar sfaturi de dietă	favorabil la markeri din sânge și la dilatarea arterei; altă specie, alt produs	nedeclarată în baza de date
2006, RCT dublu-orb	45 de bărbați sănătoși, nefumători	suc cu extract de O. vulgare, 300 sau 600 mg de fenoli pe zi	4 săptămâni	suc placebo	nicio modificare semnificativă la lipidele din sânge și la markerii oxidării lor; a crescut doar eliminarea acizilor fenolici prin urină, în grupul cu mai mulți fenoli	nedeclarată în baza de date
2022, etichetat RCT	34 de sportivi antrenați, în 4 grupuri	ulei esențial de O. dubium sau de O. vulgare subsp. hirtum; doza lipsește din rezumat	14 zile	ulei de lavandă și un grup de control	HDL mai mare cu oregano, doar ca direcție, într-un studiu mic, cu doza neprecizată; colesterolul total, trigliceridele și markerii ficatului, neschimbați	nedeclarată în baza de date
2021, Universitatea din Oradea, nerandomizat	adulți cu sindrom metabolic, grupați după bacteria din probe (106 anunțați, 105 după suma grupurilor)	ulei esențial de O. vulgare diluat 1:1 cu ulei de floarea-soarelui (după autori, ca să scadă citotoxicitatea), 0,8 mL de două ori pe zi	10 zile	persoane fără infecție și fără tratament; antibioticele, doar în laborator	favorabil, după autori; niciun grup de pacienți pe antibiotic	fără finanțare externă
2018-2021, RCT mici, același grup din Iran	pacienți cu astm și veterani expuși la iperită (20-33 pe studiu); voluntari sănătoși în faza I	carvacrol pur în capsule, 1,2 mg/kg pe zi; în faza I, 1 și 2 mg/kg	2 luni; în faza I, o lună	placebo, la pacienți	favorabil, după autori, fără replicare în afara grupului; în faza I, la 2 mg/kg, HDL, fierul, hematiile și hematocritul au scăzut față de început, în limite normale	granturi de la o universitate de medicină din Iran
2011, RCT dublu-orb	40 de pacienți după excizii chirurgicale pe piele	unguent cu 3% extract de oregano, pe plagă, nu pe gură	evaluări până la 90 de zile	vaselină	favorabil la culturile bacteriene de pe plagă, doar ca direcție; cicatricea, la fel ca la vaselină	inițiat de investigatori; finanțarea, nedeclarată în baza de date

Câteva detalii schimbă citirea. În studiul din 2014, datele nu sunt separate pe produse, deci nu se știe câți dintre cei 37 au luat amestecul cu oregano. În cel din 2021, de la Oradea, autorii scriu „0,8 mL” și „2 picături”, deși două picături au cam 0,1 mL, iar uleiul era diluat, deci cantitatea de ulei esențial pur rămâne neclară. Într-unul dintre studiile pe pacienți cu astm, carvacrolul s-a dat pe lângă medicația lor obișnuită. Studiile cu planta uscată, nu cu ulei, între care unul cu o capsulă de 500 mg de plantă uscată și pisată, le descriem la secțiunea despre oreganoul uscat.

Ce nu se poate spune. Niciun studiu din tabel nu a testat condimentul în cantitate de bucătărie, deci rezultatele lor nu se extind la oreganoul uscat. Pentru formula „antibiotic natural”, care circulă pe internet, nu am găsit niciun studiu randomizat pe oameni care să fi comparat uleiul de oregano cu un antibiotic. Promisiunile de sănătate care circulă nu se sprijină pe aceste studii, iar legea nu permite ca un aliment sau un supliment să fie prezentat ca prevenind, tratând sau vindecând o boală.

Ce s-a măsurat cu oregano uscat, în cantități de bucătărie

Nu am găsit niciun RCT făcut cu oregano uscat, în cantitatea din bucătărie, pe oameni sănătoși, mai lung de o zi. Excepția posibilă e studiul din 2012 (Percival și colab.), de 7 zile, cu rezultat nul pentru oregano, din al cărui rezumat nu reiese dacă grupurile au fost alese la întâmplare.

Un scoping review din 2023 (Mackonochie și colab.), o trecere în revistă a literaturii, a căutat studii cu ierburi și condimente în doze culinare și rezultate metabolice. Din 1.738 de lucrări, 142 de studii priveau 14 condimente, iar pentru oregano nu era nimic relevant. Trei autori sunt angajați ai unui producător de produse din plante, conflict declarat. O meta-analiză din 2024 (Garza și colab.) despre ierburile dietei mediteraneene și glicemie nu a inclus niciun studiu cu oregano și cere mai multe studii.

„Ex vivo” înseamnă că testul s-a făcut în laborator, pe celule din sângele participanților. „Încrucișat” înseamnă că fiecare participant a trecut prin toate variantele. NIH sunt Institutele Naționale de Sănătate ale SUA.

Studiul	Participanți	Ce au primit și cât	Cât timp	Ce s-a măsurat	Ce a ieșit	Finanțare
Shirvani și colab., 2022, RCT cu placebo	24 de soldați	o capsulă cu 500 mg de O. vulgare uscat și pisat (partea plantei neprecizată)	o doză; sânge până la 120 de minute	markeri ai afectării musculare și ai stresului oxidativ	favorabil, după autori; studiu mic, nereplicat	fără finanțare externă; un coautor afiliat la o firmă de suplimente, deși articolul declară că nu există conflicte
Percival și colab., 2012, ex vivo	10-12 tineri sănătoși pe grupă	oregano mediteranean, 1,1 g pe zi, în capsule	7 zile	rupturi ale ADN-ului în celule din sânge, provocate în laborator	nul pentru oregano, nesemnificativ statistic	un institut al unei firme de condimente, după o recenzie din 2026
Petersen și colab., 2021, încrucișat	71 de participanți	dietă cu 24 de ierburi și condimente; oregano 0,013-0,151 g pe zi	4 săptămâni pe dietă	colesterolul LDL (rezultatul principal), tensiunea	LDL nul; tensiunea, favorabilă doar la doza mare față de cea moderată, nu și față de cea mică (P = 0,058)	același institut și NIH
Damani și colab., 2026, analiză secundară a studiului Petersen	43 de adulți	mese de test cu 0,6-7,4 g de condimente, fără oregano (el a fost doar în dieta de fond)	o masă	dilatarea arterei după masă, trigliceridele, glucoza, insulina	nul (la insulină, o diferență în sens opus)	același institut și NIH
Huang și colab., 2022, încrucișat	25 de adulți supraponderali	masă cu amestec „italian”, o cincime oregano	o masă, 24 de ore	dilatarea arterei, glicemia, insulina, inflamația	dilatarea arterei, favorabilă la 24 de ore; glicemia și insulina, nescăzute după masa „italiană”; un marker al inflamației și trigliceridele, crescute după toate mesele	o donație de la același institut; un autor în consiliul lui consultativ
Huang și colab., 2023, încrucișat	24 de adulți supraponderali sau cu obezitate	6 g de amestec „italian”, circa 1,2 g de oregano	o masă, 24 de ore	compușii din plante ajunși în plasmă	după recenzia autorilor din 2026, compușii specifici amestecului au venit mai ales din rozmarin; carvacrolul nu apare în ce am putut citi	nedeclarată în rezumat; recenzia din 2026, finanțată de același institut
Oh și colab., 2020, încrucișat	12 bărbați supraponderali	masă grasă cu 2 sau 6 g de amestec de 13 condimente; oregano 0,19 sau 0,56 g	o masă, 4 ore	trigliceridele (rezultatul principal), citokinele	trigliceridele, neraportate; citokinele din plasmă, neschimbate; un rezultat favorabil doar ex vivo	același institut și NIH; doi autori cu onorarii de la firmă
McCrea și colab., 2015, încrucișat	20 de adulți supraponderali	masă grasă cu 14,5 g de amestec, între care oregano	o masă, urmată de repaus sau de stres	trigliceridele, glucoza, insulina	trigliceride mai mici în repaus, diferență dispărută după stres; glucoza și insulina, fără diferențe	același institut și NIH
Li și colab., 2010	11 voluntari sănătoși	burger cu 11,3 g de amestec, din care 3,0 g de oregano	o masă	malondialdehida (un produs al oxidării grăsimilor), în carne și în urină	mai puțină în carnea gătită, adică chimia alimentului; în urină, direcție favorabilă	amestec de la același institut; un autor cu onorarii

Ce reiese din tabel. În amestecuri, oreganoul a fost între 0,013 și 3 g, lângă alte ierburi, deci niciun rezultat nu i se poate atribui. La burgeri, autorii recunosc că doza a fost mult peste cea obișnuită, iar acidul rozmarinic venea din rozmarin și din oregano. Cantitățile din tabel descriu studiile, nu sunt indicații.

Cât oregano se mănâncă de fapt. Într-un studiu din 2011 pe 146 de adulți din Norvegia (Carlsen și colab.), porția medie de oregano uscat a fost de 0,1-0,3 g pe ocazie, de 1-3 ori pe lună, după metoda de măsurare. În bucătăria mediteraneeană cantitățile pot fi mai mari. Capsula de 500 mg depășește de câteva ori o asemenea porție, iar cele 3 g dintr-un burger, de zeci de ori.

Niciun semn în sânge pentru oregano. O recenzie sistematică din 2019 (Vázquez-Fresno și colab.) despre biomarkeri, substanțele din sânge sau urină care arată că un aliment a fost mâncat, a găsit pentru oregano o singură lucrare, pe șoareci. Un biomarker validat la om nu am găsit.

Drumul carvacrolului prin corp. Un studiu la om despre cum e absorbit și eliminat (farmacocinetică) nu am găsit. Cel mai apropiat e un studiu din 2002 (Kohlert și colab.) cu timol, un compus înrudit, dintr-o tabletă de cimbru. La 12 voluntari, timolul liber nu s-a detectat în plasmă, ci doar forme transformate de organism. Timolul nu e carvacrolul, iar tableta nu e oregano.

Studiile observaționale. Pentru oregano am găsit un singur studiu transversal, adică o măsurătoare la un singur moment, pe 71 de pacienți cu boală renală cronică. Frecvența consumului de oregano nu s-a asociat semnificativ cu scorul general al calității dietei (r = 0,22). Studii de cohortă, care urmăresc oameni ani la rând, pe oregano nu am găsit.

Reputația tradițională și ce spune legea despre mențiuni

Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) nu are monografie pentru Origanum vulgare. O monografie este evaluarea oficială a unei plante folosite ca medicament. În inventarul comitetului EMA pentru plante (HMPC) apar din genul Origanum doar maghiranul (O. majorana) și dictamul de Creta (O. dictamnus). Monografia maghiranului se bazează exclusiv pe utilizarea îndelungată, iar la studiile clinice raportul de evaluare scrie „No data available”, adică nu există date. Maghiranul e altă specie, iar un medicament tradițional nu e un aliment.

Studiile cu „ceai de oregano” sunt cu alte plante. Studiile randomizate găsite sub acest nume au folosit ceai de maghiran sau de dictam. Cele cu maghiran au fost studii-pilot de circa o lună, pe pacienți, de exemplu 25 de paciente într-unul din 2016. Într-un studiu din 2016 cu ceai de dictam, pe câțiva voluntari, autorii au raportat un semnal nedorit la doza mare, la un participant. Niciunul nu privește oreganoul uscat.

Șovârful în tradiția românească. În recenzia lui Petran și colab. (2020) despre sursele românești din 1860-1970, șovârful apare în medicina populară pentru copii, folosit extern, în baie, cu mențiunea „not yet studied”, adică nestudiat încă. La huțulii din Bucovina, un studiu etnobotanic din 2020 îl notează băut în ceaiuri. E o reputație documentată, nu o dovadă, iar studii clinice care să testeze aceste utilizări nu am găsit.

Comisia E, doar ca istoric. În lista EFSA cu referințele depuse pentru cererile de mențiuni despre O. vulgare apare și o intrare din monografiile Comisiei E, comisia germană care evalua plante medicinale. Conținutul ei nu l-am putut verifica.

Nicio mențiune de sănătate autorizată. O mențiune de sănătate este o frază despre efectul unui aliment asupra sănătății, permisă în UE doar după autorizare, potrivit Regulamentului (CE) nr. 1924/2006. În registrul UE al mențiunilor nu am găsit nimic pentru Origanum, oregano sau maghiran, dar registrul nu cuprinde cererile pentru plante aflate în așteptare.

Cererile depuse pentru O. vulgare, cu numerele ID 2469, 2472, 2473, 2823 și 4455, nu sunt autorizate. Mențiunile despre plante au rămas neevaluate de EFSA, explică considerentul (10) al Regulamentului (UE) nr. 432/2012, și sunt cunoscute drept „on hold”, adică în așteptare. Statutul fiecărei cereri nu l-am putut confirma într-o listă oficială, iar a fi „în așteptare” nu înseamnă dovadă.

Ce interzice legea. Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 interzice ca informațiile despre alimente să atribuie proprietăți „de prevenire, de tratament sau de vindecare a unei boli umane” și cere să nu le evoce. Alineatul (4) extinde regula și asupra publicității. De aceea nici noi nu atribuim oreganoului efecte asupra sănătății și descriem doar ce au măsurat studiile.

Uscat sau proaspăt: cât pui și de ce

Regula extensiilor. Extensiile universitare americane sunt serviciile de sfaturi practice ale universităților publice. Extensia Penn State, într-o fișă actualizată în mai 2024, scrie că ierburile uscate sunt de 3-4 ori mai puternice decât cele proaspete. Conversia ei este 1 lingură de ierburi proaspete = 1 linguriță de ierburi uscate = 1/4 de linguriță de pudră. Regula e generală, oreganoul nu e pomenit pe pagină.

Extensia Universității din Delaware, într-o fișă din august 2025, socotește echivalente 2-3 lingurițe de proaspăt, 3/4-1 linguriță de uscat mărunțit și 1/4 de linguriță de pudră. Explicația ei este că substanțele care dau aroma sunt mai concentrate în frunza uscată.

Ce se întâmplă cu uleiul la uscare. Într-un studiu din 2022 (Caputo și colab.), pe un singur lot de Origanum vulgare, oreganoul proaspăt avea circa 70% apă. Raportat la masa distilată, randamentul de ulei a fost 0,2% la planta proaspătă, 0,72% după uscarea la umbră și 0,4% după uscarea cu aer cald (50 °C, 24 de ore). Pare că uscarea „înmulțește” uleiul, dar cifrele arată în bună parte apa care a plecat.

Dacă scoatem apa din calcul, cifrele studiului dau, pe substanța uscată, circa 0,67% ulei la planta proaspătă, 1,14% la cea uscată la umbră și 0,42% la cea uscată cu aer cald. În acest calcul, uscarea la umbră nu a scăzut uleiul, iar cea la cald a pierdut aproximativ o treime. După ambele uscări a crescut ponderea carvacrolului, compusul principal al acestui ulei (56-81% din el). Planta a venit de la o firmă agricolă la care lucrează unul dintre autori.

Preferința ține de gust. Pe internet circulă ideea că oreganoul ar fi una dintre puținele ierburi preferate uscate. Nu am găsit o sursă instituțională pentru ea. Extensia Universității din Wisconsin scrie chiar contrariul, într-o fișă din 2021, și anume că oreganoul proaspăt are gust și aromă mai bune decât cel uscat.

Când pui oreganoul și cum îi scoți aroma

De ce se pierde aroma. După PubChem, baza de date chimice a NIH, carvacrolul fierbe la 237-238 °C, iar timolul la 232-233 °C. Amândoi se dizolvă greu în apă și se amestecă ușor cu grăsimile. Asta nu înseamnă că rămân în oală la 100 °C, pentru că aburul îi antrenează, adică îi poartă cu el. Pe același principiu se obține uleiul esențial. În studiul Caputo din 2022, planta a fost fiartă în apă 3 ore, după metoda Farmacopeei Europene, iar uleiul a plecat cu aburul.

Singurul studiu despre gătit. Am găsit un singur studiu care a măsurat cât carvacrol și timol rămân după gătit, din 2016. Oregano și cimbru (în original, thyme) au fost puse într-un aliment amidonos, ca frunze măcinate sau ca ulei esențial. Fierberea a reținut cu circa 20% mai mult decât coacerea, la ambii compuși, iar rezumatul nu spune dacă sunt procente relative sau puncte procentuale. Carvacrolul s-a păstrat cu 39% mai bine din frunzele măcinate decât din ulei, iar timolul invers, cu aproape 25% mai bine din ulei.

Rezumatul nu dă cât a rămas din total, temperaturile, timpii sau specia. Un aliment amidonos nu e un sos de roșii, așa că cifrele nu se mută direct pe o tocăniță.

Sfaturile extensiilor, fără măsurători:

• Fierberile lungi: extensia din Delaware pune ierburile în ultimele 45 de minute, sau o parte la început și restul mai târziu.
• Alt interval: extensia Universității de Stat din Dakota de Nord (NDSU) pune condimentele, într-o rețetă, în ultimele 15 minute.
• Mâncărurile rapide sau medii: frunzele uscate se strivesc întâi, în mojar sau cu sucitorul, pentru a elibera o parte din uleiuri (Delaware).
• Preparatele reci: ierburile se pun cu ore înainte (Delaware).
• Frecatul între palme: extensia Universității din Kentucky recomandă, într-un text din 2010, frecarea ierburilor uscate între palme înainte de a le pune în mâncare, pentru a elibera uleiurile volatile. Același text spune că ierburile măcinate dau la început cea mai multă aromă, dar o țin mai puțin.

Oreganoul pe pizza și în alte bucătării

Pizza napoletană. Pizza Napoletana e în UE specialitate tradițională garantată (STG), adică o rețetă protejată printr-un caiet de sarcini, înregistrat prin Regulamentul (UE) nr. 97/2010. După caiet, oreganoul este opțional, ca și usturoiul. La varianta cu roșii, usturoi și oregano, el se presară peste roșii înainte de coacere. Pizza se coace numai în cuptor cu lemne, la circa 485 °C pe vatră, cel mult 60-90 de secunde, iar oreganoul trebuie să degaje o aromă intensă, fără aspect de ars. E specificația unui produs anume, nu o regulă pentru orice pizza. Pentru cuptorul de casă nu am găsit date despre cât din aroma oreganoului rămâne.

Za'atar. „Za'atar” e numele oreganoului sirian, dar în uz înseamnă mai ales amestecul pomenit la început, care poate conține și alte plante. După recenzia lui Alwafa și colab. din 2021, frunzele și florile uscate, măcinate, se amestecă cu susan, sumac (Rhus coriaria) și sare. Amestecul se mănâncă cu ulei de măsline pe un aluat de tip pizza, man'ousheh.

Recenzia rezumă și un standard regional Codex pentru amestec, pe care îl leagă de o sesiune din 2017. Anul nu l-am putut confirma, iar textul l-am citit doar prin recenzie. Categoria Premium cere cel puțin 25% za'atar cu frunză lată și cel mult 6% sare, Extra 20%, iar Regular cel puțin 15%, minimum 5% sumac și susan și cel mult 7% sare. Numai Regular poate avea acid citric, cel mult 4 mg/kg. Amestecul nu are voie să fie pudră, ca ingredientele să rămână vizibile și să păstreze mai mult ulei esențial.

Oreganoul mexican. Lippia graveolens, „oreganoul mexican”, e folosită drept condiment în multe feluri tradiționale mexicane, scrie în introducere un studiu din 2025 (Rojo-Ruvalcaba și colab.), fără să le enumere. O recenzie din 2021 (Bautista-Hernández și colab.) notează că în comerț „oregano” acoperă specii mai ales din familia mentei și din cea a verbinei, de care ține Lippia.

Ceaiul de oregano: ce trece în apă

Ce domină în infuzie. Un studiu din 2007 pe Origanum vulgare subsp. hirtum a găsit infuziile dominate de polifenoli, anume acidul rozmarinic și mai multe flavonoide (quercetină, eriocitrină, luteolină, apigenină și forme ale ultimelor două legate de o moleculă de zahăr). Carvacrolul și timolul au dominat în ulei, nu în infuzie. Rezumatul nu dă concentrații.

Decoct, infuzie, extract. Un studiu din 2014 pe O. vulgare a găsit cea mai mare concentrație de flavonoide și de compuși fenolici totali în decoct, adică planta fiartă în apă. Au urmat infuzia, planta lăsată în apă fierbinte, și extractul hidroalcoolic, făcut cu apă și alcool. Rezumatul nu dă cifre.

Cât ulei trece în ceai. Pentru oregano nu am găsit o măsurătoare. Cel mai apropiat analog e rozmarinul, tot din familia mentei. Într-un studiu din 2010, pe o singură probă comercială, frunzele au dat la distilare 1,84% ulei, iar infuzia, distilată la rândul ei, 0,36%. Infuzia a extras deci doar 19,6% din ulei, circa o cincime. Unele monoterpene și sescviterpene, componentele cele mai volatile, nu s-au mai regăsit, iar autorii pun pierderea pe seama apei clocotite. Uleiul de rozmarin are alți compuși principali decât oreganoul, deci cifra arată cel mult un ordin de mărime.

O cifră de evitat. Studiul din 2025 pe oregano mexican (Rojo-Ruvalcaba și colab.) a pus 69 mg de frunze măcinate în 3 mL de apă adusă la clocot și luată de pe foc, acoperite 10 minute. El raportează 51,48 mg de timol pe mililitru de infuzie. Cifra e fizic imposibilă. Depășește toată frunza pusă în apă (23 mg pe mililitru) și e de circa 57 de ori peste cât timol se poate dizolva în apă (0,9 mg pe mililitru, după PubChem). Probabil e o eroare de unitate sau de calcul, dar nu știm care, de aceea nu o folosim. Studiul a fost făcut în laborator, pe culturi de celule.

Ce se știe despre ceaiul de oregano în sarcină și alături de anticoagulante găsești la „Sarcina, alăptarea și medicamentele: ce se știe”.

Cum păstrezi oreganoul uscat

Unde ții recipientul. Ghidul FoodKeeper al USDA, făcut împreună cu Universitatea Cornell și o asociație a comerțului alimentar (ediția din 2014), recomandă un recipient bine închis, ferit de căldură, umezeală și soare direct. Recipientul nu se ține deasupra aragazului și nici lângă mașina de spălat vase, chiuvetă sau fereastră. Ghidul mai spune să nu presari direct din recipient deasupra oalei care aburește. Căldura și umezeala repetate grăbesc pierderea aromei și pot întări condimentul în cocoloașe.

Penn State recomandă recipiente ermetice, într-un loc răcoros, uscat și întunecat, și păstrarea ierburilor întregi, pentru că așa își țin uleiul și aroma mai mult. Ierburile uscate se pot ține și la frigider sau la congelator, cu grijă la condensul de la scoatere. Extensia din Delaware adaugă că soarele direct decolorează ierburile și le scade tăria, și că mai mult condiment nu repară unul care și-a pierdut aroma.

Cum verifici. Strivești puțin oregano și miroși, iar aroma trebuie să fie proaspătă și înțepătoare, după extensia din Delaware, care recomandă verificarea ierburilor uscate de 2-3 ori pe an. Extensia NDSU propune, într-un text din 2012 despre condimente în general, testul mirosului cam la 6 luni și notarea datei de cumpărare pe recipient.

Cât ține. Termenele diferă între surse și țin de calitate, nu de siguranță:

• Penn State: majoritatea ierburilor uscate se păstrează bine un an.
• FoodKeeper: ierburile uscate țin 1-2 ani nedeschise și tot 1-2 ani după deschidere, după ediția din 2014 și după tabelul Departamentului de Sănătate din Wyoming, care îi preia datele. Broșura precizează că termenele sunt orientative, nu reguli stricte.

Ce s-a măsurat la oregano. Am găsit un singur studiu despre păstrarea oreganoului uscat, din 2015, pe O. vulgare subsp. hirtum folosit ca furaj. Planta întreagă, nemăcinată, ținută 6 luni la umbră, a pierdut 5,8% din uleiul esențial. Măcinată și amestecată cu furaj concentrat, a avut pierderi diferite, după proporție și durată, dar rezumatul nu dă cifre. Studiul nu arată deci că oreganoul măcinat pierde mai mult.

Un analog, nu oregano. Un studiu din 2021 pe cimbru de grădină (Satureja hortensis), bogat tot în carvacrol, dar care nu e oregano, a ținut planta uscată la întuneric, în pungi umplute cu azot. În 8 luni, uleiul esențial a scăzut în medie de la 2,50% la 2,07%. Mediate pe toată durata, probele de la temperatura camerei au avut 2,14% ulei, iar cele de la congelator 2,39%, deși la alți parametri congelatorul nu a ieșit cel mai bun. Mediile includ plante îngrășate cu sulfat de amoniu, care au păstrat uleiul mai bine, iar condițiile au fost mai bune decât într-o bucătărie, deci acasă pierderea poate fi mai mare.

Uscarea. Recenzia din 2021 despre za'atar recomandă uscarea la cel mult 30-35 °C, ca uleiul esențial să nu se evapore. E o recomandare preluată din alte surse, iar un alt studiu rezumat acolo a găsit pierderi mai mici la 45 °C, deci concluziile nu sunt unanime.

Falsificarea: ce a găsit controlul UE în oregano

În 2019, Comisia Europeană a lansat un plan coordonat de control al autenticității ierburilor și condimentelor. Probele au fost analizate de JRC, care a publicat raportul în 2021. Au participat 21 de state UE, plus Norvegia și Elveția, cu 1.885 de probe. România a trimis 19 probe de oregano.

Rezultatul la oregano. După raportul JRC, 142 din 295 de probe de oregano (48%) au fost suspecte de falsificare. Pentru toate condimentele luate împreună, rata a fost de 323 din 1.885 (17%). Cele 142 de probe s-au împărțit astfel:

Ce s-a găsit	Probe
ADN de măslin, confirmat de oleuropeină, o substanță specifică măslinului	80
Maghiran (Origanum majorana), care după standardul ISO de atunci nu are voie să fie în oreganoul uscat	11
Mirt	3
Umplutură pe bază de amidon	1
Prea mult ADN de cimbru, mentă sau salvie	47

Ultimul rând e cea mai slabă categorie de suspiciune. JRC notează că oreganoul, cimbrul, menta și salvia sunt plante foarte înrudite, iar unele teste ADN le deosebesc greu.

Ce înseamnă „suspect”. O probă era trecută ca suspectă când nu respecta prevederile standardului ISO de atunci pentru materii străine și cenușă totală. La frunza de măslin, condiția era oleuropeina, confirmată de cel puțin încă o metodă, iar la celelalte adaosuri a decis analiza ADN. „Suspect” nu înseamnă fraudă dovedită juridic. Raportul nu spune câte probe au fost sancționate și nici cât de mare era adaosul. Originea, statutul ecologic și iradierea nu au fost testate.

Reperul a fost ISO 7925 din 1999, înlocuit între timp de ediția din 2026 descrisă la „Ce este oreganoul: un nume pentru mai multe plante”.

Un eșantion ales pe risc. Planul a vizat intenționat produsele mărunțite și începutul lanțului, cu circa 80% din probe la graniță, la importatori și la procesatori și 20% în comerțul cu amănuntul. Cifra de 48% nu e deci o estimare pentru toată piața. Ratele cele mai mari au apărut la graniță (10 din 11) și pe internet (5 din 6), unde JRC notează că probele sunt prea puține pentru o comparație, și în piețele locale (9 din 13), tot pe puține probe. La importatori, la procesatori și în magazine, unde au fost cele mai multe probe, au ieșit suspecte 42-45%. În concluziile generale ale raportului, JRC nu vede o tendință pe lanțul de aprovizionare.

Ce a urmat. În noiembrie 2021, Comisia a cerut operatorilor din sector un plan de acțiune imediat și a invitat autoritățile naționale să intensifice controalele. O listă publică a măsurilor luate de fiecare stat nu am găsit. JRC mai notează că dreptul UE nu are prevederi specifice de autenticitate și puritate pentru ierburi și condimente. Rămân prevederile generale împotriva practicilor care înșală consumatorul, din art. 8 al legislației alimentare generale și din art. 7 al Regulamentului (UE) nr. 1169/2011.

Alte două controale. Un studiu independent din 2016, de la o universitate din Irlanda de Nord, a testat 78 de probe de oregano cumpărate în Regatul Unit și în Irlanda, online sau din alte țări. Circa 24% au ieșit falsificate, cu adaos de la circa 30% la peste 70%, mai ales frunză de măslin și de mirt. Adaosul a fost estimat statistic, nu cântărit.

CVUA Stuttgart, un laborator oficial de control din Germania, a examinat la lupă 20 de probe de oregano mărunțit în 2018-2019. Patru conțineau frunze de măslin și/sau de cistus, în proporție de 24-65%, iar una era doar 35% oregano. Laboratorul scrie că adaosul de frunze nu aduce în sine un risc mai mare pentru sănătate. Două probe falsificate au avut totuși și reziduuri de pesticide peste limită, cum arătăm în secțiunea următoare.

Cuprul. JRC a găsit 45 de probe de oregano în care compușii de cupru depășeau limita maximă de reziduuri (LMR) de atunci, de 20 mg/kg. LMR e cantitatea cea mai mare de reziduu de pesticid admisă de lege într-un aliment. O analiză JRC din 2025, pe 282 de probe din același plan, a găsit 48 de depășiri, dintre care 46 la probe cu frunză de măslin. Cauza probabilă sunt fungicidele pe bază de cupru folosite la măslini. Nu e o confirmare independentă, pentru că autorii lucraseră la raport, iar cuprul ridicat era unul dintre criteriile pentru încadrarea la „frunză de măslin”.

Între timp, Regulamentul (UE) 2026/840 a ridicat limita pentru plantele aromatice, deci și pentru grupa cimbrului, din care face parte oreganoul, de la 20 la 150 mg/kg, din mai 2026. Depășirile din raport au fost judecate după limita de atunci, deci nu pot fi prezentate ca neconforme după legea de azi. Limita nouă nu schimbă însă ce arată cuprul ridicat despre frunza de măslin adăugată.

Cum se detectează adaosul. JRC a combinat analize de ADN, analize chimice, spectroscopie în infraroșu și fluorescență de raze X, care măsoară elemente precum cuprul. În analiza din 2025, raportul dintre cupru și zinc a recunoscut corect 85% din probele falsificate și 85% din cele nefalsificate. Toate sunt metode de laborator.

Ce poate verifica un cumpărător. JRC scrie că la ierburile mărunțite sau măcinate poate fi imposibil pentru consumator să recunoască planta. CVUA Stuttgart scrie la fel despre oreganoul mărunțit și adaugă că acasă nu se poate aprecia nici riscul de alcaloizi pirolizidinici, tratați în secțiunea următoare. Pe ambalaj se pot citi denumirea botanică, dacă e scrisă, și mențiunea obligatorie „iradiat”, dacă produsul a fost tratat. Mirosul și aspectul nu arată adaosurile mici și nici contaminanții.

Alcaloizi, pesticide, iradiere și Salmonella: ce cere legea

Alcaloizii pirolizidinici (PA). În oregano ajung de la buruieni, mai ales din familia Boraginaceae, culese odată cu planta. CVUA Stuttgart notează că pentru oregano nu s-a descris până acum o producție proprie de PA. EFSA a stabilit în 2017 un punct de referință pentru riscul cancerigen al PA, dar declarația ei a privit mierea, ceaiul, infuziile și suplimentele, nu condimentele.

Limita din lege. Regulamentul (UE) 2023/915, în versiunea consolidată din 19 august 2026, cea mai nouă, dă 1.000 µg/kg pentru „limba-mielului, leuștean, maghiran și oregano (produs uscat)”, la pct. 2.4.3. Celelalte plante aromatice uscate au 400 µg/kg, la pct. 2.4.2. Un microgram pe kilogram (µg/kg) e o milionime de gram la kilogram, deci 1.000 µg/kg înseamnă 1 mg/kg. Limita se aplică din 1 iulie 2022.

Regulamentul nu explică de ce oreganoul are o limită mai mare. Principiul lui general e ca limitele să stea la nivelul care se poate atinge rezonabil prin bune practici. Institutul Federal German pentru Evaluarea Riscurilor (BfR) raportase în 2019 niveluri mari la limba-mielului și la unele probe de leuștean, oregano și maghiran, exact plantele de la pct. 2.4.3. Legătura e o deducție, regulamentul nu o scrie.

Cifrele dinainte de limită. În 2018-2019, CVUA Stuttgart a analizat 41 de probe de oregano mărunțit din comerțul unui singur land german. A contestat 71% dintre ele pentru PA, după valorile toxicologice ale BfR, nu după o limită legală.

Un studiu din 2020 pe 305 probe de condimente și ierburi a dat la 24 de probe de oregano o mediană de 163 µg/kg și o medie de 3.140 µg/kg. Media e trasă în sus de câteva valori extreme. Șapte din 24 ar fi depășit 1.000 µg/kg, într-o comparație aproximativă, pentru că studiul a însumat 44 de compuși, nu lista din lege. Studiul a fost finanțat de două fundații private, iar probele au venit de la firme din industria germană a condimentelor.

PA stau „în pete”. Contaminarea nu e uniformă într-un lot. După cercetări coordonate de BfR, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/885 a dublat proba agregată, adică proba formată din prelevări luate din tot lotul, pentru ierburile uscate, ceaiuri și condimentele măcinate. La loturile de cel puțin 15 t, ea a crescut de la 2 la 4 kg.

Controale la import. Oreganoul uscat din Turcia e pe lista UE a controalelor oficiale temporar întărite la import, pentru PA, cu verificarea a 30% din loturi, după Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1793. E singura intrare din listă care numește oreganoul. Includerea nu înseamnă că fiecare lot e contaminat. Un alt exemplu de astfel de controale l-am descris la fistic.

Pesticidele. Regulamentul (CE) nr. 396/2005 nu are o categorie „oregano uscat”. Origanum vulgare stă în grupa „cimbru”, cu limite stabilite pentru planta proaspătă, iar oreganoul mexican (Lippia) are alt cod. La produsul uscat, art. 20 cere limita plantei proaspete, ajustată pentru uscare. Unde nu există o LMR specifică, se aplică implicit 0,01 mg/kg. Rapoartele anuale EFSA despre reziduuri, pe 2023 și 2024, nu dau cifre pentru oregano în textul principal.

Singurele cifre publice pe oregano găsite de noi vin de la CVUA Stuttgart, din 2018-2019. Toate cele 41 de probe aveau reziduuri, iar 9 (22%, deși laboratorul scrie 29%) depășeau limitele legale sau, într-un caz, o valoare de referință. Cinci din cele șase depășiri la insecticide veneau din doar două probe falsificate, cu 58% și 65% frunză de măslin. Laboratorul subliniază că LMR-urile nu sunt praguri toxicologice și că nu orice depășire înseamnă un risc pentru sănătate.

Iradierea. Iradierea înseamnă tratarea alimentului prin radiații ionizante, pentru a scădea încărcarea microbiană. Doza absorbită se măsoară în kilogray (kGy). După Directiva 1999/3/CE, ierburile aromatice uscate și condimentele sunt singura categorie de alimente autorizată pentru iradiere în toată UE, cu o doză medie maximă de 10 kGy. Produsul iradiat trebuie etichetat „iradiat” sau „tratat cu radiații ionizante”, chiar și când e ingredient. Pentru ierburile convenționale, iradierea cu etichetă e legală.

La controalele din 2022-2023 centralizate de Comisie, aproape jumătate din probe au fost ierburi și condimente. Din 7.205 probe, 51 (0,71%) au fost neconforme, mai ales din cauza etichetării greșite sau a iradierii neautorizate. Raportul nu dă cifre separate pentru oregano.

În producția ecologică, art. 9 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2018/848 interzice iradierea. Interdicția privește tratamentul și nu garantează lipsa altor probleme, iar limita de PA e aceeași pentru bio și convențional.

Salmonella. Într-un raport din 2022, experții FAO și OMS pentru riscuri microbiologice (grupul JEMRA) au găsit 28 de focare de toxiinfecție alimentară legate de condimente și ierburi uscate, inclusiv infuzii, între 1973 și 2012. Au fost 2.228 de cazuri, 134 de spitalizări și două decese. Salmonella a produs 77% din îmbolnăviri, iar focarele sunt considerate subraportate.

În modelul lor, oreganoul netratat, în condiții de control slab, apare sus în clasamentul de risc pentru Salmonella. Nu au găsit însă date despre vreun focar de Salmonella legat de ierburile din frunze și presupun că explicația ar putea fi adăugarea lor chiar înainte de consum. Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 nu are un criteriu microbiologic specific pentru ierburi.

Decontaminarea nu rezolvă PA. Într-un studiu din 2024 pe oregano, sterilizarea cu abur și iradierea gamma au redus cel mai mult microbii. Aburul a crescut însă nivelul de PA liberi, prin transformarea unor forme înrudite, numite N-oxizi. Limita legală include ambele forme, deci conversia nu înseamnă neapărat o sumă reglementată mai mare. În rezumat, ozonul e singurul tratament raportat cu scăderi ale PA.

Alergia la oregano și familia mentei

În familia mentei, oreganoul are ca rude cimbrul, salvia, busuiocul și maghiranul.

Ce scrie legea despre etichetă. Anexa II a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 are lista celor 14 alergeni care trebuie evidențiați pe etichetă. Oreganoul nu e pe listă și nici altă plantă din familia mentei. La amestecurile de condimente contează alte puncte din anexă, țelina (punctul 9), muștarul (punctul 10) și semințele de susan (punctul 11). Lipsa de pe listă nu înseamnă că alergia nu există, doar că evidențierea nu e obligatorie. „Poate conține” e, după articolul 36 din același regulament, o informație voluntară, care nu are voie să inducă în eroare.

Cazurile publicate. Alergia la oregano e descrisă aproape numai în rapoarte de caz, adică în descrieri ale unui singur pacient.

• Benito, 1996: primul raport de reacții alergice sistemice, ale întregului corp, la un om care mâncase oregano (Origanum vulgare) și cimbru. Un singur pacient, cu 3 episoade. Avea anticorpi IgE, anticorpii alergiei, la toate plantele din familia mentei testate, iar cei 10 oameni de control au avut teste negative. Testul pe piele cu busuioc și lavandă, din aceeași familie, a ieșit totuși negativ.
• Yazıcı, 2018: un băiat de 13 ani a făcut angioedem, o umflare a pielii și a mucoaselor, după o mâncare de pui și cașcaval cu oregano turcesc (Origanum onites), după ceai de salvie și după mentă proaspătă. Provocarea orală, în care pacientul mănâncă alimentul sub supraveghere medicală, a ieșit pozitivă la toate trei. Testul cutanat a ieșit pozitiv doar la mentă, deci a ratat oreganoul și salvia, iar un test negativ nu exclude alergia.

Cât de des apare. Ca ordin de mărime, o recenzie din 2011 (Chen și Bahna) dă pentru alergia la condimente în general, nu doar la oregano, 4-13 adulți din 10.000. Autorii o cred subdiagnosticată și scriu că testele cutanate și analizele de sânge sunt puțin fiabile, deci diagnosticul se sprijină pe istoric și pe provocarea orală. Într-un studiu din 2002 pe baza franceză CICBAA, cu 589 de cazuri de alergie alimentară, condimentele au reprezentat 2% din total. Cele 10 alergii legate de sindromul pelin-țelină-condimente, în care anticorpii formați la polen reacționează și la unele condimente, au fost la coriandru, chimion, fenicul, usturoi și ceapă, niciuna la familia mentei.

Sensibilizarea nu e alergie. Un studiu polonez din 2022 (Wagner și colab.) a inclus 180 de pacienți trimiși la alergolog cu suspiciune de alergie la polen (117 adulți, 63 de copii). Testul prick-by-prick cu oregano proaspăt, în care medicul înțeapă întâi planta și apoi pielea, a ieșit pozitiv la 24% dintre adulți și la 30% dintre copii. Un test pozitiv arată sensibilizarea, adică anticorpi, nu o reacție la mâncare, iar provocare orală nu s-a făcut. Autorii scriu că simptomele clinice sunt rare, deși în concluzie îi văd pe tinerii cu alergie la polen expuși unui risc mare. Finanțarea a fost publică, fără conflicte de interese declarate.

Proteinele comune familiei. O recenzie din 2025 (Berghea și colab.) scrie că plantele din familia mentei au componente cu reacție încrucișată, pe care sistemul imunitar le poate confunda, și că diagnosticul se pune tot prin provocarea orală. O recenzie din 2026 (Lisiecka) atribuie oreganoului proteine de tip Bet v 1, înrudite cu o proteină a polenului de mesteacăn, și profiline, proteine prezente în multe plante. E afirmația unei singure recenzii, iar un alergen de oregano înregistrat oficial nu am găsit.

Uleiul esențial pe piele. Uleiul concentrat evaluat de EFSA în 2019, ca aditiv pentru furaje, a fost considerat iritant pentru piele și ochi. Avizul îl socotește și potențial sensibilizant pentru cei care lucrează cu el (vezi „Uleiul de oregano: alt produs decât condimentul”).

Cine a avut o reacție după o mâncare cu oregano sau cu alte plante din familia mentei întreabă medicul alergolog.

Sarcina, alăptarea și medicamentele: ce se știe

De unde vine „abortiv”. Ideea că oreganoul ar fi abortiv vine din etnobotanică, studiul folosirii tradiționale a plantelor, și din toxicologie pe amestecuri. Un studiu din 2003 (Ciganda și Laborde) a adunat cazurile Centrului de Toxicologie din Montevideo, Uruguay, din 1986-1999. Au fost 86 de cazuri de ceaiuri luate pentru avort, cu 30 de specii de plante, 23 de avorturi și 5 decese. Unul dintre decese a urmat unui amestec numit Carachipita, cu busuiocul cerbilor (Mentha pulegium), oregano (Origanum vulgare) și alte două plante.

Busuiocul cerbilor are o toxicitate cunoscută, prin pulegonă, un compus din uleiul plantei, deci efectul nu poate fi pus pe seama oreganoului, fără ca asta să arate că oreganoul ar fi lipsit de risc în sarcină. Autorii scriu că rezultatele nu sunt concludente. Pentru condiment nu am găsit nicio măsurătoare la om.

Ce spune EMA. Pentru Origanum vulgare EMA nu are monografie, cum am arătat la „Reputația tradițională și ce spune legea despre mențiuni”. Monografia maghiranului, altă specie, spune că siguranța în sarcină și alăptare nu e stabilită și că, în lipsa datelor, folosirea nu e recomandată. E formula obișnuită când datele lipsesc, care nu dovedește nici un risc, nici lipsa lui. Aceeași monografie contraindică produsul la hipersensibilitate la plantele din familia mentei și nu recomandă ceaiul de maghiran sub 18 ani.

Ce spune LactMed. LactMed, baza de date a NIH despre medicamente și alăptare, scrie în fișa despre oregano, revizuită pe 15 noiembrie 2024, că nu există date despre siguranță sau eficacitate. Din același motiv, cantitățile mai mari decât cele din mâncare ar fi, după fișă, probabil de evitat. Fișa notează o utilizare tradițională a oreganoului în Turcia în perioada alăptării, ca istorie, nu ca efect dovedit, și că s-au raportat rar reacții alergice pe piele. În SUA, oreganoul și uleiul de oregano au statutul GRAS de ingrediente alimentare, o categorie a legii americane, nu a celei europene. Statutul privește folosirea în alimente, nu dozele de supliment.

„Potrivit NIH”, fără pagină. Avertismentele despre oregano de pe internet „potrivit NIH” trimit la o pagină MedlinePlus, site-ul american pentru pacienți, care prelua conținut licențiat de la o bază de date comercială, nu o evaluare NIH. Din 29 iulie 2025, conținutul nu mai e disponibil.

Vitamina K și anticoagulantele. Contează pentru cine ia anticoagulante de tip antivitamină K, ca warfarina sau acenocumarolul. Cum am arătat la compoziție, oreganoul uscat are după USDA 621,7 µg de vitamina K la 100 g, dintr-o singură analiză, din 2003, deci 6,2 µg pe linguriță. O cană de spanac crud (30 g) are, tot după USDA și tot dintr-o singură probă, 145 µg, cât circa 23 g de oregano uscat, după calculul nostru. Comparația descrie doar cifrele USDA, nu e o cantitate admisă și nici un sfat pentru cine ia anticoagulante, iar orice schimbare de dietă se discută cu medicul.

Pagina MedlinePlus despre warfarină, revizuită pe 15 martie 2026, cere un consum constant de alimente cu vitamina K de la o săptămână la alta, fără cantități mari de legume cu frunze verzi. Pentru lista alimentelor și pentru orice schimbare de dietă, trimite la medic sau la farmacist. Tot acolo scrie că produsele din plante pot crește riscul de sângerare. Oreganoul nu e numit, iar pagina e o monografie americană.

Singurul caz publicat. Un raport de caz din 2025 (Beghriche și colab.) descrie o pacientă de 77 de ani, pe acenocumarol, stabilă de 4 ani. La un control de rutină, INR-ul ei, analiza care arată cât de repede se coagulează sângele, a ieșit 6,42, față de ținta de 2-3. Băuse de o săptămână ceai de oregano, o cană de 200 ml pe zi, uneori și verbină. După oprirea ceaiului, INR-ul a scăzut.

Autorii pomenesc oregano proaspăt, din grădina ei, la reluarea ceaiului, sub control medical și cu doza de medicament ajustată. Cauzalitatea nu e demonstrată. INR-ul a crescut, invers față de ce ar prezice vitamina K, ceea ce se potrivește mai degrabă cu avertismentul despre produsele din plante.

Fierul. Nu am găsit niciun studiu la om despre oregano și absorbția fierului. În studiul din 1999 (Hurrell și colab.), descris la secțiunea despre antioxidanți, absorbția a fost cu 84% mai mică la ceaiul de mentă și cu 73% mai mică la cel de busuiocul cerbilor. Oreganoul nu a fost testat, iar o cană de ceai la masă nu e un praf de oregano pe mâncare, pentru care nu există măsurători.

Glicemia. Nu am găsit niciun studiu clinic cu Origanum vulgare, condiment sau ceai, pe glicemie. Există doar pilotul din 2016 cu ceai de maghiran (Haj-Husein și colab.), pe 25 de paciente (14 cu ceai, 11 cu placebo), de două ori pe zi, o lună. Insulina nu s-a schimbat semnificativ față de placebo (P = 0,08). E un pilot mic, pe altă plantă, finanțat de Universitatea din Iordania.

Pentru sarcină, alăptare, copii, boli sau tratamente, întreabă medicul.

Ce e mit despre oregano

• Mit: „Oreganoul are de 42 de ori mai mulți antioxidanți decât merele.” Cifra vine dintr-un comunicat de presă din 2002 despre un test ORAC în eprubetă, pe gram de plantă proaspătă. Rezumatul studiului din 2001 nu compară cu merele, iar comunicatul USDA nu are cifra 42 (vezi „Antioxidanții, ORAC și «de 42 de ori mai mult decât merele»”).
• Mit: „Oreganoul are un scor ORAC de 159.277.” În ediția din 2007 a bazei ORAC a USDA, 159.277 este valoarea turmericului măcinat, iar oreganoul uscat avea 200.129 de unități la 100 g. Baza a fost retrasă în 2012, între altele pentru că valorile nu au relevanță pentru sănătatea omului (vezi „Antioxidanții, ORAC și «de 42 de ori mai mult decât merele»”).
• Mit: „Oreganoul e o sursă excelentă de vitamine.” Chiar la 100 g, vitamina C ajunge doar la 2,9% din VNR, după USDA. Mai multe vitamine din fișă, între care K și E, trec pragul legal de 15% doar socotite la 100 g. În mâncare intră însă 0,5-2 g, iar legea cere o cantitate semnificativă din nutrient în cantitatea consumată în mod rezonabil. Pe un gram, toate vitaminele din fișă rămân sub 3% din VNR, în afară de vitamina K, măsurată într-o singură probă (vezi „Ce conține oreganoul uscat, pe 100 g și pe linguriță”).
• Mit: „Uleiul de oregano e un «antibiotic natural».” Niciun studiu randomizat găsit de noi nu a comparat, pe oameni, uleiul de oregano cu un antibiotic. În analiza nerandomizată din 2014, doar unul din patru produse din plante conținea ulei de oregano, iar diferența față de antibiotic nu a fost semnificativă statistic (P = 0,24). Într-un studiu din 2021, comparația cu antibioticele s-a făcut doar în laborator (vezi „Ce au testat studiile cu ulei de oregano”).
• Mit: „Ce s-a văzut cu uleiul de oregano e valabil și pentru condiment.” Studiile cu ulei pe oameni au folosit ulei, extract, distilat apos, amestecuri de produse din plante sau carvacrol pur, nu frunza în cantitate de bucătărie. Carvacrolul pur dat în studiile pe pacienți a depășit, după calculul nostru, tot uleiul esențial estimat într-o linguriță de frunze (vezi „Uleiul de oregano: alt produs decât condimentul” și „Ce s-a măsurat cu oregano uscat, în cantități de bucătărie”).
• Mit: „Oreganoul mexican e tot oregano.” Lippia graveolens, numită în comerț „oregano mexican”, ține de familia verbinei, nu de a mentei, ca Origanum. Standardele nu sunt de acord. Codex și standardul britanic o acceptă, iar noul ISO 7925:2026 acoperă, după rezumatul oficial, doar Origanum vulgare (vezi „Ce este oreganoul: un nume pentru mai multe plante”).
• Mit: „Oreganoul uscat e mai slab decât cel proaspăt.” Extensiile Penn State și Delaware socotesc ierburile uscate mai concentrate, de 3-4 ori după Penn State, regulă generală care nu numește oreganoul. În studiul Caputo din 2022, recalculat de noi pe substanța uscată, uscarea la umbră nu a scăzut uleiul, iar cea cu aer cald a pierdut aproximativ o treime. Gustul e altă discuție, iar extensia din Wisconsin scrie că oreganoul proaspăt are gust și aromă mai bune (vezi „Uscat sau proaspăt: cât pui și de ce”).

Oregano la Biovicta

La Biovicta avem oregano uscat, mărunțit. Îl găsești ca Oregano mărunțit BIO, 50g, în punga de 50 g.

Pentru el nu facem nicio mențiune de sănătate. Informațiile de pe etichetă sunt pe pagina produsului, iar cifrele din acest articol descriu oreganoul uscat în general, nu o pungă anume.

Întrebări frecvente

Ce este oreganoul și prin ce diferă de maghiran? Oreganoul este, în primul rând, Origanum vulgare, din familia mentei, iar maghiranul e altă specie din același gen, Origanum majorana. Sub numele „oregano” se vând însă și plante din alte genuri, între care „oreganoul mexican”, Lippia graveolens, din familia verbinei. Standardul Codex pentru oregano uscat acceptă orice specie Origanum, în afară de maghiran. Diferă și aroma. În specificația unui ulei de maghiran folosit în furaje, evaluat de EFSA în 2025, compusul principal e 4-terpinenolul, fără carvacrol.

Cât oregano uscat pui în loc de oregano proaspăt? Cam o linguriță de oregano uscat pentru o lingură de proaspăt, după regula generală a extensiei Penn State, care pune pentru aceeași cantitate și 1/4 de linguriță de pudră. Motivul dat de ea e că ierburile uscate sunt de 3-4 ori mai puternice. Extensia din Delaware socotește echivalente 2-3 lingurițe de proaspăt și 3/4-1 linguriță de uscat mărunțit. Niciuna nu numește separat oreganoul.

Ce conține o linguriță de oregano uscat? O linguriță de frunze de oregano uscat cântărește circa 1,0 g și are, după USDA, 2,65 kcal, 0,09 g proteine, 0,42 g fibre, 16,0 mg calciu, 0,37 mg fier și 6,2 µg vitamina K. Cifrele vin din puține probe americane, iar vitamina K dintr-o singură determinare. O linguriță de oregano măcinat cântărește 1,8 g. Cu 0,5-2 g, ordinul de mărime dintr-o mâncare, nu o recomandare, calciul ajunge la 1-4% din VNR, iar fierul la 1,3-5,3%. Cifrele nu sunt o mențiune nutrițională, iar Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 cere ca o cantitate consumată în mod rezonabil să aducă o cantitate semnificativă din nutrient (vezi „Ce conține oreganoul uscat, pe 100 g și pe linguriță”).

Uleiul de oregano și oreganoul uscat sunt același lucru? Uleiul de oregano și oreganoul uscat sunt produse diferite. Oreganoul uscat e frunza ca atare, iar uleiul esențial e un concentrat obținut prin distilare. După calculul nostru de ordin de mărime, o linguriță de frunze ar avea 0,3-46 mg de ulei esențial, cifră care descrie plantele, nu o cantitate pentru cititor. Sub numele de ulei de oregano se vând și ulei esențial pur, și suplimente în picături sau în capsule, cu uleiul esențial diluat într-un ulei vegetal. Rezultatele studiilor cu ulei nu se extind la condiment.

Ce au arătat studiile despre oregano? Pe oameni, dovezile sunt puține. Cu oregano uscat în cantitate de bucătărie nu am găsit niciun RCT pe oameni sănătoși mai lung de o zi, poate cu excepția unuia de 7 zile, din 2012, cu rezultat nul. Un scoping review din 2023 despre ierburile și condimentele în doze culinare, pe rezultate metabolice, nu a găsit nimic relevant pentru oregano. Studiile cu ulei, extract, distilat sau carvacrol pur au fost mici, multe nerandomizate sau fără grup de comparație, iar rezultatele lor raportate ca favorabile nu se extind la condiment.

Cine trebuie să fie atent la oregano? Primii sunt cei care au avut o reacție după o mâncare cu oregano sau cu alte plante din familia mentei, ca cimbrul, salvia sau busuiocul. Alergia la oregano e descrisă în rapoarte de caz, iar evidențierea lui pe etichetă nu e obligatorie, pentru că nu face parte din cei 14 alergeni ai UE. Atenți trebuie să fie și cei care iau anticoagulante. Pagina MedlinePlus despre warfarină, care nu numește oreganoul, cere un consum constant de alimente cu vitamina K și scrie că produsele din plante pot crește riscul de sângerare. Cine a avut o reacție întreabă medicul alergolog. Pentru sarcină, alăptare, copii, boli sau tratamente, întreabă medicul.

Se poate recunoaște acasă oreganoul falsificat? Adaosurile din oreganoul mărunțit pot fi imposibil de recunoscut acasă, scriu JRC și CVUA Stuttgart. În controlul UE, JRC a găsit suspecte 142 din 295 de probe de oregano (48%), cele mai multe cu frunză de măslin. Probele au fost alese intenționat pe risc, dar și la cele din magazine, ca la importatori și la procesatori, au ieșit suspecte 42-45%, iar o probă suspectă nu e o fraudă dovedită. Detecția a cerut analize de ADN, analize chimice și fluorescență de raze X. Mirosul și aspectul nu arată adaosurile mici.

Cum se păstrează oreganoul uscat? Oreganoul uscat se păstrează într-un recipient bine închis, ferit de căldură, umezeală și soare direct, nu deasupra aragazului, după ghidul FoodKeeper al USDA. Același ghid sfătuiește să nu presari din recipient deasupra oalei care aburește. FoodKeeper dă ierburilor uscate 1-2 ani, iar Penn State spune că majoritatea țin bine un an. Aroma se verifică strivind puțin oregano, care trebuie să miroasă proaspăt și înțepător (Delaware).

Surse

Studiile și documentele citate

Ce susține	Sursa
Volumele din introducere: „oregano” ~5.400-6.600/lună, „ulei de oregano” ~4.400 în medie, cu vârf de 8.100 în ianuarie și în martie 2026, „oregano beneficii” ~1.300, „ceai de oregano” ~320	Planificator de cuvinte-cheie, volum lunar pentru România (octombrie 2025 - septembrie 2026), citit la 25 octombrie 2026
„Oregano” privit ca aromă, nu ca gen sau specie (Tucker); carvacrolul, compus din clasa fenolilor, dă gustul înțepător al oreganourilor culinare; sabinen hidratul e în mare parte responsabil de gustul dulce al maghiranului; „Mexican oregano” desemnează și Poliomintha bustamanta (Lamiaceae)	The Herb Society of America, „Oregano and Marjoram”, Quick Facts, 2005
Origanum vulgare L., O. majorana L., O. onites L. și O. syriacum L., descrise în Species Plantarum, 1753; Lippia graveolens Kunth, Nov. Gen. Sp. 1818, familia Verbenaceae	International Plant Names Index (IPNI), înregistrările Origanum vulgare L., Origanum majorana L., Origanum onites L., Origanum syriacum L. și Lippia graveolens Kunth
Origanum vulgare subsp. hirtum (Link) A.Terracc., nume acceptat; Lippia graveolens Kunth, sinonim al Lippia origanoides Kunth; Plectranthus amboinicus, sinonim al Coleus amboinicus Lour. (Lamiaceae)	World Flora Online (WFO), clasificarea din iunie 2026
O. vulgare subsp. hirtum, ACCEPTED; Majorana hortensis, sinonim al Origanum majorana; O. onites și O. syriacum acceptate; Lippia graveolens, sinonim al Lippia origanoides (Verbenaceae)	GBIF Backbone Taxonomy, interogări species/match
O. onites, specie distinctă, răspândită mai ales în Turcia și Grecia; un singur lot turcesc: ulei 2,0% (v/m), carvacrol 70,6%, linalool 9,7%; din literatura citată, un chemotip cu 90,0-91,9% linalool; fără finanțare externă	Tasdemir D și colab., Molecules 2019, PMID 31817023
O. syriacum (za'atar), specie Origanum separată; „za'atar” desemnează și un amestec de condimente; za'atarul comercial poate conține până la 25% Thymbra spicata, Coridothymus capitatus, Thymus syriacus sau Satureja thymbra; etimologia oros + ganos, „podoaba munților”; amestecul, cu susan, sumac și sare, se mănâncă cu ulei de măsline pe man'ousheh; standardul regional Codex pentru amestec, după recenzie (Premium ≥25% za'atar cu frunză lată și sare ≤6%, Extra 20%, Regular ≥15% plus ≥5% sumac și susan, sare ≤7%, acid citric doar la Regular, ≤4 mg/kg; amestecul nu e pudră); uscare la cel mult 30-35 °C; un alt studiu rezumat cu pierderi mai mici la 45 °C; fără finanțare externă	Alwafa RA și colab., Plants (Basel) 2021, PMID 34067806
Coleus amboinicus (Plectranthus amboinicus), plantă suculentă, cu frunze cărnoase, numită și Cuban oregano, Spanish thyme, Mexican mint; finanțare Fundação para a Ciência e Tecnologia (Portugalia)	Santos Filipe M și colab., Pharmaceuticals (Basel) 2025, PMID 40430526
„Spanish type origanum oil” obținut din Thymbra capitata (L.) Cav., din afara genului Origanum, aviz pentru un aditiv senzorial în furaje	EFSA Panel on Additives and Products or Substances used in Animal Feed (FEEDAP), Villa RE și colab., EFSA J 2024;22(10):e9018, PMID 39469430
Origanum vulgare L., cu numele popular românesc „Șovârf”, în tabelul plantelor din sursele etnobotanice românești din 1860-1970; utilizare externă, în baie, cu mențiunea „n.y.s.” (not yet studied)	Petran M și colab., J Ethnobiol Ethnomed 2020, PMID 32204715
Etimologia oros (munte) + ganos (bucurie), „bucuria munților”	Nurzyńska-Wierdak R, Walasek-Janusz M, Pharmaceuticals (Basel) 2025, PMID 40006079
Tabelul 1: „Oregano” = Origanum spp., fără O. majorana; „Mexican oregano” = Lippia spp.; adoptat 2021, modificat 2022; aroma legată de carvacrol și/sau timol, componentele principale ale uleiului volatil, cu variație geo-climatică (3.2.2); umiditate max. 12%; ulei volatil minim 2,5 / 2,0 / 1,5 ml la 100 g substanță uscată pentru clasele Extra / I / II și 1,3 ml pentru pulbere; neclasificat = minimul clasei II (3.2.3); numele științific opțional (8.2.2); țara de origine obligatorie (8.3.1)	Codex Alimentarius, CXS 342-2021, Standard for Dried Oregano, tabelele 1-3, secțiunile 3.2 și 8.2-8.3
Țara de origine obligatorie doar dacă lipsa ei ar putea induce consumatorul în eroare (art. 26 alin. (2)); VNR pentru adulți (calciu 800 mg, fier 14 mg, magneziu 375 mg, potasiu 2.000 mg, vitamina K 75 µg, vitamina C 80 mg, vitamina A 800 µg, vitamina E 12 mg) și pragul de 15% din VNR la 100 g (anexa XIII partea A pct. 1-2); glucidele fără fibre și factorii de energie (anexa XIV); scutirea condimentelor de declarația nutrițională obligatorie (anexa V pct. 4); trimiterile la actele abrogate (art. 53 alin. (2)); interdicția de a atribui sau de a evoca proprietăți de prevenire, de tratament sau de vindecare a unei boli umane, și în publicitate (art. 7 alin. (3) și (4)); mențiunea obligatorie pentru alimentele iradiate (anexa VI partea A pct. 3); lista celor 14 alergeni, fără oregano și fără Lamiaceae, cu țelina, muștarul și semințele de susan la pct. 9-11 (anexa II); „poate conține”, informație voluntară care nu are voie să inducă în eroare (art. 36); versiunea consolidată din 1 aprilie 2025, cea mai recentă la 25 octombrie 2026	Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, CELEX 02011R1169-20250401
La produsele bio preambalate cu sigla UE, mențiunea „Agricultură UE”, „Agricultură non-UE” sau „Agricultură UE/non-UE” în același câmp vizual (art. 32 alin. (2)); radiația ionizantă nu se utilizează pentru alimentele ecologice și pentru materiile lor prime (art. 9 alin. (4))	Regulamentul (UE) 2018/848, art. 9 alin. (4) și art. 32 alin. (2), CELEX 02018R0848-20250325
ISO 7925:2026, ediția a 3-a, publicată pe 21 octombrie 2026, înlocuiește ISO 7925:1999, retras în aceeași zi; domeniul: frunze uscate de Origanum vulgare L., inclusiv subspeciile; maghiranul trimis la ISO 10620:1995 (citit doar rezumatul oficial)	ISO 7925:2026, Dried oregano, rezumatul oficial al ediției a 3-a și fișa de retragere a ISO 7925:1999
Standardul britanic pentru oregano acoperă O. vulgare și alte specii Origanum, fără maghiran, și se aplică și la Lippia graveolens (Mexican oregano); publicat pe 15 februarie 1993 (citit doar rezumatul)	BS 7087-16:1993, rezumatul standardului
502 plante de O. vulgare europene din 17 țări și 51 de populații; compuși ai uleiului esențial 0,03-4,6% (analiză GC); trei chemotipuri: cymyl, sabinyl, aciclic (linalool/linalil acetat); cymyl și aciclic de obicei în clima mediteraneeană, sabinyl în cea continentală; finanțare Bioversity International (citit doar rezumatul); plante analizate individual, nu loturi comerciale	Lukas B și colab., Phytochemistry 2015, PMID 26454793
Cultură comună la Varșovia: ulei esențial subsp. hirtum 2,75-3,36 g/100 g s.u., subsp. vulgare 0,27-0,49 g/100 g s.u. (aproximativ 5,6-12,4 ori, după faza de recoltare); tricomi glandulari până la 4,85/mm² la hirtum; carvacrol 28,35-32,02% în uleiul de hirtum; în uleiul de vulgare sabinen dominant și carvacrol până la 15,89%; evaluare senzorială pe iarbă proaspătă; un singur loc de cultură; finanțare Ministerul Agriculturii din Polonia, fără conflicte de interese declarate	Węglarz Z și colab., Foods 2020, PMID 33203184
Trei populații sălbatice de O. vulgare subsp. hirtum din Campania: chemotipuri carvacrol/timol, timol/alfa-terpineol, linalil acetat/linalool; randamente 2,35%, 3,15%, 2,93% din inflorescențe uscate; finanțare Regione Campania	De Martino L și colab., Molecules 2009, PMID 19701120
Lippia graveolens: ulei 4,29% (m/m, s.u.), timol 66,3% sau 49,9% după solvent, carvacrol 0,1%; alte lucrări au raportat timol, carvacrol și p-cimen; finanțare CONACYT (bursă postdoctorală), fără conflicte declarate	Hernández-Hernández E și colab., ScientificWorldJournal 2014, PMID 25177730
Specificația uleiului de maghiran (frunze din Egipt): 4-terpinenol 14-32%, gama-terpinen 11-18%, alfa-terpinen 6-12%, sabinen 4-10%, trans-sabinen hidrat 1,5-7,5%; fără carvacrol în specificație; aviz pentru aditiv în furaje	EFSA Panel on Additives and Products or Substances used in Animal Feed (FEEDAP), Villa RE și colab., EFSA J 2025;e9786, PMID 41394339
La 100 g de oregano uscat (Origanum vulgare): 265 kcal (calculat, n=0), proteine 9,00 g (n=3), grăsimi 4,28 g (n=3), glucide prin diferență 68,92 g cu fibrele incluse (calculat, n=0), fibre 42,5 g (n=3); calciu 1.597 mg, fier 36,8 mg (28,1-44,5), magneziu 270 mg, potasiu 1.260 mg, toate cu n=3; seleniu n=1; variația între probe: zinc 2,5 ori, sodiu 2,2 ori, fier și mangan circa 1,6 ori; vitamina K 621,7 µg, vitamina C 2,3 mg, vitamina E 18,26 mg, fiecare cu n=1; vitamina A 85 µg RAE (n=2); măsuri: 1 linguriță frunze = 1,0 g, 1 linguriță măcinat = 1,8 g (n=10 fiecare), fără măsură pentru lingură; nu există fișă pentru oregano proaspăt; vitamina K actualizată ultima dată în 2003; baza calculului de ordin de mărime de 0,3-46 mg ulei esențial pe linguriță	USDA FoodData Central, FDC 171328, Spices, oregano, dried (SR Legacy)
Mențiunile de sănătate sunt permise doar după autorizare; mențiunea „sursă de” vitamine sau minerale (anexa); condiția ca o cantitate consumată în mod rezonabil să aducă o cantitate semnificativă de nutrient	Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, art. 5 alin. (1) lit. (d) și anexa, CELEX 02006R1924-20141213
Acid rozmarinic în oregano uscat, 599 mg/100 g, din 2 probe și 2 lucrări ale aceluiași grup (una dintre probe descrisă ca extract de plantă); polifenoli totali (Folin) 3.117 mg/100 g, media a două probe (782 și 5.452 mg/100 g)	Phenol-Explorer 3.6, aliment 731, Oregano, dried (wild marjoram)
Una dintre cele două probe pentru acidul rozmarinic din oregano uscat (lucrare despre metode de analiză)	Kivilompolo M și colab., Anal Bioanal Chem 2007, PMID 17468851
A doua probă pentru acidul rozmarinic din oregano uscat (lucrare despre metode de analiză, același grup)	Kivilompolo M, Hyötyläinen T, J Chromatogr A 2007, PMID 17307195
Proba cu 782 mg/100 g polifenoli totali în oregano uscat, folosită în media Phenol-Explorer	Wu X și colab., J Agric Food Chem 2004, PMID 15186133
Proba cu 5.452 mg/100 g polifenoli totali („Turkish oregano”), folosită în media Phenol-Explorer	Madsen HL și colab., Food Chem 1996, DOI 10.1016/0308-8146(95)00248-0
Retragerea bazei ORAC în mai 2012 și motivele ei: fără relevanță pentru efectele compușilor bioactivi asupra sănătății, cifrele din eprubetă nu se extrapolează la om, studii clinice cu rezultate amestecate, folosire abuzivă în promovare; ediția 1 în 2007 cu 277 de alimente, ediția 2 în 2010 cu 326	USDA ARS Nutrient Data Laboratory, Oxygen Radical Absorbance Capacity (ORAC) of Selected Foods, Release 2 (2010), anunțul de retragere (ultima modificare 16 mai 2012)
Oregano uscat Total-ORAC 200.129 µmol TE/100 g (n=1); turmeric măcinat Total-ORAC 159.277 (n=1)	USDA ARS, Oxygen Radical Absorbance Capacity (ORAC) of Selected Foods, Release 1, noiembrie 2007
Oregano uscat Total-ORAC 175.295 (n=15; 123.300-265.700); oregano proaspăt 13.970 (n=4), măsurată doar componenta hidrofilă	USDA ARS, Oxygen Radical Absorbance Capacity (ORAC) of Selected Foods, Release 2, mai 2010
Studiul ORAC pe 27 de ierburi culinare și 12 medicinale, extracte din plante proaspete crescute într-un singur loc; rezumatul nu face clasament și nu compară cu merele	Zheng W, Wang SY, J Agric Food Chem 2001, PMID 11714298
„De 42 de ori mai mult decât merele”, pe gram de plantă proaspătă, declarația unei cercetătoare de la USDA; o lingură de oregano proaspăt = un măr mediu	Societatea Americană de Chimie, comunicat de presă din 8 ianuarie 2002
Comunicatul nu are cifra 42; specia cu scorul cel mai mare a fost Poliomintha longiflora („Mexican oregano”), Origanum vulgare subsp. hirtum a treia	USDA Agricultural Research Service, comunicat de presă din 12 februarie 2002
Băuturi cu 20-50 mg polifenoli pe porție, între ele ceaiuri de plante: absorbția fierului din masa cu pâine mai mică cu 50-70% față de masa cu apă, fier marcat, la oameni; oreganoul nu e testat; ceaiul de mentă a scăzut-o cu 84%, cel de Mentha pulegium cu 73%	Hurrell RF și colab., Br J Nutr 1999, PMID 10999016
Extract de rozmarin, 14 femei: absorbția fierului 6,4% față de 7,5% (citit doar rezumatul)	Samman S și colab., Am J Clin Nutr 2001, PMID 11237939
În studiile pe mai multe mese, cu dietă variată, efectul componentelor luate separat e mai mic (citit doar rezumatul)	Hurrell R, Egli I, Am J Clin Nutr 2010, PMID 20200263
Carvacrol pur în capsule, 1,2 mg/kg/zi, 2 luni, dublu-orb, 23 de pacienți cu astm (11 placebo, 12 carvacrol); grant universitar; baza calculului de circa 84 mg/zi la 70 kg	Alavinezhad A și colab., Phytother Res 2018, PMID 29193478
Carvacrol 1,2 mg/kg/zi, 2 luni, 33 de pacienți cu astm (16 față de 17), dat pe lângă medicația obișnuită; același grup	Ghorani V și colab., Phytomedicine 2021, PMID 33773189
Faza I la voluntari sănătoși, carvacrol 1 și 2 mg/kg/zi, o lună; la 2 mg/kg scăderi față de valorile inițiale ale HDL, fierului, hematiilor și hematocritului, toate în limite normale; grant universitar (citit doar rezumatul)	Ghorani V și colab., Drug Chem Toxicol 2021, PMID 30486682
RCT cu placebo, carvacrol 1,2 mg/kg/zi, 2 luni, 20 de pacienți expuși la iperită (10 față de 10), același grup; granturi universitare (citit doar rezumatul)	Khazdair MR și colab., J Clin Pharm Ther 2018, PMID 29574804
RCT cu placebo, carvacrol 1,2 mg/kg/zi, 2 luni, 21 de veterani expuși la iperită, același grup; grant universitar (citit doar rezumatul)	Khazdair MR, Boskabady MH, Respir Med 2019, PMID 30961947
Suplimentul „ulei de oregano” = ulei esențial diluat într-un ulei vegetal, în picături sau capsule; separat se vinde ulei esențial pur în flacoane mici	Texte de prezentare ale unor suplimente comerciale „ulei de oregano” (nu analize), citite în octombrie 2026
Definiția suplimentelor ca surse concentrate în doze; interdicția de a le atribui proprietăți de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor	Directiva 2002/46/CE, art. 2 lit. (a), art. 6 alin. (2), CELEX 02002L0046-20251126
Notificarea suplimentelor înainte de punerea pe piață; avizarea prealabilă a publicității, fără referiri la tratamente, prevenție sau afecțiuni; notificarea nu e o autorizare a eficacității	Ordinul ministrului sănătății nr. 1069/2007, art. 10-12, formă actualizată (inclusiv Ord. 1168/2025, MO 371/28.04.2025)
Regulamentul aromelor nu se aplică condimentelor și ierburilor uscate ca atare; uleiul esențial distilat dintr-un aliment e „preparat aromatizant”; aromele nu sunt destinate consumului ca atare	Regulamentul (CE) nr. 1334/2008, art. 2 alin. (2) lit. (c), art. 3 alin. (2) lit. (a) și (d), anexa II, CELEX 02008R1334-20260216
Carvacrol FL 04.031 și timol FL 04.006 pe lista Uniunii a substanțelor aromatizante	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 872/2012, anexa I (lista Uniunii), CELEX 32012R0872, lista din anexa I a Regulamentului (CE) nr. 1334/2008, CELEX 02008R1334-20260216
„No safety concern” pentru carvacrol și timol la aportul ca arome, fără ADI; aport estimat în Europa 16 µg/zi carvacrol din arome; raport de consum 700 (aport din alimente față de aroma adăugată)	JECFA, WHO Food Additives Series 46, „Phenol and phenol derivatives”, 2001, tabelele 1 și 2
Ulei esențial de O. vulgare subsp. hirtum (circa 78% carvacrol), aditiv furajer: iritant pentru piele și ochi, potențial sensibilizant cutanat și respirator pentru cei care lucrează cu el; la mamifere carvacrolul și timolul sunt absorbite rapid, conjugate și eliminate prin urină	EFSA Panel on Additives and Products or Substances used in Animal Feed (FEEDAP), Bampidis V și colab., EFSA J 2019, PMID 32626199, doi:10.2903/j.efsa.2019.5909
Neaprobarea uleiului esențial de O. vulgare ca substanță de bază pentru protecția plantelor, din cauza îngrijorărilor privind expunerea; documentația arată că uleiul îndeplinește criteriile de aliment	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/241, considerentele (3)-(4), art. 1, CELEX 32017R0241
3.017 articole cu oregano, origanum sau carvacrol în titlu; 42 etichetate RCT; 14 etichetate RCT veterinare; nicio meta-analiză pe oameni	Europe PMC, interogare din 25 octombrie 2026, (TITLE:oregano OR origanum OR carvacrol) AND SRC:MED, cu filtre pe tipul de publicație
Recenzie sistematică despre carvacrol cu 17 studii, dintre care 5 pe oameni; meta-analiza a cuprins doar 9 studii pe animale (citit doar rezumatul)	de Carvalho FO și colab., Phytother Res 2020, PMID 32249518
14 adulți cu teste de scaun pozitive, 600 mg/zi ulei de oregano emulsionat, 6 săptămâni, fără grup de control; rezultate raportate ca favorabile de autori, fără comparație; doi dintre cei trei autori cu afilierea unei firme de suplimente (citit doar rezumatul și afilierile)	Force M și colab., Phytother Res 2000, PMID 10815019
Analiză retrospectivă de fișe, fără randomizare, 104 pacienți cu test respirator de control; 17/37 (46%) pe plante față de 23/67 (34%) pe rifaximină 1.200 mg/zi, P = 0,24; braț de „rescue” 8/14 față de 6/10, P = 0,89; 2 capsule de două ori pe zi, 4 săptămâni; ulei de oregano 0,1 mL/capsulă doar într-unul din patru produse, cu cimbru, salvie, roiniță; fără conflicte raportate	Chedid V și colab., Glob Adv Health Med 2014, PMID 24891990
48 de adulți cu lipide ușor crescute în sânge, toți cu sfaturi de dietă; 32 au primit 25 ml distilat apos de Origanum onites după fiecare masă, 3 luni; 16 control fără placebo; randomizare nemenționată (citit doar rezumatul)	Ozdemir B și colab., J Int Med Res 2008, PMID 19094443
RCT dublu-orb cu placebo, 45 de bărbați sănătoși nefumători, suc cu extract de oregano (300 și 600 mg/zi fenoli), 4 săptămâni; fără modificări semnificative la lipide și peroxidare; a crescut excreția de acizi fenolici (citit doar rezumatul)	Nurmi A și colab., J Agric Food Chem 2006, PMID 16881679
34 de sportivi, uleiuri esențiale de O. dubium și O. vulgare subsp. hirtum față de lavandă și control, 14 zile; colesterol total, trigliceride și markeri hepatici neschimbați (citit doar rezumatul)	Maral H și colab., Z Naturforsch C 2022, PMID 34496170
Universitatea din Oradea, nerandomizat, fără braț cu antibiotic la pacienți; grupuri 20+32+51+2 (105, deși se anunță 106); ulei diluat 1:1 cu ulei de floarea-soarelui ca să scadă citotoxicitatea; 0,8 mL („2 drops”) de două ori pe zi, 10 zile; comparația cu antibioticele doar in vitro; fără finanțare externă	Ghitea TC și colab., Molecules 2021, PMID 33429991
RCT dublu-orb, 40 de pacienți după excizii, unguent cu 3% extract de oregano față de vaselină; aspectul cicatricii echivalent; studiu inițiat de investigatori (citit doar rezumatul)	Ragi J și colab., J Drugs Dermatol 2011, PMID 21968667
Scoping review pe dozele culinare de ierburi și condimente, rezultate metabolice: 1.738 de lucrări identificate, 142 de studii relevante pentru 14 condimente, nicio cercetare relevantă pentru oregano; fără finanțare externă; trei autori angajați ai unui producător de produse din plante (conflict declarat)	Mackonochie M și colab., Nutrients 2023, PMID 38068725
Meta-analiză despre ierburile dietei mediteraneene și profilul glicemic: niciun studiu cu oregano inclus; autorii cer mai multe studii; finanțare publică spaniolă	Garza MC și colab., Nutrients 2024, PMID 38542668
RCT cu placebo din amidon, 24 de soldați (12 + 12), o capsulă cu 500 mg de O. vulgare uscat și pisat (partea plantei neprecizată), o singură dată, sânge până la 120 de minute; rezultate favorabile raportate; fără finanțare externă; un coautor afiliat la o firmă de suplimente, deși articolul declară lipsa conflictelor de interese	Shirvani H și colab., Nutrients 2022, PMID 36615794
Studiu ex vivo, 13 grupuri de 10-12 tineri sănătoși, câte un condiment în capsule, 7 zile; pentru oregano, protecția celulelor din sânge față de rupturile ADN-ului provocate în laborator nu a atins semnificația statistică (citit doar rezumatul)	Percival SS și colab., J Am Coll Nutr 2012, PMID 23378457
Doza de oregano mediteranean de 1,1 g pe zi din Percival 2012 și rezultatul nesemnificativ pentru oregano; recenzia declară că studiile rezumate, între care Percival 2012, au fost finanțate de institutul unei firme de condimente	Johnson GH, Nutr Rev 2026, PMID 42186284
71 de participanți, dietă controlată cu 24 de ierburi și condimente la trei niveluri, încrucișat, 4 săptămâni pe dietă; oregano 0,013, 0,075 sau 0,151 g pe zi; LDL (rezultatul principal) nul; la tensiune, diferență doar între doza mare și cea moderată, nesemnificativă între doza mare și cea mică (P = 0,058); finanțare de la institutul unei firme de condimente și NIH, meniuri create de bucătarii institutului	Petersen KS și colab., Am J Clin Nutr 2021, PMID 34510174
Analiză secundară a aceluiași studiu: 43 de adulți, mese de test cu 0,6, 3,7 sau 7,4 g de ierburi; nicio diferență la FMD, trigliceride, glucoză și insulină; aria insulinei mai mică după masa cu puține ierburi decât după cea moderată (în sens opus); mesele de test conțineau 9 condimente, fără oregano; aceeași finanțare	Damani JJ și colab., Curr Dev Nutr 2026, PMID 42602914
RCT încrucișat, 25 de adulți supraponderali, mese de circa 810 kcal, amestec „italian” cu rozmarin, busuioc, cimbru, oregano și pătrunjel în părți egale; direcție favorabilă la FMD la 24 de ore; glicemia și insulina nu au scăzut după masa cu amestecul „italian”; IL-6 și trigliceridele au crescut după toate mesele; o donație de la institutul unei firme de condimente, un autor în consiliul ei consultativ	Huang Y și colab., Front Nutr 2022, PMID 35273988
24 de adulți supraponderali sau cu obezitate, 6 g de amestec „italian” (circa 1,2 g de oregano) într-o masă bogată în grăsimi, urmărire 24 de ore, metaboliți în plasmă (citit doar rezumatul)	Huang Y și colab., Mol Nutr Food Res 2023, PMID 37310415
Recenzia autorilor: metaboliții specifici amestecului „italian” au fost compuși din rozmarin (carnosol, acid carnosic); carvacrolul nu apare; finanțată de institutul unei firme de condimente	Huang Y și colab., Nutr Rev 2026, PMID 42186276
RCT încrucișat, 12 bărbați supraponderali de 40-65 de ani, cu un factor de risc; masă de circa 1.000 kcal cu 2 sau 6 g de amestec de 13 condimente (oregano 0,19 sau 0,56 g), 4 ore; trigliceridele, rezultatul principal declarat, nu sunt raportate; citokinele plasmatice nemodificate; efect doar ex vivo, pe celule stimulate; finanțare de la institutul firmei și NIH, doi autori cu onorarii	Oh ES și colab., J Nutr 2020, PMID 32211803
20 de adulți supraponderali, încrucișat 2×2, masă de 1.000 kcal cu 45 g grăsimi și 14,5 g de condimente, urmată de repaus sau stres; trigliceride mai mici în repaus, efect anulat de stres; fără efect pe glucoză și insulină; finanțare de la institutul firmei și NIH	McCrea CE și colab., J Transl Med 2015, PMID 25592751
11 voluntari sănătoși, burger cu 11,3 g de amestec, din care 3,0 g de oregano mediteranean măcinat; malondialdehidă mai puțină în carnea gătită și direcție favorabilă în urină; acidul rozmarinic marker pentru rozmarin și oregano; doză recunoscută de autori ca mult peste cea obișnuită; amestec cumpărat de la institutul firmei, un autor cu onorarii	Li Z și colab., Am J Clin Nutr 2010, PMID 20335545
146 de adulți din Norvegia; oregano uscat 0,1-0,3 g pe ocazie și 1-3 ori pe lună, după metodă (înregistrări pe 28 de zile față de chestionar de frecvență)	Carlsen MH și colab., Nutr J 2011, PMID 21575177
Recenzie sistematică a biomarkerilor de consum pentru ierburi: pentru oregano o singură lucrare, pe șoareci, cu extract; niciun biomarker validat la om	Vázquez-Fresno R și colab., Genes Nutr 2019, PMID 31143299
12 voluntari, 1,08 mg de timol dintr-o tabletă comercială de cimbru; timolul liber nedetectat în plasmă sau urină, doar conjugații lui (citit doar rezumatul)	Kohlert C și colab., J Clin Pharmacol 2002, PMID 12092740
Studiu transversal online, 71 de pacienți cu boală renală cronică; frecvența consumului de oregano nu s-a asociat semnificativ cu scorul general al calității dietei (r = 0,22); studiul are o erată publicată privind numele unei autoare	Hammer E și colab., PLoS One 2024, PMID 38451919
Niciun studiu de cohortă sau caz-control pe oregano găsit; niciun studiu de farmacocinetică a carvacrolului la om găsit	Căutare în Europe PMC, 25 octombrie 2026
„No data available” la studiile clinice; addendumul din 2023, 98 de referințe noi, niciuna relevantă	EMA, HMPC, Assessment report on Origanum majorana L., herba, EMA/HMPC/63479/2015, și addendumul EMA/HMPC/765801/2022
251 de rânduri (204 înregistrări după metadate); din genul Origanum doar Origani majoranae herba și Origani dictamni herba; nicio monografie pentru O. vulgare	EMA, inventarul evaluărilor HMPC pentru plante medicinale (fișierul oficial), consultat la 25 octombrie 2026
Pilot cu ceai de maghiran (O. majorana, citit doar rezumatul), 25 de femei (14 față de 11 placebo), de două ori pe zi, o lună: insulina fără diferență semnificativă față de placebo (P = 0,08); finanțat de Universitatea din Iordania	Haj-Husein I și colab., J Hum Nutr Diet 2016, PMID 25662759
Ceai de maghiran, pacienți, 30 de zile, studiu-pilot (citit doar rezumatul)	Chahra C și colab., Neuroscience 2025, PMID 41052623
Ceai de dictam (O. dictamnus), câțiva voluntari, metabolomică urinară; semnal nedorit la doza mare la un participant (citit doar rezumatul)	Takis PG și colab., Food Funct 2016, PMID 27602787
Huțulii din Bucovina: șovârful folosit ca ceai	Mattalia G și colab., J Ethnobiol Ethnomed 2020, PMID 32650792
Cererile de mențiuni pentru Origanum vulgare cu ID 2469, 2472, 2473, 2823 și 4455; printre referințele depuse, intrarea despre oregano din culegerea monografiilor Comisiei E germane (Blumenthal M și colab., 1998)	EFSA, Consolidated list of Article 13 health claims, list of references (ndaart13ref03, p. 188-189 și 252; ndaart13ref04, p. 701)
2.337 de intrări, 269 autorizate, 2.067 neautorizate, 1 revocată; nicio intrare pentru Origanum, oregano, maghiran sau carvacrol; registrul nu conține mențiunile pentru plante aflate în așteptare	Comisia Europeană, registrul UE al mențiunilor nutriționale și de sănătate (EU Register of nutrition and health claims)
Mențiunile despre plante au rămas neevaluate de EFSA; nicio mențiune autorizată pentru Origanum, oregano, carvacrol sau timol în versiunea consolidată din 20 august 2025	Regulamentul (UE) nr. 432/2012, considerentul (10) și anexa, CELEX 02012R0432-20250820
Ierburile uscate sunt de 3-4 ori mai puternice decât cele proaspete; 1 lingură proaspăt = 1 linguriță uscat = 1/4 linguriță pudră (regulă generală, oreganoul nu e pomenit); recipiente ermetice, loc răcoros, uscat și întunecat; majoritatea ierburilor uscate țin un an; ierburile păstrate întregi își țin uleiul și aroma mai mult; frigider sau congelator cu grijă la condens	Reed S., Penn State Extension, „Preserving Herbs by Drying”, actualizat 3 mai 2024
1/4 linguriță pudră = 3/4-1 linguriță uscat mărunțit = 2-3 lingurițe proaspăt; uscatul e mai puternic pentru că substanțele de aromă sunt mai concentrate; ierburile în ultimele 45 de minute la fierberile lungi; frunzele uscate strivite întâi la mâncărurile rapide sau medii; la preparatele reci cu ore înainte; soarele decolorează și scade tăria; mai mult condiment nu repară unul fără aromă; testul strivit și mirosit; ierburile uscate verificate de 2-3 ori pe an	Oliver D. (revizuire), University of Delaware Cooperative Extension, „Using Herbs and Spices”, august 2025
Oreganoul proaspăt are gust și aromă mai bune decât cel uscat	University of Wisconsin Extension, Fond du Lac County, fișa „Oregano”, 2021
Ierburile uscate se freacă între palme ca să elibereze uleiurile volatile, apoi se pun în mâncare; ierburile măcinate dau la început cea mai multă aromă, dar o țin mai puțin	Bastin S., University of Kentucky Cooperative Extension, „Pick Herbs for Health”, 2010
Condimentele adăugate, într-o rețetă, în ultimele 15 minute; testul mirosului cam la 6 luni; notarea datei de cumpărare pe recipient	Garden-Robinson J., NDSU Extension, „Prairie Fare: Spice Up Your Menus”, 9 februarie 2012
Oregano proaspăt cu circa 70% apă; randament de ulei 0,2% proaspăt, 0,72% uscat la umbră, 0,4% uscat cu aer cald la 50 °C, 24 h (pe masa distilată); recalculat pe substanță uscată circa 0,67%, 1,14% și 0,42%; ponderea carvacrolului crește după uscare; carvacrol 56-81% din ulei; hidrodistilare 3 h după Farmacopeea Europeană; un singur lot, de la o firmă agricolă la care lucrează un autor; fără interese concurente declarate	Caputo L și colab., Sci Rep 2022, PMID 35264638
Carvacrol: punct de fierbere 237-238 °C la 760 mmHg, solubilitate în apă 1,25 mg/mL la 25 °C	PubChem (NCBI, NIH), CID 10364, carvacrol, secțiunile Boiling Point și Solubility
Timol: punct de fierbere 232-233 °C, solubilitate în apă 900 mg/L la 20 °C (0,9 mg/mL)	PubChem (NCBI, NIH), CID 6989, timol, secțiunile Boiling Point și Solubility
Pe un aliment amidonos, fierberea a reținut cu circa 20% mai mult carvacrol și timol decât coacerea; carvacrolul reținut cu 39% mai bine din frunze măcinate decât din ulei, timolul cu aproape 25% mai bine din ulei (citit doar rezumatul)	Aravena G și colab., Food Chem 2016, PMID 26593564
Pizza Napoletana STG: oreganoul opțional, alături de usturoi; presărat peste roșii înainte de coacere; cuptor cu lemne, circa 485 °C pe vatră, cel mult 60-90 de secunde; aromă intensă fără aspect de ars	Regulamentul (UE) nr. 97/2010 al Comisiei, caietul de sarcini Pizza Napoletana STG, CELEX 32010R0097
Lippia graveolens („oregano mexican”) e folosită drept condiment în multe feluri tradiționale mexicane (frază introductivă); infuzie din 69 mg frunze măcinate în 3 mL apă, 10 minute, acoperit, cu timol raportat 51,48 mg/mL, cifră fizic imposibilă; studiu de laborator pe culturi de celule; fără conflicte de interese declarate	Rojo-Ruvalcaba BE și colab., Nutrients 2025, PMID 41097166
„Oregano” în comerț cuprinde specii mai ales din Lamiaceae și Verbenaceae; finanțare publică mexicană	Bautista-Hernández I și colab., Molecules 2021, PMID 34500592
Infuziile de O. vulgare subsp. hirtum dominate de polifenoli (acid rozmarinic și flavonoide: quercetină, eriocitrină, luteolină, apigenină și glucozidele lor); carvacrolul și timolul domină în ulei (citit doar rezumatul)	Kulisić T și colab., Int J Food Sci Nutr 2007, PMID 17469764
La O. vulgare, decoctul a avut cea mai mare concentrație de flavonoide și fenoli totali, urmat de infuzie și de extractul hidroalcoolic (citit doar rezumatul); bursă doctorală publică din Portugalia	Martins N și colab., Food Chem 2014, PMID 24731316
Rozmarin, o probă comercială: infuzia a extras 19,6% din ulei (0,36% față de 1,84% v/w); unele monoterpene și sescviterpene volatile pierdute din cauza apei clocotite	Tschiggerl C, Bucar F, Sci Pharm 2010, PMID 21179360
Recipient bine închis, ferit de căldură, umezeală și soare; nu deasupra aragazului, lângă mașina de spălat vase, chiuvetă sau fereastră; nu presari din recipient deasupra oalei care aburește; căldura și umezeala repetate grăbesc pierderea aromei și pot întări condimentul; ierburi uscate 1-2 ani nedeschise și 1-2 ani după deschidere; termene orientative, nu reguli stricte	The Food Keeper, ed. 4, 2014, USDA, Universitatea Cornell și o asociație a comerțului alimentar, secțiunea „Shelf Stable Foods: Spices, Extracts, Condiments, and Sauces”
Ierburi uscate 1-2 ani nedeschise în cămară, cu termenele preluate din FoodKeeper	Wyoming Department of Health, „Food Storage Time”, 2018
O. vulgare subsp. hirtum, planta întreagă ținută 6 luni la umbră a pierdut 5,8% din uleiul esențial; măcinată și amestecată cu furaj concentrat, pierderi diferite după proporție și durată (citit doar rezumatul)	Paraskevakis N. și colab., J Essent Oil Res 2015, doi:10.1080/10412905.2015.1009562
Satureja hortensis uscată, în pungi cu azot, la întuneric: ulei esențial de la 2,50% la 2,07% în 8 luni; medii pe durată 2,14% la temperatura camerei, 2,39% la congelator; la alți parametri congelatorul nu a ieșit cel mai bun; medii care includ plante fertilizate cu sulfat de amoniu, cu stabilitate mai mare	Mohtashami S și colab., Food Sci Nutr 2021, PMID 34532010
Planul coordonat UE lansat în 2019; 21 de state UE plus Norvegia și Elveția; 1.885 de probe, 323 suspecte (17%); România a trimis 19 probe de oregano; 142 din 295 de probe de oregano (48%) suspecte de falsificare: 80 cu ADN de măslin și oleuropeină, 11 cu maghiran (exclus de standardul ISO de atunci), 3 cu mirt, 1 cu umplutură pe bază de amidon, 47 cu prea mult ADN de cimbru, mentă sau salvie; definiția „suspect” (ISO, materii străine și cenușă totală; la măslin oleuropeină plus încă o metodă, la celelalte ADN); originea, statutul ecologic și iradierea netestate; eșantionare țintită (circa 80% la începutul lanțului); rate pe etape (graniță 10/11, internet 5/6, piață locală 9/13, importatori, procesatori, retail 42-45%); fără tendință în concluziile generale; 45 de probe de oregano cu cupru peste LMR de atunci; metodele (ADN, analize chimice, FTIR, ED-XRF); dreptul UE fără prevederi specifice de autenticitate și puritate pentru ierburi, în afară de art. 8 din legislația alimentară generală și art. 7 din Reg. 1169/2011; la ierburile mărunțite consumatorul poate să nu poată recunoaște planta	Maquet A. și colab., JRC, EUR 30877 EN, 2021, doi:10.2760/309557
Comisia a cerut operatorilor un plan de acțiune imediat și a invitat autoritățile naționale să intensifice controalele oficiale	Comisia Europeană, DG SANTE, „Food fraud: Commission publishes results of first EU-wide survey about herbs and spices authenticity”, 23 noiembrie 2021
78 de probe de oregano (Regatul Unit și Irlanda, online sau din alte țări), circa 24% falsificate, adaos estimat chemometric de la circa 30% la peste 70%, mai ales frunză de măslin și de mirt; finanțare publică (BBSRC, Invest NI, programul-cadru 7 al UE)	Black C și colab., Food Chem 2016, PMID 27211681
2018-2019: 20 de probe de oregano mărunțit examinate la lupă, 4 cu frunze de măslin și/sau cistus (24-65%), una cu doar 35% oregano; adaosul nu aduce în sine un risc mai mare pentru sănătate; 41 de probe, 71% contestate pentru PA după valorile toxicologice BfR; pentru oregano nu s-a descris producție proprie de PA; 41/41 de probe cu reziduuri, 9 (22%; raportul scrie 29%) peste limitele legale sau valoarea de referință (perclorat); 5 din 6 depășiri la insecticide din 2 probe cu 58% și 65% frunză de măslin; LMR-urile nu sunt praguri toxicologice; consumatorul nu poate recunoaște adaosurile din oreganoul mărunțit și nici aprecia riscul de PA	Kapp T. și colab., CVUA Stuttgart, „Oregano, ein aromatisches, aber gehaltvolles Küchenkraut”, 2020
48 de probe din 282 peste LMR la cupru, dintre care 46 cu frunză de măslin, probabil din fungicide cu cupru; raportul cupru/zinc a identificat probele falsificate cu sensibilitate și specificitate de 85%; autorii sunt coautori ai raportului JRC	Papoci S, de la Calle Guntiñas MB, Curr Res Food Sci 2025, PMID 40524910
LMR pentru cupru la plantele aromatice și florile comestibile (grupa din care face parte cimbrul/oreganoul) ridicat de la 20 la 150 mg/kg, aplicabil din mai 2026	Regulamentul (UE) 2026/840, anexa, CELEX 32026R0840
Limita PA de 1.000 µg/kg pentru limba-mielului, leuștean, maghiran și oregano (produs uscat), față de 400 µg/kg pentru celelalte plante aromatice uscate; limitele se stabilesc la nivelul care se poate atinge rezonabil prin bune practici (considerentul 2); limita de PA se aplică din 1 iulie 2022 (art. 10); versiunea consolidată în vigoare la 25 octombrie 2026	Regulamentul (UE) 2023/915, considerentul 2, art. 10 și anexa I pct. 2.4.2-2.4.3, CELEX 02023R0915-20260819
Niveluri mari de PA la limba-mielului și la unele probe de leuștean, oregano și maghiran din comerț	BfR, Opinion No 017/2019, 13 mai 2019, doi:10.17590/20190517-150729
Punct de referință pentru riscul cancerigen al PA (237 µg/kg greutate corporală pe zi); declarația privește mierea, ceaiul, infuziile din plante și suplimentele, nu condimentele	EFSA Panel on Contaminants in the Food Chain (CONTAM), Knutsen HK și colab., EFSA J 2017, PMID 32625569
305 probe de condimente și ierburi; la oregano n=24, mediana 163 µg/kg, media 3.140 µg/kg, 7 din 24 peste 1.000 µg/kg; suma din studiu de 44 de PA/PANO, nu suma legală; probe furnizate de firme din industria germană a condimentelor; finanțare de la două fundații private; autorii declară lipsa conflictelor de interese	Kaltner F și colab., Toxins 2020, PMID 32121600
Cercetarea coordonată de BfR a arătat că metoda veche de eșantionare nu dădea o probă reprezentativă; proba agregată de 4,0 kg la loturile de cel puțin 15 t, pentru ierburi uscate, ceaiuri și condimente măcinate	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/885, considerentul 2 și anexa, CELEX 32024R0885
Proba agregată anterioară de 2 kg, pe loturi de 15-25 t, și distribuția neuniformă a PA în lot (citit doar rezumatul)	These A și colab., Food Addit Contam Part A 2026, PMID 41824944
Oreganoul uscat din Turcia la controale oficiale temporar întărite la import pentru PA, frecvență 30%; singura intrare din listă care numește oreganoul	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1793, anexa I, CELEX 02019R1793-20260630
LMR implicit de 0,01 mg/kg (art. 18); pentru produsul uscat se aplică limita produsului proaspăt, ajustată pentru procesare (art. 20)	Regulamentul (CE) nr. 396/2005, art. 18 și 20, CELEX 32005R0396
Origanum vulgare (0256070-007) în grupa „cimbru”; oreganoul mexican (Lippia graveolens, 0256100-005) cu cod separat	Regulamentul (UE) 2018/62, anexa I, CELEX 32018R0062
Raportul anual pe 2024 nu are în textul principal cifre pentru oregano	European Food Safety Authority (EFSA), Medina Pastor P și colab., The 2024 European Union report on pesticide residues in food, EFSA J 2026, PMID 42095190
Raportul anual pe 2023 nu are în textul principal cifre pentru oregano	European Food Safety Authority (EFSA), Carrasco Cabrera L și colab., The 2023 European Union report on pesticide residues in food, EFSA J 2025, PMID 40371318
Ierburile aromatice uscate, condimentele și condimentele vegetale, singura categorie din lista UE pentru iradiere, doză medie maximă de 10 kGy	Directiva 1999/3/CE, anexa, CELEX 31999L0003
Etichetarea „iradiat” sau „tratat cu radiații ionizante”, inclusiv la ingrediente	Directiva 1999/2/CE, art. 6, CELEX 01999L0002-20241127
Controalele 2022-2023: 7.205 probe, 51 neconforme (0,71%), mai ales etichetare greșită și iradiere neautorizată; ierburile și condimentele, aproape jumătate din probe (46,97%); fără cifre pe oregano	Comisia Europeană, Raportul privind alimentele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante 2022-2023, COM(2025) 658 final
28 de focare legate de condimente și ierburi uscate, inclusiv infuzii (1973-2012), 2.228 de cazuri, 134 de spitalizări, 2 decese; Salmonella 77% din îmbolnăviri; focare presupuse subraportate; oreganoul sus în scenariile de risc fără tratament și cu control slab; nicio informație despre focare de Salmonella la ierburile din frunze, cu ipoteza adăugării înainte de consum	FAO/OMS (JEMRA), Microbiological hazards in spices and dried aromatic herbs, Microbiological Risk Assessment Series No. 27, 2022, doi:10.4060/cb8686en
Lipsa unui criteriu microbiologic specific pentru ierburi sau condimente	Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, anexa I, CELEX 02005R2073-20260701
Pe oregano, aburul și iradierea gamma, cele mai eficiente contra microbilor; aburul a crescut PA liberi prin conversia N-oxizilor; ozonul, singurul tratament raportat în rezumat cu scăderi ale PA (citit doar rezumatul)	Kucukoglu AS și colab., Food Chem 2024, PMID 38134825
Primul raport de reacții alergice sistemice la oregano (Origanum vulgare) și cimbru: 1 pacient, 3 episoade, IgE la toate Lamiaceae testate, 10 controale negative; prick-by-prick negativ la busuioc și lavandă	Benito M și colab., Ann Allergy Asthma Immunol 1996, PMID 8630713
Băiat de 13 ani, angioedem la Origanum onites, salvie și mentă; provocarea orală pozitivă la toate trei, testul cutanat pozitiv doar la mentă	Yazıcı S și colab., Iran J Allergy Asthma Immunol 2018, PMID 29512375
Alergia la condimente în general la 4-13 adulți din 10.000; probabil subdiagnosticată; testele cutanate și IgE puțin fiabile, diagnostic prin istoric și provocare orală	Chen JL, Bahna SL, Ann Allergy Asthma Immunol 2011, PMID 21875536
Baza CICBAA, 589 de cazuri: condimentele 2% din alergiile alimentare; cele 10 alergii legate de sindromul pelin-țelină-condimente la Apiaceae și Liliaceae, niciuna la Lamiaceae	Moneret-Vautrin DA și colab., Allerg Immunol (Paris) 2002, PMID 12078423
180 de pacienți cu suspiciune de alergie la polen (117 adulți, 63 de copii): prick-by-prick cu oregano proaspăt pozitiv la 24% și 30%; simptomele clinice rare; concluzia despre riscul tinerilor cu polinoză; fonduri statutare publice, fără conflicte declarate	Wagner W și colab., Int J Environ Res Public Health 2022, PMID 36612355
Plantele Lamiaceae au componente cu reacție încrucișată; provocarea orală rămâne standardul	Berghea EC și colab., Front Allergy 2025, PMID 41306764
Atribuirea către oregano a proteinelor de tip Bet v 1 și a profilinelor (recenzie narativă)	Lisiecka MF, Eur Ann Allergy Clin Immunol 2026, PMID 40341008
Centrul de Toxicologie din Montevideo, 1986-1999: 86 de cazuri de ceaiuri pentru avort, 30 de specii, 23 de avorturi, 5 decese (unul după Carachipita); Carachipita conține Mentha pulegium, Origanum vulgare și alte două plante; rezultate neconcludente	Ciganda C, Laborde A, J Toxicol Clin Toxicol 2003, PMID 12807304
Monografia UE pentru maghiran: medicament tradițional exclusiv pe baza utilizării îndelungate; siguranța în sarcină și în perioada de lactație nestabilită, folosirea nerecomandată în lipsa datelor; contraindicație la hipersensibilitate la Lamiaceae; ceaiul nerecomandat sub 18 ani	EMA, Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), European Union herbal monograph on Origanum majorana L., herba, EMA/HMPC/166517/2015, publicată 15.11.2016
Nu există date despre oregano în perioada de lactație; cantitățile peste nivelul alimentar ar trebui probabil evitate; o utilizare tradițională în Turcia în perioada lactației (istorie, nu efect dovedit); reacții alergice cutanate raportate rar; oregano și uleiul de oregano GRAS în SUA	LactMed, „Oregano”, NBK501844, revizuit la 15.11.2024, PMID 30000904
Conținutul despre plante și suplimente, licențiat de la o bază de date comercială, nu mai e disponibil pe MedlinePlus din 29 iulie 2025	MedlinePlus, Herbs and Supplements, notificarea despre conținutul licențiat, citit la 25 octombrie 2026
Spanac crud: vitamina K 483 µg la 100 g (n=1), 1 cană = 30 g, deci circa 145 µg, cât circa 23 g de oregano uscat (calculul nostru)	USDA FoodData Central, FDC 168462, Spinach, raw (SR Legacy)
Pentru warfarină: consum constant de alimente cu vitamina K de la o săptămână la alta, fără cantități mari de legume cu frunze verzi, discuție cu medicul sau farmacistul la orice schimbare de dietă; produsele din plante pot crește riscul de sângerare; oreganoul nu e numit	MedlinePlus, Warfarin (a682277), revizuit la 15.03.2026
Pacientă de 77 de ani pe acenocumarol, stabilă de 4 ani: INR 6,42 (țintă 2-3) după o săptămână de ceai de oregano (200 ml pe zi, ocazional verbină); INR-ul a scăzut după oprire; reluarea ceaiului cu oregano din grădină, cu doza ajustată; cauzalitate nedemonstrată	Beghriche I și colab., Ann Cardiol Angeiol (Paris) 2025, PMID 39793412

Notă

Textul are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Pentru oregano nu există nicio mențiune de sănătate autorizată în Uniunea Europeană. Cifrele de compoziție provin din baze de date, din rapoarte oficiale și din studii publicate și nu descriu produsele din magazin.